5,522 matches
-
rețelei hidrografice - 0,43 km/km2.Coeficientul de meandrare este de 1,15. Suprafața ocupată de acumulările de apă :este mai mică de 1%, terenuri arabile - 60%, păduri - 5%.Valea rîului este puțin șerpuitoare, cu o lățime de 2-3 km. Versanții au 60-90 m înălțime, predominant concavi, abrupți, puternic dezmembrați. Înălțimea cea mai mică a lor este de 40 m (s. Hristoforovca), maximă - 122 m (în partea dreaptă, la 1,1 km, aval de s. Pîrlița). Pe versantul stîng se observă
Râul Delia () [Corola-website/Science/325150_a_326479]
-
de 2-3 km. Versanții au 60-90 m înălțime, predominant concavi, abrupți, puternic dezmembrați. Înălțimea cea mai mică a lor este de 40 m (s. Hristoforovca), maximă - 122 m (în partea dreaptă, la 1,1 km, aval de s. Pîrlița). Pe versantul stîng se observă alunecări de teren. Versanții mai puțin abrupți sunt arați, cei abrupți - sunt acoperiți cu vegetație de stepă. La talpa izvoarelor, peste fiecare 3-5 cm se observă izvoare cu debite mici (0,1-0,2 l/s).Albia este
Râul Delia () [Corola-website/Science/325150_a_326479]
-
înălțime, predominant concavi, abrupți, puternic dezmembrați. Înălțimea cea mai mică a lor este de 40 m (s. Hristoforovca), maximă - 122 m (în partea dreaptă, la 1,1 km, aval de s. Pîrlița). Pe versantul stîng se observă alunecări de teren. Versanții mai puțin abrupți sunt arați, cei abrupți - sunt acoperiți cu vegetație de stepă. La talpa izvoarelor, peste fiecare 3-5 cm se observă izvoare cu debite mici (0,1-0,2 l/s).Albia este bilaterală, cu lățimea de 100-180 m, deschisă
Râul Delia () [Corola-website/Science/325150_a_326479]
-
subarbuști care se găsesc în pădurile din comună putem aminti: păducelul ( crategus monogina ), alunul ( corilus avellana ), socul sălbatic ( sambucus nigra ) iar ca subarbuști putem aminti rugul ( rugus cereus ), măceșul ( roza canina ), etc. În poienile din pădurile comunei, pe văile și versanții dealurilor cresc o mulțime de specii de plante din care unele sunt plante medicinale: coada șoricelului ( Alchilleia millefolium ), sunătoarea ( Hipericum Perfoliatum ), coada calului ( Ecvizetum sp. ), trei frați pătați, etc.. Primăvara înfloresc viorelele, Cocorăii ( Eritronum Den cansis ), tămâioarele și altele. În
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
angajat în lărgirea bazelor teoretice și metodologice ale geomorfologiei, realizând legături puternice între învățământ, cercetare și activitatea economică. Și-a adus contribuții în geomorfologia generală, a evidențiat rolul morfogenetic al condițiilor geologice și hidro-climatice, a cercetat și caracterizat procesele de versant și a avut preocupări pentru studiile geo-hidro-morfologice. Fiind un specialist de renume și în domeniul geologiei a fost ani mulți colaborator extern cu Institutul Geologic, a evidențiat în mod deosebit aspectele paleogeografice din toate regiunile pe care le-a studiat
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
urmare a marelui său castel din Canossa. Matilda a fost fiica markgrafului Bonifaciu al III-lea de Toscana, conducător al mai multor teritorii, printre care Reggio, Modena, Mantova, Brescia și Ferrara. El deținea de asemenea o mare moșie pe ambele versante ale Apeninilor, însă partea cea mai consistentă a stăpânirilor sale era localizată în Lombardia și Emilia. Mama Matildei era Beatrice, una dintre fiicele ducelui Frederic al II-lea de Lorena Superioară, și a Matildei, fiică a ducelui Herman al II
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) se întinde pe o suprafață de 3 hectare. Aria protejată se află pe versantul nordic al Ignișului, la confluența pârâului omonim cu râul Vlășinescu și reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofice cu o bogată floră și faună specifică turbăriilor. Flora este constituită din arbori, arbusti și ierburi cu specii de: molid ("Picea abies"), scoruș
Mlaștinile Vlășinescu () [Corola-website/Science/324777_a_326106]
-
râurile au fost deja umflate. Mii de locuitori se aflau încă la domiciliu când furtuna a lovit. În timpul nopții, sute de persoane au fost ucise datorită inundațiilor și multiplelor alunecări de teren care au distrus mai multe case aflate pe versantul muntelui. În unele zone, apele au crescut cu 3,3 m în mai puțin de o oră. Locuitorii zonelor afectate au fost forțați să se refugieze pe acoperișuri în mijlocul unor vânturi care băteau cu 90 km/h. Primarul din Iligan
Furtuna tropicală Washi (2011) () [Corola-website/Science/324808_a_326137]
-
nordul Maramureșului, la granița cu Ucraina, precum și un pârâiaș care se varsă în Ruscova, cu numele împrumutat de la această localitate. Și localitatea Râca din Maramureș are aceeași origine- de la ciobanii ungureni ce mergeau cu turmele și în Nord, pe ambii versanți ai Carpaților., dar sensul de <ceartă> în acele locuri e necunoscut. La origine, <rika>- cu sensul de gaură, crăpătură, linie de demarcație, are corespondențe într- serie de limbi indo-eoropene cu sens apropiat, venit poate din ebraică, deși DLRM2 îl înregistrează
