64,222 matches
-
patogenice care realizează legătura dintre transformările hemodinamice specifice hipertensiunii venoase și modificările structurale din pereții venelor varioase este însă un subiect cu multe necunoscute. Studiile orientate asupra modificărilor tisulare, celulare și moleculare ale peretelui venos au condus, recent, la formularea teoriei etiopatogenice moderne, imun-inflamatorii, a bolii varicoase, care pune accent pe mecanismul de activare a leucocitelor, afectarea funcției fibroblastelor și transformările calitative și cantitative ale matricii extracelulare (Bergan, Pascarella, 2007, Bergan, 2007). În acest context, obiectivul studiului imunohistochimic a fost reprezentat
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
circulație (Travers et al., 1996). Tonusul pasiv este asigurat prin colagen și elastină (Travers et al., 1996). Pierderea acestui tonus poate fi cauzată de modificări în componentele tisulare ale peretelui, comparativ cu statusul de normalitate. Consecutiv, dovezile histopatologice identificate susțin teoria deficienței primare a rezistenței peretelui, ca și cauză de apariție a varicelor (Elsharawy et al, 2007). Literatura de specialitate include rezultate contradictorii asupra concentrației de țesut conjunctiv în venele varicoase, în comparație cu venele normale. Astfel, există date care susțin reducerea cantității
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
III. Cuantificarea semi cantitativă nu a relevat diferențe majore între segmentele recoltate, fapt care indică o afectare a ansamblului structural venos - de la crosă la perforante - în momentul în care boala varicoasă este evidentă clinic. Aceste date sunt în consens cu teoria patogenică modernă care include, ca secvență a mecanismului patogenic, modificări ale matricei extracelulare fibrilare și nefibrilare. Ca justificare, introducerea în panelul de colagen analizat a colagenului tip II a fost realizată în baza structurii sale fibrilare fine, suple, izolate, existând
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
T8, la nivelul peretelui varicos (fig. 180-183). Fig. 180. Reacție imunohistochimică intens pozitivă evidențiind prezența limfocitelor T4 (IHC, Ac-CD4, x 20) Fig. 181. Reacție imunohistochimică intens pozitivă evidențiind prezența limfocitelor T8 (IHC, Ac CD8, x 20) 7.8.4. DISCUȚII Teoria inflamatorie câștigă teren în patogenia insuficienței venoase cronice (Schmid Schonbein et al., 2001, Nicolaides, 2005, Bergan, 2007), inclusiv prin demonstrarea prezenței și intervenției limfocitelor T în procesele inflamatorii care apar în timpul dezvoltării bolii ulceroase (Nicolaides, 2005, Ojdana et al., 2009
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
Eid, 2001). Studiul concentrat asupra modificărilor tipice bolii varicoase, în stadii diferite de severitate, indică de asemenea faptul că nu există diferență semnificativă în modificările structurale ale peretelui venos dintre venele varicoase cu și fără valve incompetente, fapt care susține teoria defectului primar în peretele venos, cu rezultat în dilatarea venei și separație a marginilor valvei (Golledge, Quigley, 2003). În studiul nostru nu au existat diferențe ultrastructurale majore între componentele intimale și ale mediei (celule musculare netede, colagen, elastină), corespondente teritoriilor
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
parte din acest trunchi al moldovenismului intelectual și temperamental. Spre a relua formula memorabilă a lui Virgil Nemoianu, junimismul ține de această serie istorică a manifestării „secundarului“ în istoria intelectuală românească.<ref id=”1”>A se vedea Virgil Nemoianu, O teorie a secundarului: literatură, progres și reacțiune, în românește de Livia Szász Câmpeanu, Editura Univers, București, 1997, pp. 11-71. </ref> Există, negreșit, un temperament moldovenesc, contemplativ, tradiționalist și, deci, statariu, visător și inactual, care, în domeniul creațiunii poetice, sa ridicat la
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
premisa unei creșteri naturale ce evită traumele și hibridizările inutile. Frazeologia este simptomul acestei patologii publice. Și apoi numai o să vedem de acum înainte mișcarea cea mai nesănătoasă prin chiar goliciunea ei lăținduse peste toată țara, formule vage, abstracțiuni nemistuite, teorii constituționale din țări străine de firea noastră, citate de prin cărți rău studiate, amintirea cuvintelor lor dului cutare și ale lordului cutare și ale lordului cutare, ale ilustrului Gambetta cu scrutinul de liste, și ale nu mai știu căror altor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și curtea atârnă de ministrul justiției și când își închi puiește, poate pe drept, poate pe nedrept, că și câștigul sau pierderea lui atârnă de aderența sau neaderența sa la voința puterii executive?<ref id=”1”>Ibidem, pp. 110-111.</ref> Teoria constituțională pe care o schițează Maiorescu cu ocazia revizuirii este ilustrarea, în forme de oratorie clasică, a viziunii liberal conservatoare europene, care va miza, până către 1914, pe cultivarea ener giei individuale și va rezista cântecului de sirenă al universalismului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
