5,999 matches
-
unei alte sarcini, formula 2 în poziția formula 18, este necesară forma vectorială completă a legii lui Coulomb. unde formula 4 este separația dintre cele două sarcini. De observat că aceasta este chiar forma scalară a legii lui Coulomb cu direcția dată de vectorul unitate, formula 21, paralel cu dreapta ce unește cele două sarcini și orientat cu sensul de la sarcina formula 2 spre sarcina formula 1. Dacă ambele sarcini au același semn (sarcini similare) atunci produsul formula 24 este pozitiv și deci sensul forței aplicate asupra lui
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
se atrag. Principiul superpoziției liniare poate fi folosit pentru a calcula forța pe o sarcină de test mică, formula 11, datorată unui sistem de formula 31 sarcini discrete: unde formula 33 and formula 34 sunt, respectiv, modulul și poziția sarcinii formula 35, formula 36 este un vector unitate pe direcția formula 37 (un vector cu baza în formula 33 și îndreptat spre sarcina formula 11), și formula 40 este modulul lui formula 41 (distanțele dintre sarcinile formula 33 și formula 11). Pentru o distribuție de sarcină, o integrală peste regiunea ce conține sarcina este
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
fi folosit pentru a calcula forța pe o sarcină de test mică, formula 11, datorată unui sistem de formula 31 sarcini discrete: unde formula 33 and formula 34 sunt, respectiv, modulul și poziția sarcinii formula 35, formula 36 este un vector unitate pe direcția formula 37 (un vector cu baza în formula 33 și îndreptat spre sarcina formula 11), și formula 40 este modulul lui formula 41 (distanțele dintre sarcinile formula 33 și formula 11). Pentru o distribuție de sarcină, o integrală peste regiunea ce conține sarcina este echivalentă cu o sumă infinită a
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
al numerelor complexe. În acest context, orice transformare liniară (reală) formulă 54 care satisface este numită "conjugata complexă". One example of this notion is the conjugate transpose operation of complex matrices defined above. It should be remarked that on general complex vector spaces there is no "canonical" notion of complex conjugation.
Conjugată complexă () [Corola-website/Science/312294_a_313623]
-
iulie 2005), porturi Scribus sunt disponibile și pentru platformele Microsoft Windows și Mac OS. Un manual Scribus este disponibil începând cu data de 19 ianuarie 2009, și este publicat de FLES Books. Scribus suportă toate formatele grafice majore, inclusiv Scalable Vector Grafics (SVG), precum și management de culoare cum ar fi CMYC și ICC. Programul include un driver de tipărire propriu PostScript level 3, care suporta font embedding și sub-setting de fonturi TrueType, Type 1 și OpenType. Suportul PDF include transparență, encripție
Scribus () [Corola-website/Science/312302_a_313631]
-
Hamming este egală cu numărul de biți 1 din "a" xor "b". Spațiul metric al șirurilor binare de lungime "n", împreună cu distanța Hamming, este cunoscut drept "cubul Hamming". Un șir binar de lungime "n" poate fi văzut și ca un vector în formula 1 considerând fiecare simbol ca o coordonată reală; în aceste condiții, șirurile formează vârfurile unui hipercub "n"-dimensional, iar distanța Hamming a șirurilor este echivalentă distanței Manhattan dintre vârfuri.
