57,196 matches
-
conferit în schimb celui din urmă Marca Windică. Motivul acestei separări a constat parțial în considerente de ordin militar și parțial în separația originară a regiunii, dat fiind că nivelul colonizării germane diferea de cel din Carintia de la nord de munții Karavanke. În plus, Carniola, deși fusese populată în principal cu bavarezi, cu minoritate de locuitori proveniți din Suabia, își menținea caracterul slav, în vreme ce cea mai mare parte din Carintia a adoptat cultura germană. Cele mai proeminente dintre familiile provenite din
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
o cabană din Siberia, fiind ajutat de Duke, vechiul antrenor al lui Creed, și de cumnatul Paulie, și (în cele din urmă) de Adriana. Antrenamentul consta în tăierea lemnelor și a copacilor, ridicarea pietrelor, alergatul prin zăpadă și escaladarea unui munte plin de nămeți, în timp ce Drago se antrenează într-o facilitate ultratehnologizată folosind mașinării și steroirzi pentru a-și mări forța. În timpul meciului Rocky suferă cele mai puternice lovituri din viața sa dar nu renunță la luptă, reușind în cele din
Rocky IV () [Corola-website/Science/325449_a_326778]
-
este o trecătoare care se află situată în nordul Carpaților Orientali în sud-estul Obcinei Mestecăniș la o altitudine de 1096 m, între aceasta și Munții Giumalău. Pasul - aflat în aria geografică a județului Suceava, asigură legătura dintre Depresiunea Dornelor și Depresiunea Câmpulung, mai precis între orașele Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc de-a lungul DN17 (șosea cu rang de drum european cu indicativele E58, E81
Pasul Mestecăniș () [Corola-website/Science/325452_a_326781]
-
stațiunile Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc, chiar aproape de vârf, a născut controverse, mai ales pentru localnicii din apropiere. Prin pas trece traseul turistic montan "Bandă roșie" care coboară din vârful Mestecăniș al Obcinei Mestecăniș și urcă spre vârful Giumalău din Munții Giumalău
Pasul Mestecăniș () [Corola-website/Science/325452_a_326781]
-
Benoit, a insistat ca filmările să fie făcută în Sahara, o strategie pe care niciun alt producător de film nu o folosise înaintea lui la această scară. Toată echipa de producție (împreună cu actorii) a mers în Algeria, prima oară în Munții Aurès și apoi la Jijel pe coastă, totalizându-se 8 luni de filmări. Chiar și scenele de interior au fost filmate într-un studio improvizat într-un cort din Alger, cu motive realizate de pictorul Manuel Orazi. Inițial, Feyder a
Atlantida (film din 1921) () [Corola-website/Science/325437_a_326766]
-
și apărarea antiaeriană. După îmbunătățiri putea să atingă viteza de 27 de noduri. La izbucnirea Războiului din Pacific, Nagato era nava amiral a Flotei Combinate japoneze. La 2 decembrie 1941 amiralul Isoroku Yamamoto a emis semnalul "Niitaka Yama nobore" („Urcați Muntele Niitaka”) de la bordul cuirasatului Nagato, care se afla la ancoră la Hashirajima, pentru a lansa atacul de la Pearl Harbor, angajând Japonia în al Doilea Război Mondial. Pe data de 7 decembrie Cuirasatul Nagato a părăsit portul îndreptându-se către Insulele
Cuirasatul japonez Nagato () [Corola-website/Science/325450_a_326779]
-
chiar și compoziția sării pentru vite (sare bulgăr, în care 85% este NaCl, 7,5% praf de cărbune, 3,75% polenul de Gentiana lutea (ghințură), 3,75% Arthemisia absinthium (pelin alb). Cheile Corundului se întind in partea de sud-vest a Muntelui de sare Praid. Aici apa a străpuns sarea și canionul format este din stânci de sare și creste de sare ce asociază fenomene de carst salin cu doline, polje, diaclaze, pâlnii de dizolvare și lapiezuri ce asociază existența unor izvoare
Muntele de sare Praid () [Corola-website/Science/325460_a_326789]
-
Șoimilor este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și botanic), situată în județul Harghita, pe teritoriul administrativ al orașului Băile Tușnad. Rezervația naturală aflată în capătul sudic al Munților Harghitei, are o suprafață de 1,5 ha , și reprezintă o stâncă formată din rocă magmatică (andezitică), de culoare brun-cenușie, împrejmită de vegetație lemnoasă. Stânca se încadrează în lanțul eruptiv al Munților Harghitei de Sud, fiind situată pe versantul estic
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
Tușnad. Rezervația naturală aflată în capătul sudic al Munților Harghitei, are o suprafață de 1,5 ha , și reprezintă o stâncă formată din rocă magmatică (andezitică), de culoare brun-cenușie, împrejmită de vegetație lemnoasă. Stânca se încadrează în lanțul eruptiv al Munților Harghitei de Sud, fiind situată pe versantul estic al conului Muntelui Pilișca pe malul drept al Oltului la o înălțime de 824 m și oferă o priveliște excelentă asupra defileul Oltului, stațiunii Tușnad, vârfurilor Vártető, Surduc și Ciomatu. Limitele rezervației
