5,936 matches
-
aceea, explodă bomba. De data asta nu auziseră avionul. Prăpădul coborîse fără zgomot pe o scară de mătase și ei nu auziseră nimic: deodată, zidurile Începură să se năruie. Ciudate efecte are suflul unei bombe; uneori aduce ca un vis urît, sau cu răzbunarea cuiva Împotriva semenilor săi: poate să te azvîrle gol pușcă În stradă, sau să te expună privirilor indiscrete ale vecinilor, În timp ce dormi În pat sau șezi pe closet. Arthur Rowe se simțea ca un somnambul și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un gîndac.“ (Avea obiceiul să cam Încurce expresiile curente.) „Ba tocmai de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd un semn cu mîna spre soția vicarului: „E doar un vis, dragul meu, un vis urît...“ ... Se trezi În lumina lugubră a stației de metrou - cineva Înfășurase becul Într-o eșarfă de mătase roșie, ca să-l camufleze. De-a lungul pereților stației se Înșirau, pe cîte două rînduri, trupurile celor veniți să caute adăpost. Afară, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea, cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de Primul Război Mondial, pe vremea cînd avioanele abia Începuseră să zboare, ca niște ciudate păsări de lemn, deasupra Canalului MÎnecii. O asemenea priveliște ar fi fost pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trădau o ostilitate atît de profundă, Încît ai fi zis că posesorii lor vor ajunge curînd să se ia la bătaie. Dar cei doi nu ajungeau niciodată pînă acolo. Poate de frica „Pavilionului special“. Deodată, vocile amuțiră, ca un cîntec urît. Iar către seară, Still și Fishguard aveau să se Întîlnească din nou, În salon, ca să joace șah... Uneori, Digby se Întreba dacă nu cumva „Pavilionul special“ era rodul unei imaginații bolnave. Firește, clădirea exista aievea, cu zidurile ei de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întreaga casă era Învăluită În liniște. Un individ În negru, cu o mutră de cioclu, Îi Întîmpină În vestibul și le deschise o ușă. Intrară pe ușa aceea Într-o mică sufragerie În care se vedeau o mulțime de scaune urîte, rînduite În jurul unei mese enorme, și un birou. Nu, nu era salonul, de care Rowe Își amintea vag. La capătul mesei ședea, Într-un fotoliu, doamna Bellairs, cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Scumpului meu fiu, În memoria tatălui său, 1919“. — E un cronometru autentic! exclamă domnul Prentice. Ieșiră apoi la iveală două catarame de metal de la niște jartiere și o colecție Întreagă de nasturi-năsturei de la o vestă, niște bumbi mari, cafenii și urîți, de la un costum, cîțiva nasturi de chiloți, alții de pantaloni - tot felul de nasturi... Nici n-ai fi crezut că pentru un singur schimb de Îmbrăcăminte e nevoie de atîtea proptele. Nasturi pentru vestă; nasturi pentru cămașă; nasturi pentru manșete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
antrepozite. Pe chei, un om arunca firimituri la pescăruși. Priveliștea Îl Întristă fără să-și dea seama de ce și porni grăbit mai departe, cu mintea goală pe gînduri. Lumina soarelui de amurg se revărsa ca o apă trandafirie peste cărămizile urîte ale caselor. Un cîine stingher intră Într-un parc, adulmecînd pesemne ceva. Rowe auzi un glas În spatele lui: — Ia te uită, Arthur! Se opri să vadă cine-l strigase: un tip Într-o salopetă a Apărării Civile, cu o beretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
telefonat cu o clipă Înainte de a-și tăia beregata. — E groaznic! Nici nu știam că erai acolo. — Spunea: „Nu mai am nici o speranță... În ceea ce mă ce privește, nu mai am nici o speranță“... Stăteau amîndoi În vestibulul acela strîmt și urît, ca și cum n-ar fi avut rost să intre Înăuntru. Era mai degrabă o despărțire decît o Întîlnire - și chiar și ca despărțire, era prea tristă ca să aibă vreun farmec. Anna purta aceiași pantaloni bleumarin ca atunci, la hotel, iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi fost singurul purtător de violență din lume: cînd dormea, pacea domnea pretutindeni. Sub privirile lor intense, Hilfe se trezi. Oamenii se trădează În clipa cînd se deșteaptă; cîteodată se trezesc cu un strigăt de spaimă, dintr-un vis urît, alteori se răsucesc pe-o rînă și-și vîră capul În pernă, ca și cum s-ar teme să părăsească lumea somnului. Hilfe, Însă, se trezi În modul cel mai simplu. Pleoapele lui clipiră, ca ale unui copil cînd doica dă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
