6,807 matches
-
dacă nu ar exista această scânteie de grație la care avem acces prin cine știe ce capriciu sau calcul complicat al sorții, pentru a ne reinventa și reînnoi. Locul acesta pe care l-am întrezărit o secundă îmi era cunoscut de o veșnicie, de pe vremea de dinainte de a mă naște, când posibilitățile erau infinite și această stare lichefiată, intermediară, a lumii de lapte și vată de zahăr ars, singura în care materia se descompune și se înmoaie ca să o poți remodela, era însăși
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
rolul de preot, grăbindu-se să ardă tămâie, să mormăie rugăciuni și să urmeze toată rânduiala numai de el știută, mie nemairămânându-mi decât să stau cuminte sub sutană și să audiez spectacolul neînțeles care se petrecu, timp de o veșnicie, câteva palme deasupra creștetului meu, fără ca eu să îndrăznesc să rostesc nici un cuvânt, nici măcar ca să explic pentru ce mă aflam acolo. Când, în sfârșit, mi-a venit rândul să vorbesc, sub sutana preotului, am fost întrebată despre păcatele pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Să nu ți se pară ciudat dacă Îți voi spune că e posibil să nu fie niciunul dintre ei vinovat. Nu văd cum ar fi posibil așa ceva! Și totuși, e posibil. Hai să ne Întoarcem puțin. Frumusețea nu durează o veșnicie și chiar dacă nu-ți convine, ești nevoit la un moment dat să recunoști că soția ta nu mai e la fel de frumoasă, nu mai e la fel de atentă cu tine, nu te mai atrage la fel ca Înainte, da? Mi-e greu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
porni Thomas: Thomas va umple iar lumea cu plozi, doi dintre ei vor scăpa pentru a se Împreuna, după Sodoma, cu mamele lor, una dintre ele le este și soră - mai rău! -, Îți dai seama cum vor fi urmașii? O veșnicie, Antonia - cu mici reveniri, la fiecare facere a lumii, cînd vei mai atinge, ca Într-un vis, bărbat, votcă, motocicletă -, o veșnicie vei fi nefericită, tot privind cum din Thomași se vor ridica alți Thomași! Măcar mamele de-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lor, una dintre ele le este și soră - mai rău! -, Îți dai seama cum vor fi urmașii? O veșnicie, Antonia - cu mici reveniri, la fiecare facere a lumii, cînd vei mai atinge, ca Într-un vis, bărbat, votcă, motocicletă -, o veșnicie vei fi nefericită, tot privind cum din Thomași se vor ridica alți Thomași! Măcar mamele de-ar fi neprihănite, vorbește-i lui Dumnezeu, poate schimbă ceva! Numai din Fiul său s-ar ridica ființe pe măsură, dar mama doar Maria
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cum să o comunice și nici nu are mijloacele pentru a o impune, ci doar i se supune, micșorându-se în timp ce ea crește (In 3,30). Înnoirea și convertirea, care sunt cerute consacraților din vremurile noastre pentru a fi fideli veșniciei lui Dumnezeu și anevoioasei peregrinări a istoriei, înseamnă debarasarea de o radicalitate de ochii lumii, pentru a trăi - a suferi, probabil, ar fi verbul cel mai potrivit - o profeție chinuitoare, precum aceea a lui Ilie, Ieremia, Osea... Ioan Botezătorul ori
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
aur, închipuindu-ne că tot ceea ce-i mai bun a fost în trecut. Trebuie să alegem între încrederea în noi înșine și credința în Cristos care, deși a venit deja, reprezintă viitorul. Însăși experiența mântuirii, care este adecvarea vremelniciei la veșnicie, necesită reformatarea continuă a sistemelor noastre, așa încât să nu intre în conflict cu semnalele ce vin din afară, de care nu ne putem permite să ne izolăm, însă cu care trebuie să dialogăm neîncetat, din ce în ce mai mult. Sistemul wireless poate deveni
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
viață carisma, ci carisma trebuie să țină în viață persoanele și să permită fiecăruia să-și trăiască viața din plin. Lăsând la o parte conjuncturile istorice, succesele și falimentele, subzistența și apusul anumitor expresii carismatice, nu trebuie să uităm că veșnicia nu caracterizează carismele - benedictine, dominicane, franciscane... -, ci persoanele care, printr-o trudă spirituală, personală și comunitară, dar și prin exercitarea mijloacelor puse la dispoziție de o anume tradiție spirituală, sunt chemate să trăiască și să moară împreună cu Cristos, pentru Cristos