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
o suprafață de 1,5 ha , și reprezintă o stâncă formată din rocă magmatică (andezitică), de culoare brun-cenușie, împrejmită de vegetație lemnoasă. Stânca se încadrează în lanțul eruptiv al Munților Harghitei de Sud, fiind situată pe versantul estic al conului Muntelui Pilișca pe malul drept al Oltului la o înălțime de 824 m și oferă o priveliște excelentă asupra defileul Oltului, stațiunii Tușnad, vârfurilor Vártető, Surduc și Ciomatu. Limitele rezervației sunt trasate astfel: la est de drumul forestier, la sud de
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
formată din pădure de brad argintiu ("Abies alba"), pin ("Pinus sylvestris") și molid ("Picea abies L."), în asociere cu fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus") sau mesteacăn ("Betula pendula"), alun ("Corylus avellana"), carpenul ("Carpinus betulus"), paltinul de munte ("Acer pseudoplatanus"), plopul tremurător ("Populus tremula"), ulmul de munte ("Ulmus glabra"). Flora zonei stâncoase este formată din specii de plante caracteristice habitatelor uscate și stâncăriilor precum vulturica lui Teleki ("Hieracium telekianum"), care este un endemism local, vulturica onaltă ("Hieracium piloselloides
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
Pinus sylvestris") și molid ("Picea abies L."), în asociere cu fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus") sau mesteacăn ("Betula pendula"), alun ("Corylus avellana"), carpenul ("Carpinus betulus"), paltinul de munte ("Acer pseudoplatanus"), plopul tremurător ("Populus tremula"), ulmul de munte ("Ulmus glabra"). Flora zonei stâncoase este formată din specii de plante caracteristice habitatelor uscate și stâncăriilor precum vulturica lui Teleki ("Hieracium telekianum"), care este un endemism local, vulturica onaltă ("Hieracium piloselloides"), urechelnița ("Jovibarba hirta"), șoaldina mare ("Sedum maximum"), șoaldina acră
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
caracteristice habitatelor uscate și stâncăriilor precum vulturica lui Teleki ("Hieracium telekianum"), care este un endemism local, vulturica onaltă ("Hieracium piloselloides"), urechelnița ("Jovibarba hirta"), șoaldina mare ("Sedum maximum"), șoaldina acră ("Sedum acre"), borșișorul ("Sempervivum marmoreum"), pojarnița perforată ("Hypericum perforatum"), drobul de munte ("Cytisus hirsutus"). În timpul lunilor de vară de-a lungul fluxului de apă al celor două pâraie (Corbul și Minerul) putem admira lăptucul oii ("Telekia speciosa") care poate ajunge uneori la 2 m înălțime. Imaginea generală a florei din rezervație prezintă
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
vulpea ("Vulpes vulpes"), ursul brun ("Ursus arctos"), râsul ("Lynx lynx") sau lupul ("Canis lupus"). Traseul spre Piatra Șoimilor este marcat cu triunghi roșu durează între 1 și 2 ore, din stațiune. Sub denumirea de Piatra Șoimilor este menționat în Harta Munții Harghita Autori Z. Racz A. Cioacă și respectiv în ghidul turistic cu același nume - publicate în 1986 la Editura Sport-Turism, un alt aflorisment stâncos de 717 m situat mai la sud - tot pe dreapta Oltului între Băile Tușnad și Bixad
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Harghita. Aria naturală se află în extremitatea sudică a județului Harghita (în versantul estic al Munților Harghitei la o altitudine de 1.200 m, aproape de limita teritorială cu județul Covasna), pe teritoriul administrativ al comunei Sâncrăieni, în sudul satului Sântimbru-Băi. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", publicată
Rezervația geologică de la Sâncrăieni () [Corola-website/Science/325464_a_326793]
-
de etnici Han și Hui. ul este regiunea populată aflată la cea mai mare altitudine; 4 900 m. Înainte de 1950 era o entitate, având o cultură și religie budistă proprie, dorind să stea izolată de restul lumii. Este înconjurată de munții Kunlun și Himalaya. La granița cu Nepalul se află Everestul. Tibetul s-a dezvoltat ca un regat budist puternic în sec. VII-VIII e.n. A fost condus de mongoli în sec. XIII și de dinastia Manchu din sec. XVIII. După Revoluția
Tibet () [Corola-website/Science/325473_a_326802]
-
Nord, în inima continentului asiatic. Este o regiune gigantică de circa 2,5 milioane de km², adică de circa 10 ori mai întinsă decât România. Altitudinea medie a regiunii este de peste 4.200 m, asemănătoare cu a celor mai înalți munți. Este vorba despre «Acoperișul lumii», Podișul Tibetan, cel mai mare podiș din lume, mărginit de trei lanțuri de munți gigantice: Kunlun Shan (Kunlun), lanțul Himalaya și Karakoram sau Karakorum, care constituie, de altfel, frontierele sale naturale.. Tibetul are o climă
Tibet () [Corola-website/Science/325473_a_326802]
