53,552 matches
-
gravură în lemn a familiei regale britanice cu bradul ei la Castelul Windsor a fost copiată în "Godey's" de sărbătoarea Crăciunului anului 1850. Gravura s-a bazat pe o imagine a reginei Victoria și a pomului ei de Crăciun publicată anterior în "Illustrated London News", în decembrie 1848. Versiunea "Godey's" a eliminat tiara Victoriei și mustața prințului Albert pentru a transforma gravura într-o scenă americană. Aceasta a fost prima imagine care a circulat pe scară largă a unui
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
a avut loc la Praga, dar cenușa lui a fost depusă într-o urnă de granit din Pacov. În 1897 Sova a fost printre scriitorii care au fondat prima asociație literară oficială cehă, numită Máj. Primele sale volume de poezii publicate au fost "Realistické sloky" (Strofe realiste, 1890), "Květy intimních nálad" (Florile stărilor de spirit intime, 1891), "Z mého kraje" (Din țara mea, 1893), "Soucit o vzdor" (Compasiune și sfidare, 1894) și "Zlomená duše" (Suflet rupt, 1895). Sova a fost un
Antonín Sova () [Corola-website/Science/336334_a_337663]
-
decât fusese plătit Poe. În calitate de redactor, Griswold a avut ceva succes, el încheind un contract cu Henry Wadsworth Longfellow pentru a publica o perioadă numai în "Graham's". Longfellow a fost plătit cu aproximativ 50 de dolari pentru fiecare poem publicat. "Graham's" a fost, de asemenea, prima revistă care a publicat piesa "The Spanish Student" a lui Longfellow în 1842; el a fost plătit cu 150 de dolari. Prin septembrie 1842, Graham a fost nemulțumit de activitatea lui Griswold și
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
ilustrat lui Poe povestirea „Cărăbușul de aur”. Pe 25 februarie 1843 a fost făcut un alt anunț pentru "The Stylus", care a ocupat o pagină întreagă. Anunțul a subliniat statutul de poet al lui Poe și a inclus prima imagine publicată a lui Poe; Poe a scris despre ea: „eu sunt destul de urât, Dumnezeu știe, dar nici "chiar" așa”. Într-o scrisoare către James Russell Lowell din data de 30 martie 1844, Poe a subliniat tipul necesar de revistă americană: Cât
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
sprijinul său parțial din cauza unor dificultăților întâmpinate cu propria lui revistă, dar și din cauza temerilor legate de obiceiul de consum de alcool al lui Poe. În februarie 1848, Poe a susținut o prelegere intitulată „On The Cosmography of the Universe” (publicată mai târziu ca "Eureka: A Prose Poem") la Biblioteca Societății din New York. Poe a sperat ca profiturile de pe urma prelegerii să-i aducă fonduri semnificative pentru "The Stylus". El se aștepta la un public de câteva sute de persoane; doar 60
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
versuri “Furăm trandafiri” care este primit cu entuziasm de critica literară. Prima cronică despre această carte este semnată în „Contemporanul" de către Nicolae Manolescu, urmată de cele ale criticilor literari de prestigiu ai vremii, care-și reiau aceste cronici în volume publicate mai tarziu, ca Alexandru Piru (“Poezia românească contemporană. 1950 - 1975”, București 1975), Gabriel Dimisianu (“Opinii literare”- 1978, Bucuresti), Dan Cristea (“ Faptul de a scrie”- București 1980) sau Laurențiu Ulici (în volumul „Literatura Română contemporană - I. Promoția 70” - București 1995) etc.