sau nu poate fi operațională într-o anumită societate. Iată ce are de spus Dahrendorf în analiza sa clasică a eșecului democrației din Germania secolelor al XIX-lea și XX: „Voi folosi ceva ce cu greu se poate numi o teorie, fiind, mai degrabă, o orientare pre-teoretică inspirată de perspectivele politică, economică și sociologică asupra temei și menită să ne ghideze în domenii ale structurii sociale relevante pentru statornicirea constituției libertății. Am impresia că patru astfel de domenii au o importanță
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dar, ținând seama de aceasta, propun să ne ridicăm privirea de la temelie - egalitatea și structura conflictului - către acoperiș, reprezentat de elite. Și acestea au trăsături extrem de variate, în funcție de societate. Dintre multele modalități de a le clasifica, cea mai relevantă pentru teoria democrației se referă la uniformitatea sau diversitatea lor în raport cu interesele sociale și grupările reflectate de ele. [...] Există [...] o corelație pozitivă între diversitatea elitelor și instituțiile democratice funcționale. 4) După ce am așezat temelia, am edificat structura și am pus acoperișul, continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
2) conflictele sunt recunoscute și reglementate rațional în toate structurile instituționale; (3) elitele reflectă culoarea și diversitatea intereselor sociale; și (4) virtuțile publice sunt valoarea de orientare predominantă a oamenilor. Dacă argumentația de mai sus constituie mai puțin decât o teorie, ea ne poate oferi totuși o perspectivă și câteva indicii călăuzitoare pentru studiul nostru. Poate că necesitatea unei teorii sociologice riguroase a democrației depășește posibilitățile actuale ale științei sociale”. Toate acestea sunt legate, desigur, de intens dezbătuta chestiune a construirii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și (4) virtuțile publice sunt valoarea de orientare predominantă a oamenilor. Dacă argumentația de mai sus constituie mai puțin decât o teorie, ea ne poate oferi totuși o perspectivă și câteva indicii călăuzitoare pentru studiul nostru. Poate că necesitatea unei teorii sociologice riguroase a democrației depășește posibilitățile actuale ale științei sociale”. Toate acestea sunt legate, desigur, de intens dezbătuta chestiune a construirii unei „societăți civile”. Cineva a sugerat în glumă că o „societate civilă” este aceea în care schimbarea de regim
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și asupra naționalismului. într-un eseu din anul 1862, el a mers împotriva curentului dominant în secolul al XIX-lea, prevăzând deznodămintele distrugătoare care se vor vedea limpede doar în secolul XX: „Adversarul cel mai important al drepturilor naționalității este teoria modernă despre naționalitate. Făcând Statul și națiunea proporționale una cu alta în teorie, ea reduce practic la o condiție de supus toate celelalte naționalități ce pot exista între granițele ei. Ea nu le poate accepta o egalitate cu națiunea conducătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
curentului dominant în secolul al XIX-lea, prevăzând deznodămintele distrugătoare care se vor vedea limpede doar în secolul XX: „Adversarul cel mai important al drepturilor naționalității este teoria modernă despre naționalitate. Făcând Statul și națiunea proporționale una cu alta în teorie, ea reduce practic la o condiție de supus toate celelalte naționalități ce pot exista între granițele ei. Ea nu le poate accepta o egalitate cu națiunea conducătoare ce constituie Statul, deoarece Statul ar înceta atunci să fie național; cea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
național; cea ce ar fi o contradicție a principiului ei de existență. Prin urmare, conform cu gradul de umanitate și civilizație, rasele inferioare sunt sau exterminate, sau reduse la servitudine, sau scoase în afara legii, sau puse într-o condiție de dependență [...]. Teoria despre naționalitate, prin urmare, este un pas retrograd în istorie [...]. Acordul pe care-l vizează este imposibil. Deoarece nu poate fi niciodată epuizat și continuă totdeauna să se afirme pe sine [...]. Pericolul este prea amenințător și puterea asupra minții oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu mine am numit Sindromul Societății Disfuncționale. în esență, noi afirmăm că societățile postcomuniste sunt societăți disfuncționale din cauza traumei produse de îndelungatul regim totalitar 62. Iată expunerea concisă pe care o face Sorin Antohi „modelului” nostru: „autorii întrebuințează elemente din teoria codependenței [...]. Printre caracteristicile sale [...] cea mai importantă este înlocuirea dezvoltării și evoluției cu strategiile supraviețuirii, pentru depășirea obstacolelor unui context nesigur, ostil, arbitrar, niciodată prezentat ca atare. Negarea evidențelor, condamnarea victimelor, strategiile și discursurile de acoperire, evacuarea responsabilității, [...] atmosfera generală
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de ani în urmă, trebuie să fie îndeplinită zi de zi și ceas de ceas chiar și numai pentru ca oamenii să poată trăi.” Karl Marx, Friedrich Engels, Ideologia germană... 1. Delimitări teoretice Probabil că puține dintre disciplinele academice, riguroase în teorie și metodă, au dobândit un grad atât de ridicat de popularitate ca istoria în anii regimului politic al lui Nicolae Ceaușescu, popularitate materializată în ceea ce se numește îndeobște „cultură istorică”. Deși în rândurile care urmează mă voi referi în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