Distanță Hamming () [Corola-website/Science/312855_a_314184]
-
științifice ale prof. Gheorghiev au fost citate și folosite de numeroși cercetători din lumea întreagă, în note și memorii, teze de doctorat, monogafii si tratate. A abordat teme de cercetare științifică din geometria diferențială euclidiană (rețele pe suprafete, câmpuri de vectori pe suprafețe), geometria diferențială afină și proiectivă (câmpuri de conuri, configurații Myller), geometria diferențială a varietăților modelate de spații Banach, teoria grupurilor Lie, teoria G-structurilor și generalizări ale acesteia. Circa 30 de tineri studioși si-au elaborat tezele de doctorat
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
pentru diferite tipuri de studii. În aproximarea cinematică a difracției electronilor, intensitatea unei raze difractate este dată de: Aici, formula 2 este funcția de undă a razei difractate și formula 3 este așa-numitul "factor de structură", dat de: unde formula 5 este vectorul de împrăștiere al razei difractate, formula 6 este poziția unui atom formula 7 în celula unitate, și formula 8 este puterea de împrăștiere a atomului, numită și "factor atomic de formă". Suma este calculată peste toți atomii din celula unitate. Factorul de structură
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
aplică în cazul în care vitezele particulelor nu pot fi descrise de o funcție de distribuție maxwelliană. Calculul distribuțiilor se face cu ajutorul ecuației Maxwell-Boltzmann. Reprezentarea funcției formula 33 se face în spațiul fazelor, un spațiu cu șase dimensiuni, având drept coordonate componentele vectorilor de poziție formula 34 și a vitezelor formula 29. Se estimează că aproximativ 99% din materia Universului este plasmă. Stelele sunt alcătuite din plasme dense, fierbinți, în timp ce materia interstelară este o plasmă rarefiată și rece. Temperaturile ridicate din interiorul stelelor permit formarea
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
În matematică Inegalitatea lui Cauchy-Schwarz, cunoscută și sub numele de Inegalitatea Cauchy, Inegalitatea Schwarz sau Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz (pronunțat "Coși-Buniacovschi-Șvarț") este o inegalitate utilă întâlnită în mai multe situații. În algebra liniară ea se poate aplica vectorilor, în analiză se poate aplica seriilor infinite sau integrării produselor, iar în teoria probabilităților se poate aplica varianțelor și covarianțelor. Inegalitatea pentru sume a fost publicată de Augustin Louis Cauchy în 1821 iar inegalitatea corespunzătoare pentru integrale a fost formulată
Inegalitatea Cauchy-Schwarz () [Corola-website/Science/309753_a_311082]
-
publicată de Augustin Louis Cauchy în 1821 iar inegalitatea corespunzătoare pentru integrale a fost formulată inițial de Viktor Iakovlevici Buniakovski în 1859 și a fost redescoperită de Hermann Schwarz (de multe ori scris greșit "Schwartz") în anul (1888). Pentru toți vectorii "x" și "y" ai unui spațiu cu produs scalar real sau complex, unde formula 2 este produsul scalar. Echivalent, extrăgând rădăcină pătrată din ambele părți, și tratând produsul scalar al unui vector cu el însuși ca normă, inegalitatea se scrie ca
Inegalitatea Cauchy-Schwarz () [Corola-website/Science/309753_a_311082]
-
ori scris greșit "Schwartz") în anul (1888). Pentru toți vectorii "x" și "y" ai unui spațiu cu produs scalar real sau complex, unde formula 2 este produsul scalar. Echivalent, extrăgând rădăcină pătrată din ambele părți, și tratând produsul scalar al unui vector cu el însuși ca normă, inegalitatea se scrie ca Mai mult, egalitatea intervine dacă și numai dacă formula 4 și formula 5 sunt liniar dependenți (sau, în sens geometric, sunt paraleli) sau dacă unul din vectori este egal cu zero. Dacă formula 6
Inegalitatea Cauchy-Schwarz () [Corola-website/Science/309753_a_311082]
-