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
procuror Miles Edgeworth, iar în spin-off Dai Gyakuten Saiban, ei joacă ca strămoș Phoenix numit Ryunosuke Naruhodō. Seria Ace Attorney s-a lansat în Japonia, pe Game Boy Advance cu jocul Phoenix Wright: Ace Attorney în 2001, și a fost publicata în Occident de la lansarea unui port Nintendo DS în 2005.Seria este formată în prezent din șase jocuri principale și patru spin-off-uri, două titluri care colectează primele trei jocuri principale fiind lansate:Ace Attorney: Phoenix Wright Trilogia HD, care a
Ace Attorney () [Corola-website/Science/336404_a_337733]
-
12 capete de acuzare care implică abuzul asupra copiilor cu probleme de dezvoltare. Tribunalul a decis că Wakefield a "eșuat în îndatoririle sale de consultant responsabil", a acționat atât împotriva intereselor pacienților săi cât și "necinstit și iresponsabil" în cercetarea publicată. "The Lancet" a retras complet cercetarea în 1998 pe baza constatărilor GMC, remarcând faptul că unele elemente ale manuscrisului au fost falsificate. Redactorul-șef al publicației The Lancet Richard Horton, a declarat că documentul a fost "complet fals" și că
Andrew Wakefield () [Corola-website/Science/336431_a_337760]
-
din fenomenele caracteristice ale epocii aceleia, îndeosebi după primul război mondial și îndeosebi în atmosfera coruptibilă și coruptă a demagogiei politice ce s-a dezlănțuit la mezatul „României Mari”, cu scandalurile periodice de pomină”, scria Cezar Petrescu într-o prefață publicată ulterior. În opinia criticului Eugen Lovinescu, romanul "Întunecare" are o tematică sămănătoristă. Tânăr avocat cu o carieră promițătoare, provenit din mediul rural, Radu Comșa a pătruns în înalta societate, devenind asociatul moșierului și deputatului Alexandru Vardaru, precum și logodnicul fiicei acestuia
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Kind of a Funny Story”(Spitalul de nebuni), „17 Again”(Din nou la 17 ani), „Away We Go”(Un noi început), „The Love Guru”(Guru dragostei). De asemenea, Gaffigan a dat viața câtorva personaje din filme de animație și are publicate câteva albume muzicale. Este căsătorit cu actrița Jeannine Gaffigan, împreuna având cinci copii. Despre viața de părinte cu cinci copii povestește atât în spectacolele sale de stand-up comedy, cât și în cartea „Dad is Fâț”(Tata este gras), publicată și
Jim Gaffigan () [Corola-website/Science/336565_a_337894]
-
copiilor, iar tatăl ei a scris câteva pagini “în loc de prefață”. După aceasta prima carte, a scris, în limba engleză, The Mân with White Slacks ( Omul cu pantaloni albi), publicată în Statele Unite în 1985. Cu toate că până în acel moment cele două cărți publicate erau în proza, cea de-a doua ar putea fi considerată drept o trecere spre perioadă cea mai prolifica a activității sale, concentrată pe poezie. Fiind o proza cu o mai mare încărcătură poetica decât povestirile scurte din El transplante
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
En el frágil costado de la infancia (Pe coasta șubredă a copilăriei). Poetul a semnat prefață. A închinat volumul doamnei Roșa María Aranda, poeta la rândul său, precum și fiicei acesteia, cu care a împărtășit carieră profesională din balet. Pe langă lucrările publicate, în această etapă, a scris numeroase alte lucrări rămase inedite, cum ar fi cele de poezie Volver al Yamuna (Întoarcerea la Yamuna), în proza, La niña azul (Fetiță albastră), cuprinzând amintiri din copilărie, sau El rapto (Răpirea), român despre adolescență
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
care au avut loc la Rio de Janeiro, Brazilia în perioada 7-18 septembrie 2016. Clasamentul pe medalii este bazat pe informațiile primite de la Comitetul Paralimpic Internațional (CPI) și este în concordanță cu Convenția de la CPI în clasamentele sale pe medalii publicate. În mod implicit, clasamentul este ordonat după numărul de medalii de aur câștigate de sportivii națiunii pe care o reprezintă (în acest context, o națiune este o entitate reprezentată de un Comitet Paralimpic Național). În cazul în care numărul de