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
o specie de pasăre din familia fazanilor; Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu, rezervație naturală de tip floristic și peisagistic creată în scopul protejării unei comunități de narcise din specia "Narcissus radiiflorus" care vegetează la o altitudine de 1600 m. în versantul drept al vârfului Tomnatec (1.618) și Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele, arie naturală protejată de tip geologic, botanic și peisagistic. Această adăpostește o specie de plantă cunoscută de localnici sub denumirea populară de lingurea ("Cochelaria pyrineaca văr. borzaeana"). reprezintă o zona
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Mihăileacu), precum și forme de relief dezvoltate pe șisturi cristaline (în bazinele văilor Vaserului și Ruscovei). Parcul prezintă o culme geomorfologica principala fragmentată de mai multe vârfuri (Farcău, Stogu, Mihăilecu, Pop-Ivan), la care se adaugă diverse forme de relief constituite din versanți calcaroși, abrupturi stâncoase, versanți cu o singură pantă (monoclinali), culmi domoale, doline, vai, mlaștini (Tăul Băiței), cheiuri, defileuri, circuri glaciare, peșteri și avene. Din punct de vedere geologic parcul este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline (micașisturi
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
relief dezvoltate pe șisturi cristaline (în bazinele văilor Vaserului și Ruscovei). Parcul prezintă o culme geomorfologica principala fragmentată de mai multe vârfuri (Farcău, Stogu, Mihăilecu, Pop-Ivan), la care se adaugă diverse forme de relief constituite din versanți calcaroși, abrupturi stâncoase, versanți cu o singură pantă (monoclinali), culmi domoale, doline, vai, mlaștini (Tăul Băiței), cheiuri, defileuri, circuri glaciare, peșteri și avene. Din punct de vedere geologic parcul este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline (micașisturi, gnaise, siricite, pegmatite, amfibolite
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 0,50 hectare. Aria naturală aflată în versantul "Văii Pietrii" (afluent de stânga al râului Botizu) reprezintă o peșteră fosilă cu o importanță speologică deosebită, datorită descoperirilor făcute aici de-a lungul timpului, astfel: oase de urs ce aparțin unei specii dispărute ("Ursus spelaeus"), oase de ierbivore și
Peștera cu Oase de la Poiana Botizii () [Corola-website/Science/324843_a_326172]
-
și desfășurării pășunatului se întâlnesc tufărișuri în special de păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), corn (Cornus mas) și măceș (Roșa canina). Mai rar pot fi văzute scumpia (Cotinus coggygria), sângerul (Cornus sanguinea). Acestea au un rol important în protecția versanților și refacerea profilului. Habitatul reprezentat de păduri ripariene mixte, este dezvoltat pe depozite aluvionare recente, situate în cursul major al râurilor, expuse inundațiilor și este constituit din arbori de esență tare, cu specii de stejar ("Quercus robur"), ulmul ("Ulmus laevis
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
1587, deși există date care coboară - indirect, atestarea în anii 1523-1524. Pe fondul Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 mănăstirea a încetat să funcționeze. Are Este situată la baza unei stânci piramidale aflate la aproximativ 3 km nord-vest de satul Nucu, pe versantul sudic al unei ramificații a "Culmii Spătarului". Are hramul "Sfântul Ioan Bogoslov" și reprezintă cea mai impozantă și mai bine conservată dintre sihăstrii. Prezența deasupra ușii de la intrare a simbolului paleocreștin "ichtis", a condus la opinia existenței în acest loc
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
din calea năvălitorilor turci Sfânta Teodora de la Sihla. Mai recent în 1821, latifundiarul și judecătorul de la Buzău Nica Mușceleanu din Merei a murit aici, unde era retras cu alți băjenari fugiți din calea zaverei. Este situat lângă satul Nucu, pe versantul sudic al unei ramificații din "Culmea Spătarului" la 250 m sub "Fundătura" și la 150 m de "Dionisie Torcătorul". Schitul a fost într-un adăpost generat de prăbușirea unei stânci lângă peretele abrupt al extremității estice a culmii. Podeaua este
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
sa pînă în secolul XVIII. Desenele reprezentând pumnalele de tip "akinakes" aparțin secolelor VI-IV î.e.n. Piatra Șoimului I are și II are Se află în arealul satului Nucu, activitatea desfășurând-se aici în secolele XVI-XIX. Localizarea se află pe versantul nord-vestic al culmii "Crucea Spătarului" la 7 km nord de satul Nucu, elementele de datare situând activitatea acesteia în secolele XVI-XVII. Este în ruină, peretele din față fiind prăbușit. Interiorul conține un altar. Numele provine de la stratul gros de funingine