și tratând produsul scalar al unui vector cu el însuși ca normă, inegalitatea se scrie ca Mai mult, egalitatea intervine dacă și numai dacă formula 4 și formula 5 sunt liniar dependenți (sau, în sens geometric, sunt paraleli) sau dacă unul din vectori este egal cu zero. Dacă formula 6 și formula 7 sunt componentele lui formula 4 respectiv formula 5 în raport cu o bază ortonormată a lui formula 10, inegalitatea poate fi reformulată mai explicit după cum urmează: Egalitatea are loc dacă și numai dacă fie formula 12, fie există
Inegalitatea Cauchy-Schwarz () [Corola-website/Science/309753_a_311082]
-
lui formula 4 respectiv formula 5 în raport cu o bază ortonormată a lui formula 10, inegalitatea poate fi reformulată mai explicit după cum urmează: Egalitatea are loc dacă și numai dacă fie formula 12, fie există un scalar formula 13 astfel încât Cazul finit-dimensional al acestei inegalități pentru vectori reali a fost demonstrat de Cauchy în 1821, și în 1859, elevul lui Cauchy, V.Ia. Buniakovski a observat că mergând la limită se poate obține o formă integrală a inegalității lui Cauchy. Rezultatul general pentru un spațiu cu produs
Inegalitatea Cauchy-Schwarz () [Corola-website/Science/309753_a_311082]
-
în sumă) rezultă: Deoarece partea stângă a ecuației este o sumă de pătrate de numere reale, ea este mai mare sau egală cu zero, deci: De asemenea, când "n" = 2 sau 3, produsul scalar este legat de unghiul între doi vectori și se poate vedea imediat egalitatea: Mai mult, în acest caz inegalitatea Cauchy-Schwarz poate fi dedusă din egalitatea lui Lagrange. Pentru "n" = 3, egalitatea lui Lagrange ia forma de unde rezultă Cauchy-Schwarz. Pentru spațiul cu produs scalar al funcțiilor integrabile la
Inegalitatea Cauchy-Schwarz () [Corola-website/Science/309753_a_311082]
-
Cauchy-Schwarz. Pentru spațiul cu produs scalar al funcțiilor integrabile la pătrat cu valori complexe, avem O generalizare a acesteia este inegalitatea Hölder. Inegalitatea triunghiului pentru produsul scalar este adesea demonstrată ca o consecință a inegalității Cauchy-Schwarz, după cum urmează: dați fiind vectorii "x" și "y", Extrăgând rădăcină pătrată, se obține inegalitatea triunghiului. Inegalitatea Cauchy-Schwarz permite extinderea noțiunii de "unghi între doi vectori" la orice spațiu cu produs scalar real, definind: Inegalitatea Cauchy-Schwarz demonstrează că această definiție este valabilă, arătând că partea din dreapta
Inegalitatea Cauchy-Schwarz () [Corola-website/Science/309753_a_311082]
-
inegalitatea Hölder. Inegalitatea triunghiului pentru produsul scalar este adesea demonstrată ca o consecință a inegalității Cauchy-Schwarz, după cum urmează: dați fiind vectorii "x" și "y", Extrăgând rădăcină pătrată, se obține inegalitatea triunghiului. Inegalitatea Cauchy-Schwarz permite extinderea noțiunii de "unghi între doi vectori" la orice spațiu cu produs scalar real, definind: Inegalitatea Cauchy-Schwarz demonstrează că această definiție este valabilă, arătând că partea din dreapta ia valori în intervalul formula 31, și justifică noțiunea că spațiile cu produs scalar real sunt doar generalizări ale spațiului euclidian
Inegalitatea Cauchy-Schwarz () [Corola-website/Science/309753_a_311082]
-
numerele "complexe" "z". Formula lui Euler poate fi folosită pentru a reprezenta numerele complexe în coordonate polare. Orice număr complex "z" = "x" + "iy" poate fi scris sub forma unde și formula 13 este "argumentul" lui "z"— unghiul între axa "x" și vectorul "z" măsurat în sens trigonometric și în radiani — definit până la 2π. Acum, luând această formulă derivată, se poate folosi formula lui Euler pentru a defini logaritmul unui număr complex. Pentru a face asta, se folosește și faptul că și ambele
Formula lui Euler () [Corola-website/Science/310038_a_311367]
-