Clasamentul pe medalii la Jocurile Paralimpice de vară din 2016 () [Corola-website/Science/336859_a_338188]
-
John Calvin Maxwell (n. 20 februarie 1947, Garden City, Michigan, Statele Unite ale Americii) este un autor american, orator și pastor care a scris multe cărți în domeniul leadership-ului. Printre cărțile publicate se numără "Cele 21 de Legi Supreme ale Liderului" și "Cele 21 de Calități ale Liderului". Cărțile sale s-au vândut în milioane de exemplare, iar unele dintre ele au fost incluse pe lista New York Times Best Seller. Maxwell s-
John C. Maxwell () [Corola-website/Science/336915_a_338244]
-
a expirat termenul de închiriere), iar redacția a trebuit să se mute într-un alt spațiu — în casa fundației „Russki mir” (Lumea rusă). În anul 2014, potrivit redactorului-șef Aleksandr Ebanoidze, autorii revistei nu primeau aproape deloc onorarii pentru materialele publicate. La sfârșitul anului 2013 el mai spunea: «Revista mea plătește încă unele onorarii destul de ridicole». "Drujba narodov" participă la proiectul literar online „Jurnalinîi zal”, iar din 2013 are propriul site. În perioada sovietică au fost publicate cărți ca supliment al
Drujba narodov (revistă) () [Corola-website/Science/337075_a_338404]
-
1890 diplomă de licență, iar în 1892 diploma de master. În perioada 1890-1895 a predat la o școală în Boston. În 1895 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza "De Euripidis Antiopa"; lucrarea sa nu a fost niciodată publicată. La scurt timp după doctorat Babbitt a primit o bursă a Școlii Americane de Studii Clasice din Atena (ASCSA), ceea ce i-a permis să realizeze un stagiu de cercetare de un an în Grecia. Acolo, el a intrat în contact
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
în volum: traducerea «Jean Paul Sartre-Existențialismul este un umanism», Editura George Coșbuc, Bistrița, 1994; Colaborări la reviste: Minerva, Mesagerul literar și artistic, Litera Nordului, Conexiuni, Mișcarea literară (Bistrița), Atlas-Clujul liber, Renașterea (Cluj-Napoca), Interval (Brașov), Răsunetul cultural Bistrița și altele. Volume publicate: Cărți originale: Clar de caprifoi (poezii) Editura Karuna; Mugur de iarnă (poezii), Editura Karuna Bistrița, Ninge (poezii), Editura Studis Iași; ningeri (antologie poezii), Editura Studis Iași. Traduceri: Sartre, «Existențialismul este un umanism», Editura George Coșbuc, Bistrița, 1994; Focul de artificii
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
Național, Evenimentul zilei și Cotidianul. În perioada 2007-2011, Mihai Vasile a fost editor șef al departamentului foto din cadrul agenției de presă Mediafax. A colaborat cu cele mai importante agenții de presă internaționale, precum Reuters, Associated Press și , fotografiile fiindu-i publicate în The Washington Post, The Telegraph, The Guardian, Daily Mail, Der Spiegel, Corriere della Sera, Vanity Fair Italia, Noticias 24 și Russian Press Photo. În 1996, Fundația Culturală Română i-a decernat premiul « Fotografia anului » la secțiunea "Politic". În perioada 2000-2014
Mihai Vasile () [Corola-website/Science/337121_a_338450]
-
și din Spania: "Revista clasică" (București), "Revue des Études Latines" (Paris), "Humanitas" (Coimbra), "Revista da Faculdade de Letras" (Lisabona), "Euphrosyne" (Lisabona) și în vol. academice omagiale sau într-o serie de publicații de filologie romanică din diferite țări europene. Studiile publicate, volumele "Hespéria. Antologia de cultura greco-latina" (1964) și "Introduçăo à cultura clássica" (1970) și comunicările susținute la congresele internaționale îi creează o reputație de specialist. A lucrat la elaborarea unui "Dicionário de romeno-portuguęs" (circa 30.000 de cuvinte), care a