-
10 ori mai întinsă decât România. Altitudinea medie a regiunii este de peste 4.200 m, asemănătoare cu a celor mai înalți munți. Este vorba despre «Acoperișul lumii», Podișul Tibetan, cel mai mare podiș din lume, mărginit de trei lanțuri de munți gigantice: Kunlun Shan (Kunlun), lanțul Himalaya și Karakoram sau Karakorum, care constituie, de altfel, frontierele sale naturale.. Tibetul are o climă continentală, rece și uscată. În mod paradoxal, temperatura medie anuală este mai mare decât cea a atmosferei la o
Tibet () [Corola-website/Science/325473_a_326802]
-
sunt cel mai mare grup etnic din Kenya (5.347.000 în 1994 în conformitate cu Larsen BTL), reprezentând aproximativ 22% din totalul populației din Kenya. este un grup etnic bantu concentrați în jurul Muntelui Kenya. Sunt vorbitori ai unei limbi de origine bantu: kikuyu. "Kikuyu" este denumirea cel mai des utilizată pe scară largă, dar ei înșiși își spun,mai degrabă Agikũyũ. Kikuyu cel mai important grup etnic din Kenya și din punct de
Kikuyu () [Corola-website/Science/325482_a_326811]
-
important grup etnic din Kenya și din punct de vedere economic ei practicând agricultura în zonele înalte din centrul Kenyei. Kikuyu sunt de origine bantu. Ei constituie cel mai mare grup etnic din Kenya și sunt localizați în apropiere de Muntele Kenya. Locul exact din care strămoșii lor au migrat în perioada inițială de expansiune bantu din Africa de Vest este incertă. Unele autorități sugerează că au ajuns în zona Muntelui Kenya, venind dinspre nord și est, în timp ce alții susțin că Kikuyu, împreună cu
Kikuyu () [Corola-website/Science/325482_a_326811]
-
mai mare grup etnic din Kenya și sunt localizați în apropiere de Muntele Kenya. Locul exact din care strămoșii lor au migrat în perioada inițială de expansiune bantu din Africa de Vest este incertă. Unele autorități sugerează că au ajuns în zona Muntelui Kenya, venind dinspre nord și est, în timp ce alții susțin că Kikuyu, împreună cu popoarele bantu înrudite din est, cum ar fi Embu, Mbeere și Meru, s-au mutat în Kenya, venind din așezări pe care le avuseseră anterior mai la sud
Kikuyu () [Corola-website/Science/325482_a_326811]
-
Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"). Rezervația naturală (înclusă în Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș) are o suprafață de 800 hectare și se află în Munții Hășmaș (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali). Altitudiea maximă a acestei grupe muntoase este de 1.793 m, atinsă în Vârful Hășmașul Mare. Structura geologică a Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de "Hăghimaș
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
de 800 hectare și se află în Munții Hășmaș (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali). Altitudiea maximă a acestei grupe muntoase este de 1.793 m, atinsă în Vârful Hășmașul Mare. Structura geologică a Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de "Hăghimaș" sau "Curmătura") este alcătuită la bază din șisturi cristaline, calcare jurasice și cretacice, șisturi argiloase și straturi calcaroase (între Piatra Singuratică și Platoul Ocsem), andezite, dolomite și calcare (stâncăriile din Hășmașul Mare), șisturi
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
Vegetație ierboasă (de pajiște și de stâncărie) constituită dintr-o mare varietate floristică de specii rare, dintre care: papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass."), sângele voinicului ("Nigritella rubra"), coșaci ("Astragalus romeri"), vulturică ("Hieracium pojoritense"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), tulichină ("Daphne mezereum"), tămâioară ("Viola joói"), ciucușoară ("Alyssum saxatile"), păștiță ("Anemone nemorosa"), firuță ("Poa rehmannii"), piciorul cocoșului de munte ("Ranunculus montanus"), schinduc ("Conioselium tataricum") sau astragalus ("Asrtagalus purpureus"). Lumea animalelor este una variată și reprezentată de mai multe
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
calceolus"), floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass."), sângele voinicului ("Nigritella rubra"), coșaci ("Astragalus romeri"), vulturică ("Hieracium pojoritense"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), tulichină ("Daphne mezereum"), tămâioară ("Viola joói"), ciucușoară ("Alyssum saxatile"), păștiță ("Anemone nemorosa"), firuță ("Poa rehmannii"), piciorul cocoșului de munte ("Ranunculus montanus"), schinduc ("Conioselium tataricum") sau astragalus ("Asrtagalus purpureus"). Lumea animalelor este una variată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, batracieni și pești, astfel: Mamifere cu specii de: cerb ("Cervus elaphus L."), capră neagră ("Rupicapra rupicapra
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]