a doua a lui Newton sub forma Această formă nu este valabilă în teoria relativității sau în alte situații în care masa relativistă "M" este variabilă. Această formulă poate fi înlocuită în cazul relativist cu După cum se vede din ecuație, vectorii clasici forță și accelerație nu mai sunt neapărat paraleli în teoria relativității. Totuși expresia tetradimensională care leagă tetraforța formula 70 cu masa de repaus m și tetraaccelerația formula 71 restaurează aceeași formă a ecuației În teoria relativității se folosește un spațiu Minkowski
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
depinde de tipul curgerii dorite. La turbinele cu acțiune este nevoie de palete la care canalul interpaletar să aibă o secțiune practic constantă, iar la cele cu reacțiune este nevoie de canale convergente sau convergent-divergente. Viteza aburului (care este un vector) are o valoare dacă este raportată la ajutaje, care sunt fixe, vectorul vitezei aburului fiind notat în acest caz cu "c", și altă valoare dacă este raportată la palete, care se mișcă cu viteza "u", vectorul vitezei aburului fiind notat
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
palete la care canalul interpaletar să aibă o secțiune practic constantă, iar la cele cu reacțiune este nevoie de canale convergente sau convergent-divergente. Viteza aburului (care este un vector) are o valoare dacă este raportată la ajutaje, care sunt fixe, vectorul vitezei aburului fiind notat în acest caz cu "c", și altă valoare dacă este raportată la palete, care se mișcă cu viteza "u", vectorul vitezei aburului fiind notat în acest caz cu "w". Cei trei vectori: "c", "w" și "u
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
aburului (care este un vector) are o valoare dacă este raportată la ajutaje, care sunt fixe, vectorul vitezei aburului fiind notat în acest caz cu "c", și altă valoare dacă este raportată la palete, care se mișcă cu viteza "u", vectorul vitezei aburului fiind notat în acest caz cu "w". Cei trei vectori: "c", "w" și "u" formează un triunghi, numit "triunghiul vitezelor". Pentru o anumită turație "n", viteza "u" este proporțională cu raza cercului pe care se mișcă secțiunea respectivă
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
ajutaje, care sunt fixe, vectorul vitezei aburului fiind notat în acest caz cu "c", și altă valoare dacă este raportată la palete, care se mișcă cu viteza "u", vectorul vitezei aburului fiind notat în acest caz cu "w". Cei trei vectori: "c", "w" și "u" formează un triunghi, numit "triunghiul vitezelor". Pentru o anumită turație "n", viteza "u" este proporțională cu raza cercului pe care se mișcă secțiunea respectivă a paletei. Mărimea vitezei "c" nu depinde de rază, rezultă că forma
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
de Heaviside, ca ecuații pentru mărimile cu semnificație fizică directă (câmpul electric și câmpul magnetic), folosind notația compactă a analizei vectoriale. Sub forma de ecuații diferențiale (în variabilele independente poziție formula 1 și timp formula 2), ecuațiile lui Maxwell leagă câmpul electromagnetic (vectorul câmp electric formula 3 și vectorul câmp magnetic formula 4) de sursele sale (densitatea de sarcină electrică formula 5 și densitatea de curent electric formula 6). Sub forma de ecuații integrale, ele leagă fluxul printr-o suprafață închisă formula 7 și circulația în lungul unei
Ecuațiile lui Maxwell () [Corola-website/Science/310281_a_311610]
-
mărimile cu semnificație fizică directă (câmpul electric și câmpul magnetic), folosind notația compactă a analizei vectoriale. Sub forma de ecuații diferențiale (în variabilele independente poziție formula 1 și timp formula 2), ecuațiile lui Maxwell leagă câmpul electromagnetic (vectorul câmp electric formula 3 și vectorul câmp magnetic formula 4) de sursele sale (densitatea de sarcină electrică formula 5 și densitatea de curent electric formula 6). Sub forma de ecuații integrale, ele leagă fluxul printr-o suprafață închisă formula 7 și circulația în lungul unei curbe închise formula 8, pentru vectorii
Ecuațiile lui Maxwell () [Corola-website/Science/310281_a_311610]