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
în România pe vremea aceea, si cu ce strîngere de inimă dar totodată bucurie și-a părăsit țara. După Revoluția din 1989 s-a întors la București din ce in ce mai des. Așa și-a luat avânt să-și așterne pe hârtie amintirile (publicate inițal în franceză în noiembrie 2013. și-a prezentat cartea tradusă în limba română chiar de ea la Institutul cultural în cadrul Festivalului Filmului European - Ediția 2014, pe data de 16 mai 2014, alături de Ada Solomon, producătoare și Vali Hoțea, realizator
Marina Anca () [Corola-website/Science/337139_a_338468]
-
este o variantă transmisă oral a poveștii literare publicată de Charles Perrault în "Histoires ou contes du temps passé" din 1697. Aceasta în schimb a fost ispirată de "Sole, Luna, e Talia", o poveste scrisă de poetul italian Giambattista Basile (publicată postum în 1634), care la rândul ei este inspirată de alte povești din folclor. Cea mai veche variantă cunoscută este "Perceforest", compusă anonim între 1330 și 1344 și publicată prima dată în 1528. Povestea a inspirat numeroase alte lucrări de
Frumoasa adormită () [Corola-website/Science/337150_a_338479]
-
Wolfgang Hildesheimer, Uwe Johnson, Thomas Kling, Wolfgang Koeppen, Karl Krolow, Andreas Maier, Friederike Mayröcker, Robert Menasse, Adolf Muschg, Paul Nizon, Hans Erich Nossack, Ernst Penzoldt, Doron Rabinovici, Nelly Sachs, Arno Schmidt, Robert Walser, Ernst Weiß și Peter Weiss. Printre autorii publicați care nu au scris în limba germană au fost Samuel Beckett, Octavio Paz, James Joyce, Marcel Proust, José Maria de Eça de Queiroz, Clarin, Mercè Rodoreda, Jorge Semprún, Lídia Jorge, Agustina Bessa-Luís, Juan Ramón Jiménez, Amos Oz, Julia Kissina, Sylvia
Suhrkamp Verlag () [Corola-website/Science/337170_a_338499]
-
XIX-lea, el s-a dedicat colectării de material documentar pentru principala sa operă istorică și literară, "Le guerre, le insurrezioni e la pace nel secolo XIX" („Războaiele, insurecțiile și pacea în secolul al XIX-lea”), apărută în patru volume publicate succesiv în 1903, 1904, 1906 și 1910. Primul volum conține o descriere detaliată a dezvoltării mișcării internaționale pentru pace în decursul secolului XIX. În 1890 Moneta a început să publice un almanah anual intitulat "L'Amico della pace" („Prietenul păcii
Ernesto Teodoro Moneta () [Corola-website/Science/337177_a_338506]
-
Croației, Doamna Teresa Stanek Rea, Directorului interimar USPTO, Domnului Benoit Battistelli, Președintelui EPO, Dr. Miklos Benzsel, Presedintele HIPO, Dr. Francis Gurry, Directorul General WIPO și ACM Prajin Juntong, Vice prim-ministrul Thailandei. Publicația IFIA cuprinde buletinul informativ electronic săptămânal, revista publicată anual, broșură, calendar și aplicația mobilă, care o face cunoscută în rândul a peste 200000 de oameni, în legătură cu ultimele noutăți în domeniul invenției și inovației. Principalele activități IFIA, cum ar fi expozițiile internaționale de invenții, seminarii, ateliere de lucru și
Federația Internaționala a Asociațiilor Inventatorilor () [Corola-website/Science/337193_a_338522]
-
plasat provizoriu materialul din Tägernaustrasse la "S. alpinus". El a menționat, de asemenea, "Pentaglis földváry", un nume dat unui singur molar superior din Miocenul mediu din Ungaria, care este acum pierdut. Deși specimenul prezintă unele asemănări cu "Seorsumuscardinus", publicat ilustrațiile publicate sunt prea sărace pentru a confirma identitatea cu "Pentaglis", și Prieto consideră că acest ultim nume este un neidentificabil "nomen dubium". Numaidinții laterali ai "Seorsumuscardinus" sunt cunoscuți; aceștia includ cel de-al patrulea premolar și trei molari în maxilarul superior
Seorsumuscardinus () [Corola-website/Science/337216_a_338545]