restul omenirii. Soarta ei nu poate fi mai rea decît a fost Întotdeauna, și totuși, pămîntul n-a Încetat nici o clipă să se-nvîrtească. Pe cînd oameni ca tine, și ca el... Se așeză pe scaunul cel mai apropiat - un scaun urît, Înalt și lustruit, ce-i lăsa picioarele să-i atîrne, și continuă să vorbească: — Va fi În gara Paddington, la trenul de 7,20. Mi-a spus că nu se mai Întoarce niciodată. Și m-am gîndit că atunci vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o să-ți spun pe gratis! Și scutură din cap uitîndu-se În oglinda de la toaletă. — Nu vreau să aud nimic! exclamă Rowe depărtîndu-se. În clipa aceea văzu un omuleț cu o pălărie ponosită trasă peste urechi, coborînd șontîc-șontîc scările spre toaletă. — Urîtă noapte, urîtă! mormăi omulețul. Fața lui palidă exprima o scîrbă fără margini. În clipa cînd Rowe ajunse la primele trepte, o bombă Începu să se rostogolească pe scară cu un zgomot infernal. Omulețul Își Încheie În grabă nasturii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spun pe gratis! Și scutură din cap uitîndu-se În oglinda de la toaletă. — Nu vreau să aud nimic! exclamă Rowe depărtîndu-se. În clipa aceea văzu un omuleț cu o pălărie ponosită trasă peste urechi, coborînd șontîc-șontîc scările spre toaletă. — Urîtă noapte, urîtă! mormăi omulețul. Fața lui palidă exprima o scîrbă fără margini. În clipa cînd Rowe ajunse la primele trepte, o bombă Începu să se rostogolească pe scară cu un zgomot infernal. Omulețul Își Încheie În grabă nasturii și se ghemui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a ne confesa pare mai mică, vorbim; apoi tăcem, renunțăm, rămânem singuri. Dacă Bruno simțea din nou nevoia de a vorbi despre eșecul vieții sale, probabil că spera ceva, un nou Început; era, probabil, un semn bun. Nu era propriu-zis urâtă, continuă Bruno, dar chipul ei era oarecare, lipsit de grație. N-a avut niciodată acea gingășie, acea lumină ce strălucește uneori pe chipul tinerelor fete. Cu picioarele ei cam butucănoase, nici vorbă să poarte minijupe; În schimb, am Învățat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
forță puțin norocul și răspunse rar, accentuând pe fiecare cuvânt: — Și ce dacă? La auzul acestor vorbe, Jung țâșni În picioare și strânse În pumn cana de tablă cu ceai de tei de pe masă, până o transformă Într-un vis urât. Câteva cuvinte Îl părăsiră iute, asemenea unor veverițe țâșnind dintr-o pădure În flăcări: — Nimeni nu vorbește așa cu The Sig! Sigmund Freud se șterse tacticos la gură și dori să ia o gură de ceai, dar nu mai avu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bucurată: - Bine-ai venit, cumătre!... De tot rar pe la noi! - Mai rar, liță Marghioală, că pînă n-oi închide ochii nu mă lasă pustia de slăbăciune. - Mai este, omule, pînă-i scăpa dumneta lingura. - Ba nici nu știi cînd vine cea urîtă, leliță, ofta moșneagul și se așeza pe laviță. Își aducea tașca în față și scotea tacticos o pungă creață. Eu mă uitam la fața lui rotundă care sclipea și mai ales la tașca cu copită de căprioară; nu eram curios
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pereți. Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca niște burți de pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fiecare tâlhărie. Pe nesimțite, copiii au alunecat din rolul copilului în cel al adultului, cu obligațiile sale. Însă cei doi nu‑și îndeplinesc aceste obligații. În jurul vechii locuințe sărăcăcioase se înalță bătrânul oraș imperial întruchipat de nenumăratele locuințe substandard. Oameni urâți, neînsemnați, cel mai adesea bătrâni, mișună, cărându‑și gălețile și lighenele la baia din capătul culoarului și iarăși îndărăt. De aici se iscă un du‑te‑vino necontenit, fără să se întâmple, de fapt, nimic concret. Uneori, în condițiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ești bătrân, s‑a terminat), iar mai târziu va strânge bani