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dispoziție de o anume tradiție spirituală, sunt chemate să trăiască și să moară împreună cu Cristos, pentru Cristos și în Cristos. Nu cred de fel că în paradis ar putea să existe pavilioane speciale în care să ne putem bucura de veșnicia carismei. Ceea ce rămâne este prezența Duhului care îi va garanta Bisericii, până la întoarcerea lui Cristos, slujirea umanității, asemenea unei energii regenerabile care are nevoie de carisme regenerabile. Bernard de Clairvaux, în una dintre scrisorile sale, amintește acest fapt: «Nu există
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a ajutat încă din copilărie să simt viața într-un mod delicat, armonios, total. Am învățat încă de la început să percep viața celor vii, dar și pe a celor morți, cu o deschidere de universalitate spațială și temporală în care veșnicia era întotdeauna prezentă, ca și cum ar fi fost o temelie necesară, inevitabilă, pentru realitate. Cu ea mergeam la cimitir și de multe ori mă țineam după ea când mergea să însoțească cu rugăciunea pe cei în agonie, căci morții nu se
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
începu să mediteze. Parcul misterios îi aștepta, trebuiau doar să străbată de-a curmezișul bulevardului Tomis. Aici a făcut școala timp de 7 ani, din clasa VI-a până în clasa a XII-a, îi pare că a trecut o veșnicie și este acum cu altă fată superbă. Este de neimaginat cum complexitatea vieții le potrivește pe toate. Cu puțin timp în urmă plângea după iubirea din copilărie și deodată, toate grijile și necazurile au dispărut. Flora i-a redat în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pomilor își schimbă deodată ritmul. Încetinesc, merg strâns îmbrățișați și se sărută. Iar visează se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi pași, din nou o repriză amândoi tremură de dorință, fata ar sta o veșnicie regretă, suspină dar trebuie să plece. Pasiunea iar s-a învolburat pe nesimțite în valuri. Laur ar dori să se întoarcă în parc însă tace, își da seama că se apropie răsăritul. Se întrerup ades și se despart cu dificultate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ușor, nu s-a îngălbenit și a lăsat mâna s-o mângâie în voie: Cred că aici ai ascunse fițuicile! Râd amândoi fericiți, se sărută din nou și merg încet spre parc. - Mi-ar place să mergem așa, îmbrățișați, o veșnicie mă simt golașă lângă tine, nu mai doresc nimic! Eram în clasa a 8-a când ne-am mutat aici și<.m-am îndrăgostit de tine ca orice fată de vârsta aia< acum ești al meu! Îl sărută fugar și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pleacă din amestecul de teologie și vulgaritate din orice remușcare. În nimic nu simți mai dureros ireversibilitatea timpului ca în ea. Ireparabilul nu-i decât interpretarea morală a acestei ireversibilități. Răul ne dezvăluie substanța demonică a timpului; binele, potențialul de veșnicie al devenirii. Răul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu știe diferenția rațional unul de celălalt. Dar simțim cu toții căldura dureroasă a răului și răceala extatică a binelui. Dualismul lor transpune în lumea valorilor un altul mai adînc: nevinovăție
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Să fi obosit? Caută el vreun culcuș? Sânt inimi mai ostenite ca el și care totuși nu i-ar refuza azilul... Răul, părăsind indiferența originară, și-a luat Timpul ca pseudonim. Oamenii au construit paradisul filtrând eternitatea, din "esență" de veșnicie. Același procedeu aplicat ordinii temporale ne face inteligibilă suferința. Căci, într-adevăr, ce este ea dacă nu "esență" de timp? După miezul nopții, gândești ca și cum n-ai mai fi în viață sau - în cel mai bun caz - ca și cum n-ai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-adevăr, ce este ea dacă nu "esență" de timp? După miezul nopții, gândești ca și cum n-ai mai fi în viață sau - în cel mai bun caz - ca și cum n-ai mai fi tu. Devii o simplă unealtă a tăcerii, a veșniciei sau a vidului. Te crezi trist și nu știi că acestea respiră prin tine. Ești victima unui complot al forțelor obscure, căci dintr-un individ nu se poate naște o tristețe care să nu încapă în el. Tot ce ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în același fel - sânt încoronarea unui sfârșit, care deși se consumă în timp, destrucția lui este totuși dincolo de el. Căci sublimul e o criză temporală a eternității. Ceea ce-i sublim în exemplul lui Isus derivă din rătăcirea prin timp a veșniciei, din nemăsurata ei degradare. Tot ce e însă scop în existența Mântuitorului atenuează ideea de sublim, care exclude aluziile etice. Dacă s-a coborât de bunăvoie ca să ne salveze, atunci el ne poate interesa numai în măsura în care gustăm estetic un gest