obiectul principal de studiu al istoriei (trecutul omenirii), din concepte și tendințe împrumutate din alte științe socioumane și mult simplificate (așa cum a fost cazul „istoricismului”, fiind în vecinătatea altor termeni înrudiți și ambiguu folosiți ca „istorism” ori „istoricitate”), din diverse teorii și cazuri particulare, din influențe ale ideologiei oficiale, uneori din interpretări excesive bazate pe reflecții lacunare și pe lecturarea izvoarelor având prejudecăți motivate ideologic. Dacă aproape orice cuvânt, termen sau nume generic dat pentru a individualiza un set de noțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și diviziunilor pe criterii naționale, pe deplin și din nefericire sângeros confirmate în primul deceniu al postcomunismului, face și mai enigmatică și greu de anticipat posibilitatea unei alte revizuiri a marxismului, cel puțin din punctul de vedere al rearticulării unei teorii a istoriei de inspirație marxistă. Comentând modelul nomologico-deductiv dezvoltat și aplicat istoriei de către G. Hempel (model care plasează între factorul obiectiv al procesului istoric și cel subiectiv alte modele intermediare de explicare), Jerzy Topolski nota: „este vorba în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost o metodă prin care cei care au folosit-o au căutat a produce cunoaștere în paradigma marxismului/stalinismului național. Altfel spus, ontologia etnică a devenit metodă de lucru a epistemologiei naționale, sub auspiciile puterii. în acest caz, trimiterea la teoria lui Michel Foucault despre putere și discurs este inevitabilă. Folosind un principiu de bază al dialecticii marxiste, unitatea și opoziția/lupta contrariilor, se observă că, indiferent de prezența sau absența factorului „putere” în generarea discursului istoric și a echivalențelor unor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a semnificațiilor ei. Intelectuali marxiști ca H.H. Stahl, pentru a cita numai pe cel mai cunoscut filosof marxist cu preocupări în aplicarea marxismului în cercetarea istorică, erau mai degrabă excepții decât regulă, iar prezența lor în agora dezbaterii marxismului ca teorie a istoriei a fost marginală. Mai activ decât alți confrați ai săi, Stahl a urmărit materializarea unei mai vechi iluzii a sa, și anume aceea a unificării sociologiei cu istoria într-o singură disciplină; mai mult, el propunea o și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tendințele unilaterale cu preocupări excentrice de-a descoperi lucruri originale. Elemente vechi grecești [...], vechi germane, uralo-altaice, persane, cumane etc. din evul mediu [...] cu niște procedee și criterii ce au stârnit nedumeriri și neîncredere în ultima jumătate de veac, ducând la teorii potrivnice faptelor de limbă [...] în gramatica istorică a limbii române. Concluziile lor erau menite să denatureze justele vederi tradiționale asupra procesului începuturilor și a epocii medievale a limbii și poporului român [...] Tendințele excentrice și extremiste de după anul 1920 [...] au apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al spațiului geografic personalizat etnic și destinat unei anumite națiuni. Acest timp, pe care l-am numit laic, al creației divine este o formă mutantă a timpului etatizat, o „a treia cale” a interpretării sacrului în cheie ceaușistă, care armonizează teoria marxist-leninistă a Weltanschauung-ului și enunțarea sacrului în scrierile valorilor naționale recuperate. Fără a căuta argumente mai sofisticate decât este necesar, vreau să afirm că integrarea acestor timpuri în marea epopee istorică națională atemporală în cele două extremități ale sale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lua calea unei modernizări prin analiză logică, fenomenologie, hermeneutică, structuralism etc., marxismul oferă posibilitatea unei înțelegeri efective a valabilității și a limitelor de valabilitate ale diferitelor modele metodologice și complementaritatea acestora în perspectiva dialecticii marxiste [...]. Hermeneutica rămâne în esență o teorie a comprehensiunii - concept cardinal pentru un tip de demers teoretic ce se opune celui scientist (axat pe procedeul explicării numai sub specia cauzalului) și resemnifică tradiția gândirii dialecticii clasice într-un triplu proiect în reconstrucție: în logică și metodologie; în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de demers teoretic ce se opune celui scientist (axat pe procedeul explicării numai sub specia cauzalului) și resemnifică tradiția gândirii dialecticii clasice într-un triplu proiect în reconstrucție: în logică și metodologie; în ontologia umanului (și a creației umane); în teoria modernă a limbajului (cu acțiune în regândirea problematicii retoricii, poeticii, stilisticii, chiar semioticii)”. Narațiunea a continuat totuși să supraviețuiască în cultura istorică înțeleasă ca „povestire” sau „poveste” pură. în ciuda invadării tuturor câmpurilor producțiilor intelectuale de către jargonul ceaușist, chiar activiști culturali
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]