pentru și mai târziu, ca să‑i aibă la ananghie, ceea ce să sperăm că nu va fi cazul. Acum începe în toată casa, ca la comandă, gătitul de seară; mirosuri urâte sau plăcute străbat casa scării și se depun în tencuiala scorojită, unde întâlnesc vechi cunoștințe cu care stau la taclale: varză și conopidă, cartofi și fasole. A doua serie de copii pălmuiți zbiară de se aude în toată casa. Tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ar fi născut, oricum nu contează dacă trăiesc sau nu. Sophie se gândește foarte rar la dragoste, în schimb se gândește adesea la sport. O fată sportivă trebuie să se gândească la altceva. Rainer are în el prea multe lucruri urâte. Acestea apasă îngrozitor asupra copilului, iar apoi adolescentul nu mai poate să scape de ele așa ușor. Prea des și‑a văzut copilul mama încovoindu‑se sub loviturile tatălui asemenea unui cal bătrân. În scopul ăsta erau folosiți papuci vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să se îmbrace cu așa ceva, fiindcă materialul e ieftin, producția e mare, iar fusta inspiră voie bună, atunci când e roșie, și dramatism, atunci când e albastră. Să deșurubezi capetele pătrate și tapate (modelul „cuib de cioară“) ale unor fete incredibil de urâte și să le strici coafura, scoțându‑le clamele și acele de păr. Să rumegi puloverele Nicky în dinți, până când nu mai rămâne nici urmă de Nicky în ele, ci doar materialul lăbărțat și anost al unui pulover obișnuit. Rainer își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în timp ce Sophie îi scapă a nu știu câta oară. Deja devine plictisitor. Bietul lui creier își abate gândurile spre umilințe mai vechi și mai noi. Sunt zone în spiritul lui schilodit, unde filmul se rupe mereu. Nimic frumos, numai lucruri urâte. Ies la iveală excursii de duminică împreună cu mama, tramvaie în care miroase a șosete umede și în care se îngrămădește o masă de oameni cenușie și sărăcăcioasă, de felul celor pe care un război lung le produce, dar pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trebuie să stai în picioare. Smiorcăitul nu ajută la nimic, adulții nu se scoală să‑ți dea locul, în schimb un copil trebuie să fie mereu gata să dea locul unui adult. Te trezești presat într‑o pădure întunecată și urâtă de corpuri, care luate separat sunt la fel de urâte, și unde nu se vede nici intrarea nici ieșirea. Ești înăuntru o dată pentru totdeauna și trebuie să călătorești împreună cu alții. Înghesuit în ei, ascuns între paltoane de iarnă mirosind a naftalină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la nimic, adulții nu se scoală să‑ți dea locul, în schimb un copil trebuie să fie mereu gata să dea locul unui adult. Te trezești presat într‑o pădure întunecată și urâtă de corpuri, care luate separat sunt la fel de urâte, și unde nu se vede nici intrarea nici ieșirea. Ești înăuntru o dată pentru totdeauna și trebuie să călătorești împreună cu alții. Înghesuit în ei, ascuns între paltoane de iarnă mirosind a naftalină și hanorace de dinainte de război. Dar undeva - nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
țineți gura sau vă consemnez pe amândoi în caietul clasei! Ba n‑o să consemnați nimic, poate doar greșelile dumneavoastră personale, în caietul dumneavoastră personal. Mai mult ca sigur, aveți câte un eșec pe săptămână. Vă miroase gura, aveți un ten urât, cenușiu și glezne prea groase, doamnă profesoară. (Anna). Stifter trage binevoitor cu ochiul la strălucirea văzduhului luminos, la minunații norișori de aprilie pătrunși de privirile soarelui și la frumoasele brazde verzi rămase de la semănatul de toamnă. Ăstuia i‑ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de repede, să mai zăbovim un pic. E plin până la refuz cu o mulțime monocoloră despre care nu poți spune de la prima vedere dacă sunt animale sau oameni. Nimic nu iese în evidență în mulțimea asta, în afară de pălăria unei femei urâte, de o culoare șocantă, la modă. Iese în evidență în sens negativ. Sunt vite sau batali, spune Anna, care ar fi în stare să meargă de bunăvoie la tăiere și acolo să țină chiar ei cuțitul și să indice locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]