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
după majoritatea elementelor, câteva inscripții indică posibila origine aflată în preistorie. Alte opinii bazate pe existența crucilor de tip Malta, a ferestrelor în arc frînt și a unei cruci cu raze o situează în secolele IV-V. Se află pe versantul de nord al culmii "Piatra Șoimului", în peretele abrupt dinspre Valea Ruginoasa și la 7 km de satul Nucu, fiind datată în secolele XVI-XVII. Este în ruinădin cauza seismelor. Este localizată pe culmea "Arsenia" aflată la 8 km nord-vest de
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
folosind DN10 Buzău-Brașov. Pentru Bozioru și Brăești, în localitatea Măgura se trece pe stînga Buzăului pe firul Bălănesei în amonte, pe drumul județean DJ 203L, aflat într-o stare accentuată de degradare (datorate alunecărilor de teren și viiturilor ce spală versanții văii). Panta este destul de accentuată, până la intersecția cu DC 86 (care duce spre Nucu), în prima parte a traseului. Un indicator către peșterile rupestre aflat în comuna Bozioru, indică distanța de 10 km și un timp de mers pe jos
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
formate din gresie depășesc această valoare (Ivănețu 1191 m, Arsenie 1115 m, Vârful Oii 1038 m, Zboiu 1114 m), iar în șeile dintre ele înălțimea oscilează între 800 și 950 m. Altitudinea maximă - 1191 m - este în vârful Ivănețu. Pe versanții tuturor văilor datorită abundentei rocilor moi, plastice, alunecările au o desfășurare remarcabilă. Se impun în peisaj “limbile de alunecare” ce ocupă aproape în întregime albia văilor și sectorul de obârșie cu înfățișarea unor circuri largi. În locurile unde văile s-
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Grupa se poate subdivide în două mari subunități: una nordică,formată din sedimente mai vechi(mio-pliocene) și, o altă sud-estică formată din depozite levantine și cuaternare, măi moi, cu suprafețe mari și expuse degradării. Alunecările au o acțiune puternică asupra versanților și furnizează albiilor râurilor cantități mari de materiale erodate. Eroziunea se desfasoara și prin procese intense de ravenare și de spălare, accentuate de despăduririle din zonă și de utilizarea necorespunzătoare a terenurilor. Procesele de eroziune sunt accentuate de precipitațiile torențiale
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
ai râului Siret. Coloana vertebrală a rețelei hidrografice o constituie râul Buzău, care adună în zona Geoparcului de pe pe stânga Sibiciul, Bălăneasa, Sărățelul, Slănicul și Câlnăul. La nord Râmnicul - al doilea rău ca mărime din zona - drenează de pe câțiva dintre versanții nordici ai Geoparcului apele. Rețeaua hidrografica este completată de lacuri a caror geneză este legată de fenomenele de dizolvare-tasare în zonele cu sare cum sunt lacurile de pe Platoul Meledic, sau de lacuri precum Mociaru de pe versantul estic al Ivănețului ori
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
drenează de pe câțiva dintre versanții nordici ai Geoparcului apele. Rețeaua hidrografica este completată de lacuri a caror geneză este legată de fenomenele de dizolvare-tasare în zonele cu sare cum sunt lacurile de pe Platoul Meledic, sau de lacuri precum Mociaru de pe versantul estic al Ivănețului ori lacurile dezvoltate în dolinele de de pe dealul Bisocii, de la Policiori de pe Valea Grabicina sau de la Odăile ori Recea. Ținutul Buzăului se bucură de o așezare deosebit de favorabilă din punct de vedere biogeografic, fiind situat în regiunea
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
izvoare clorosodice. Focul Viu este un fenomen natural datorat emanației de gaze naturale care iese la suprafață prin fisurile scoarței terestre formând flăcări ce ard, aprinse fiind de razele solare (sau de către oameni dacă flacăra se stinge). Se află pe versantul vestic a culmii Breazău, aflat pe stânga văii Slănicului la NNE de satul Terca (Comună Lopătari) Este o stâncă aflată pe versantul estic al Culmii Războiului (Masivul Ivănețu), în arealul limitrof satului Ploștina din comuna Lopătari, pe dreapta Slănicului. Plaiul
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
flăcări ce ard, aprinse fiind de razele solare (sau de către oameni dacă flacăra se stinge). Se află pe versantul vestic a culmii Breazău, aflat pe stânga văii Slănicului la NNE de satul Terca (Comună Lopătari) Este o stâncă aflată pe versantul estic al Culmii Războiului (Masivul Ivănețu), în arealul limitrof satului Ploștina din comuna Lopătari, pe dreapta Slănicului. Plaiul și Culmea Războiului - aflate în prelungirea vârfului Ivănețu spre nord-est, oferă frumoase puncte de belvedere asupra masivelor Penteleu și Podu Calului Vârful
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]