5,886 matches
-
Contribuția evreilor la progresul industrial În România interbelică, Editura Hasefer, București, 2002. 835. Claude Lanzmann, Shoah, prefață de Simone de Beauvoir, traducere de Mariana Arnold, Editura EST, București, 2002. 836. Câteodată, dimpotrivă, practicarea unei meserii „murdare” Îi face pe evrei urât mirositori : „[Evreii] nu erau frumoși. Și mai și puțeau. Pentru că erau tăbăcari și pieile put” (835, p. 114). 837. Șalom Alehem, Opere alese, traducere de I. Ludo, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, f.a. 838. Adrian Majuru, Bucureștii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
întîi, pentru a face mici intercalări la volumul meu despre Eminescu; în al doilea rînd, pentru a încerca să se dea o hîrtie mai bună pentru Nisipul. Ultimele tipărituri apărute sub egida „Cartea Românească”- la tipografiile bucureștene - sînt dezolant de urîte sub raport grafic. Mi s-a sugerat, aici, să iau legătură cu inginerul Baran și, în acest scop, îți voi telefona matale cu o zi înainte; asta ca să am certitudinea că-l voi găsi. Iluzii mari nu-mi fac, dar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pieselor de teatru popular specifice, mai ales, sărbătorilor creștine de iarnă de pe cuprinsul proaspătului județ Vaslui, chivernisit de Ceaușescu și cu aproape Întregile teritorii ale fostelor județe Fălciu și Tutova. Iată descrierea „jidanilor” de la „Turca” din Pușcași: „Din grupa <urîților> alături de șătrari și cioban (În alte cazuri moșneag), erau consemnați și <jidanii>. Astfel, <<Jidanii>> (numărul lor variind Între 3-4) au măști cu coarne. Se Îmbracă cu <hlaibure> (halate sau capoate uzate pe care sunt prinse fîșii de zdrențe). Au gheb
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în esență, suspansul părții a doua e foarte clasicul o-va-face-n-o-va-face. și aici, Muntean lucrează cu o imensă finețe. Dacă prostituata ar fi prea uzată, dacă Penescu și Iordache ar fi prea grobieni sau prea decăzuți, dacă atmosfera ar deveni prea urîtă, dacă tristețea întregii escapade ne-ar fi în vreun fel băgată pe gît, semnificațiile ei s-ar restrînge la dimensiunile unui strigăt de autocompătimire masculină sau poate ale unui rechizitoriu feminist împotriva primitivismului și a distructivității bărbaților. Dar prostituata (jucată
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să-i spun tot ca pe vremea mea : nerușinare. Dacă filmul chiar voia să fie autoreferențial, atunci homo sapiens ul trebuia să spună : Ia stați ! Astea nu sînt mașinuțele alea de căcat din anii 80 ?. Dilema Veche, iulie 2007 Rățuște urîte Hairspray Intrigi de culise (SUA, 2007), de Adam Shankman Plasat la Baltimore, în 1962, musicalul cu adolescenți Hairspray spune povestea tinerei Tracy (Nikki Blonsky) care își dorește să cînte și să danseze în emisiunea de sex-încă-nu-drugs-încă nu-deocamdată-numai-rocknroll de la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a fi o mare epopee ; în comparație cu America, America de Elia Kazan sau cu Emigranții de Jan Troell, pare cumva nedus pînă la capăt. în ultima parte, italienii ajunși pe Insula Ellis sînt îndelung examinați, sortați și triați. E un proces urît, pe alocuri inuman (căsătoriile în masă), cu elemente protonaziste în logica sa (convingerea examinatorilor că lipsa de inteligență se moștenește genetic) și, în pofida declarațiilor lui Crialese că n-a vrut să facă un film politic, primirea de care au parte
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să fie Pretty Woman, cînd ar putea fi o funny woman delicios de aeriană, o Carole Lombard. Cît despre Seymour Hoffman, pentru mine el e însăși reîntruparea spiritului lui Wilder : parcă e echipat cu un detector special de mirosuri umane urîte, dat la maximum de-o viață întreagă, iar vocea lui e un grohăit vestejitor și totodată melodios, care pare să iasă dintr-o oubliette de cinism fără fund. Presupun că filmului i se poate totuși reproșa că glamorizează politica internațională
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Winslet, dar nu e niciodată atît de prezentă ca ea. Winslet se azvîrle în emoțiile personajelor ei cu o aviditate de-a dreptul fizică încă și mai lipsită de reținere atunci cînd se întîmplă ca emoțiile respective să fie negative, urîte, înspăimîntătoare ; îndeosebi pe acelea le plesnește cu setea și totodată cu precizia unei tenismene care trimite o bombă. Majoritatea starurilor, chiar și atunci cînd joacă personaje antipatice (nu personaje negative supradimensionate alea plac pentru că sînt spectaculoase , ci personaje de dimensiuni