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atenuează ideea de sublim, care exclude aluziile etice. Dacă s-a coborât de bunăvoie ca să ne salveze, atunci el ne poate interesa numai în măsura în care gustăm estetic un gest etic. Dimpotrivă, dacă trecerea lui printre noi este numai o greșeală a veșniciei, o ispitire inconștientă de moarte a perfecțiunii, o ispășire în timp a absolutului, atunci proporțiile enorme ale acestei inutilități nu se înalță sub semnul sublimului? - Estetica să mai salveze crucea, ca simbol al veșniciei. Nu există o plăcere mai mare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noi este numai o greșeală a veșniciei, o ispitire inconștientă de moarte a perfecțiunii, o ispășire în timp a absolutului, atunci proporțiile enorme ale acestei inutilități nu se înalță sub semnul sublimului? - Estetica să mai salveze crucea, ca simbol al veșniciei. Nu există o plăcere mai mare ca aceea să crezi c-ai fost filozof - și nu mai ești. A suferi înseamnă a medita o senzație de durere: a filozofa - a medita asupra acestei meditații. Suferința-i ruina unui concept; o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
superioritate visătoare. Din centrul frumuseții, totul este în urma noastră și nu putem privi spre viață decât întorcîndu-ne. Orice emoție dezinteresată, neasociată imediatului existenței, încetinește mersul inimii. Într-adevăr, organul timpului, care-i inima, ce-ar mai putea marca în amintirea veșniciei care e frumusețea?! Ceea ce nu aparține timpului ne reține respirația. Umbrele eternității, ce se apleacă de câte ori singurătatea este inspirată de un spectacol de frumusețe, ne taie suflarea. Ca și cum am pângări nemărmurirea prin aburii respirației noastre! Când toate lucrurile ce le-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bătut de toate valurile, izbit de toate stâncile, chemat de toate întunecimile - și care-ar ține soarele în brațe! Epavă rătăcind cu izvorul vieții la piept, strîngîndu-i strălucirea lui mortală, înecîndu-se cu el în valuri, căci fundurile mării așteaptă din veșnicie lumina și groparul ei. Contactul între oameni - societatea în genere - n-ar fi posibil fără întrebuințarea repetată a acelorași adjective. Interziceți-le prin lege și veți vedea în ce mică măsură omul este un animal sociabil. Vor dispărea imediat conversația
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de clipe, care stăvilesc lunecarea dinamică, deplasarea orizontală spre moarte. Suspendarea timpului introduce o dimensiune verticală, dar numai atâta vreme cât durează actul acestei suspendări. Odată consumat, eternitatea neagă timpul, constituind o ordine ireductibilă. Schimbarea direcției naturale, violentarea temporalității din accesul la veșnicie ne arată cum orice act de înfrîngere a vieții implică și o siluire a timpului. Dimensiunea verticală a suspendării este o perversiune a simțului temporal, căci eternitatea n-ar fi accesibilă fără depravarea și vicierea acestuia. Boala reprezintă triumful principiului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în fioruri de admirație ne ridică într-o plenitudine de sfârșit, care nu e decât dorul arzător de a nu supraviețui emoției. Frumusețea îți sugerează icoana unei zădărnicii eterne! Veneția sau amurgurile pariziene invită la o sfârșeală aromată, în care veșnicia pare a se fi topit în timp. O agonie neîmplinită este erotica, și de aceea nu poți iubi femeia ce nu-ți șoptește despre moarte și nu te ajută în a nu mai fi... Interpunîndu-se între noi și lucruri, ea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care s-a oprit ne arată prea bine că El nu-i o auroră, ci un amurg, și că doar prin umbre ni-l apropiem. Dumnezeu - o toamnă absolută, un sfârșit inițial. Primăvara - ca orice început - este o deficiență de veșnicie. Și oamenii care mor în ea sânt singurele punți spre absolut. Când totul înflorește, muritorii devin voluptuoși ai stingerii, ca să salveze periferia metafizică a primăverii. La-nceput a fost Amurgul. Într-o lume fără melancolie, privighetorile ar începe să scuipe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bucuriei. Nu există boală de care nu ne-ar vindeca o lacrimă ce-ar începe să cânte... Vârtejul mortal ce unește viața și moartea dincolo de timp și de eternitate... Nu poți descoperi acest tainic unde, așezat în afară de vreme și de veșnicie, dar sufletul se ridică prin flăcări finale spre o pajiște incendiară. Mori și trăiești într-o logodnă mistică cu singurătatea... Ce demon de ființă și de neființă te scoate din toate spre un tot, în care viață și moarte înalță
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]