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Sebastian Țîrțîrău în deșertul Kalahari, Namibia. Sebastian îmi povestea că se întovărășise cu niște prieteni țigani, care, pe lângă faptul că foloseau băuturile alcoolice, tutunul și drogurile, lucruri care îi afectau și pe alții, l-au implicat și în lucruri foarte urâte: “M-au învățat secretele comerțului lor, cum furau fără să fie prinși, cum prosteau pe cine voiau. Petreceam atât de mult timp cu ei, încât eram o prezență obișnuită printre ei. Începusem să învăț foarte bine limba și șmecheriile lor
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
coarne și barbă ca de țap, ba devenea un taur ce scotea două fuioare de aburi pe nări. Se trezi, sări din pat repede și bău două guri dintr-o fiertură de mac după care reuși să adoarmă fără vise urâte. Când se trezi, soarele răsărise și razele luminau un nor ce parcă îl apăsa în jos. Marița gândește iute ce treburi vor mai face azi. în primul rând trebuiau să isprăvească prășitul „deal doilea” la porumbul de la Poarta Lipovei. Bărbatu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
împreună cu cei mici, care stăteau pe un preș lung, țesut din fir de cânepă și codițe. Aceste „codițe” erau niște fâșii de material textil din haine și rochii vechi, uzate, și în gospodăriile țărănești se folosesc la țesut lăicere mai urâte, dar bune de pus pe jos, ca să nu se folosească lăicerele frumoase, țesute din fir de lână vopsită în culori diferite și cu modele. Cei mici așezați pe preș se jucau cu niște cuburi de lemn, aduse de frații mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-și piardă și viețile. începu să plângă încetișor până ce a adormit și a fost chinuită de vise rele, trezindu-se țipând prin somn iar Costache o liniștea, cu vorbe blânde, părându-i rău că a făcut prostia să-i povestească urâtele noutăți înainte de culcare . Dar acum era târziu să-i mai pară rău. Dimineață toți din familie s-au răspândit fiecare la treburile lor. Pe la amiază când copiii sau întors de la școală Maria privi spre ei și își aminti de spusele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în care era strânsă o bucățică de pâine muiată în lapte îndulcit. Mama dreaptă, Victoria, luă copilul în brațe și fugi cu el afară , fără ca măcar să-și ia rămas bun, iar Profira lui Nașcu a încercat să explice purtarea ei urâtă prin aceea că fetei îi este foarte drag copilul. S-a stabilit ca în fiecare dimineață copilul să fie adus la mama „cumpărătoare” iar seara să fie luat acasă. Aceasta deoarece așa cere tradiția, ca mama adoptivă să aibă efectiv
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am de făcut; îl duce cu greu spre casă, cu picioarele mai mult târâș, îl așează pe un pat de lângă geam și-i trage pantalonul în sus pe picior, să vadă scrântitura. Nu era doar asta ci și niște julituri urâte pe amândouă picioarele și pe bucă, încât a fost nevoie să-i scoată pantalonii și-l înveli cu un cearșaf. Pune apă la încălzit într-un vas mare, îi spală rănile și le unge cu niște alifie peste care pune
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Venea la trageri. S. B.: Și ce voia? M. M.: Venea pe-acolo, că ce faci, ce aia, ce cutare. S. B.: Se băga în seamă. M. M.: Da. Până l-am fugărit de acolo. Deci, a fost singura faptă urâtă. Dar și el venea nu pentru a rezolva niște lucruri esențiale. Venea ca să se bage și el în seamă. Și a luptat pe urmă să ajungă general, în rezervă a ajuns, îi doresc sănătate dacă mai trăiește! S. B.: O
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
e ușor de decelat. Abia cu Caragiale, pentru prima oară în circuitul literaturii intră un nou- venit : birocratul. Modernitatea și-a spus cuvântul, la numai câteva decenii distanță lumea s-a schim- bat considerabil, birocrația nu mai este un chip urât, respingător, ci a devenit normativă și banală. Funcționarii sunt printre cei care constituie o middle class în formare în a doua jumătate a secolului XX. Ei sunt cei pentru care biroul devine un spațiu agasant, alienant, dispensator de nevroze, dar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din jur îmi fură liniștea, gândurile îmi dau neliniștea... Începe să-mi fie teamă și încerc să înlătur sentimentul acesta hain. Îmi spun (așa cum ieri în fața altarului am aflat) că n-am de purtat în spinare păcatele nimănui; că visele urâte se sfârșesc. Va fi bine... Va fi bine... Ți-ai pierdut veselia care îți dăruia liniște și asta mă doare cel mai mult. Iubitul meu! nu uita că în momentul apariției mele, odată cu întâlnirea noastră neașteptată, acel Dumnezeu a trimis
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ultima vreme din ce în ce mai des acest mic paradis este adus în atenția artiștilor români și a tuturor sensibililor care doresc să reînvie atmosfera unei epoci minunate. Doamne ajută! Frumusețe teatrală? Expresivitate? Eu personal sunt adepta expresivității. Nu mă tem să fiu urâtă, grotescă, caraghioasă pe scenă. Pe scenă putem fi ceea ce nu reușim să fim în viața de toate zilele. Prin expresivitate reușim să ne transformăm. Nu sunt de acord cu grimasele, indiferent de ce natură ar fi ele pentru că sunt de suprafață
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ce picior să merg înainte, cu ce picior să merg? În ce direcție să o iau! Aș vreau să pot să te aduc înapoi... Câteodată nu-mi vine să cred că ai plecat!!Că ai plecat pentru totdeauna! Ce cuvânt urât: totdeauna! Cu ce picior să găsesc drumul bun? Credeam că o să fii mereu lângă mine când aș fi avut nevoie! Dar ai plecat și nu știu cu ce picior să-mi continui lupta! Lupta cu viața și cu piedicile ei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am purtat starea ca pe un titlu de noblețe și fiind frumos educați, curați, îngrijiți și isteți, eram mereu căutați ca tovarăși și prieteni, iar la școală nu aveam nici un fel de probleme. Casa noastră era mereu veselă, în ciuda anilor urâți și grei de după război. Surorile crescuseră, se făcuseră niște domnișoare frumoase, curtate de toți cavalerii din cartier. Duminica la noi se organizau petreceri pe cinste, cu dans pe muzica a doi băieți din vecini, chitarist și acordeonist, și "bufet" asigurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dispoziție pentru studiu. Abia sosit în capitală, avea să se producă decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și am trăit la fața locului valul de evenimente ce i-au urmat, culminând cu alegerea lui Nicolae Ceaușescu la cârma partidului. Pe o vreme urâtă și friguroasă, de sfârșit de iarnă, am stat câteva ceasuri la coadă cu colegii de la "postuniversitar", fiind convocați pentru a ne lua "rămas bun" de la marele conducător. Momentul respectiv nu-mi revine în memorie nici prin răposatul, nici prin mutrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mi-am început ucenicia nu era nici pe departe de "5 stele", cum s-ar putea crede pentru o instituție atât de importantă. Era o cameră mare, mobilată modest cu 8 mese, 8 scaune, un cuier și câteva fișete metalice urâte și obosite. În afară de șeful de serviciu, mai populau respectiva încăpere 6 diplomați și, bineînțeles, subsemnatul. Eram curios să intru cât mai repede în "tainele meseriei" și, încet, încet, am început să fiu familiarizat cu acestea, nu cu lingura, ci cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Piața Sălăjan, într-un bloc nou, unde, fericiți, domiciliem și astăzi. Vecinii erau oameni la locul lor, de diverse profesii și pe atunci majoritatea proprietarilor erau "de sex slab" și nemăritate. N-am zis "sex frumos", fiindcă cele mai multe erau niște urâte, care nu meritau atenție. Sorții îmi aduseseră și mie, spre liniștea soției, două vecine din categoria "nu frumoase, dar bătrâne". Ca "diplomat", invocând sarcinile de serviciu, cred că am fost primul locatar din blocul nostru ce a dispus de telefon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
puteam să le răspundem, la "Casa Ardeleanu" sau "Casa Secăleanu" din selectul cartier Titan? Răspundeam cu un surâs discret și enigmatic precizând că dorim să ne păstrăm "exclusivitatea"! La sfârșit de noiembrie am pornit-o! Era un început de iarnă urâtă, cu lapoviță, îngheț, viscol, frig și noi, ca marii îmbogățiți ai Europei, urma să fugim de iarnă în însorita Americă de Sud! Am zburat cu TAROM-ul până la Frankfurt și de acolo ne-am continuat drumul cu un avion al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
firma "ochiul și timpanul", diplomat etc.: să arate cât de cât bine, să fie corect îmbrăcat, să vorbească 2-3 limbi străine, să-și cunoască meseria... "Delegatul" nu îndeplinea nici una din aceste condiții. În plus, târâia după el o geantă mare, urâtă, de plastic, despre care n-aveam habar la ce-i folosește. După discuția la ambasadă, înainte de a pleca la întâlnirea cu amicul importator, a deschis "diplomatul" și a extras din el câteva cravate dintr-o pânză ordinară, colorate țipător, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]