64,222 matches
-
spațiul fost comunist al Europei Centrale și de Est, oprindu-mă în special asupra cazului românesc între 1970 și 1989. Spre deosebire de reflecția asupra naturii istoriei produsă în dezbaterea academică liberă din Occident, în care au fost puse în joc toate teoriile, argumentele și aplicațiile intelectualilor, în spațiul fost comunist regimul politic a avut o influență decisivă în orientarea speculației filozofice, în modelarea conștiinței apartenenței naționale și în formarea unei culturi istorice ideologizate. în România lui Ceaușescu, accentele puse pe paradigma națiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al doilea volum al lucrării (p. 19) se fac referiri la fondatorii „Junimii” („adepți înfocați ai filosofiei idealiste, reacționare, prusace”), la scopurile societății („Junimea urmărea eliminarea tradițiilor progresiste din cultura română”), la periodicul ei („prin revista Convorbiri literare [...] este răspândită teoria reacționară a artei pentru artă, care propovăduia izolarea artistului de popor, crearea unei arte senine, impersonale, menită să consolideze bazele orânduirii exploatatoare a capitalismului, să adoarmă conștiința de luptă a poporului”). într-unul din cele mai grosiere și mai pline
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ani, în 1982, autoarea și-a luat ea adio de la România comunistă, alegând libertatea oferită de Franța. Pentru că veni vorba de N. Tertulian (n. 1929), nu putem să nu amintim un articol des citat în bibliografiile comuniste („Caracterul reacționar al teoriei «autonomiei esteticului». I. Ideile estetice ale lui T. Maiorescu”), apărut în Viața românească (nr. 2, 1956, pp. 215-237), revistă a cărei secție de critică, istorie și teorie literară era condusă de acest tânăr absolvent de facultate, ce nu avea susținută
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să nu amintim un articol des citat în bibliografiile comuniste („Caracterul reacționar al teoriei «autonomiei esteticului». I. Ideile estetice ale lui T. Maiorescu”), apărut în Viața românească (nr. 2, 1956, pp. 215-237), revistă a cărei secție de critică, istorie și teorie literară era condusă de acest tânăr absolvent de facultate, ce nu avea susținută licența, obținută abia în 1959. Aceste articole au dat tonul și toți cei care nu se conformau acestei direcții erau blamați. Astfel, la Congresul Uniunii Scriitorilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Gulian neacceptând intruziuni în domeniul său de specialitate. Lui T. Maiorescu îi sunt consacrate câteva pagini (pp. 235-238). Astfel, liderul junimist a susținut și răspândit „teze dăunătoare”, dar „clasa muncitoare nu numai că nu s-a lăsat influențată de aceste teorii reacționare, ci le-a dat o replică puternică”. Maiorescu este văzut ca „ideolog al unei pactizări între moșierime și burghezie” și ca un filosof care nu s-a „lepădat de tezele sale idealiste”, ci, „din tinerețe până la sfârșitul vieții, evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
concepția sa și pentru descifrarea influenței marxiste în istoriografie. Prima notiță se referă la volumul lui Stalin, Marxismul și chestiunea națională, Editura PCR, București, 1944, 76 p., pe care-l prezintă ca fiind „un studiu de punere la punct a teoriilor greșite și nefaste cu privire la problema naționalităților”, insistând asupra definiției națiunii și a diferenței dintre neam și națiune. Recenzând studiul lui N.N. Petrovski despre Bogdan Chmelnițki (Moscova, 1944, 48 p.), Racoviță observa folosirea, dar și contrazicerea lui Miron Costin și dă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lingvistice: vol. I din Enciclopedia lingvisticii slave: Limbile slave de vest (Moscova, 1941) de prof. A.M. Selișcev, și revista Izvestija Akademii Nauk S.S.S.R. Otdelenje literatury i jazyka, nr. 1, Moscova, 1941, în care se găsesc studii de slavistică, literatură și teorie lingvistică (despre școala lui N. Marr și teoria existenței unei limbi comune indo-europene). în aceeași revistă semnalăm și predispoziția colaboraționistă a lui D. Bodin - director locțiitor al Institutului de Istorie Națională din București și al Revistei istorice române și suplinitor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
slave de vest (Moscova, 1941) de prof. A.M. Selișcev, și revista Izvestija Akademii Nauk S.S.S.R. Otdelenje literatury i jazyka, nr. 1, Moscova, 1941, în care se găsesc studii de slavistică, literatură și teorie lingvistică (despre școala lui N. Marr și teoria existenței unei limbi comune indo-europene). în aceeași revistă semnalăm și predispoziția colaboraționistă a lui D. Bodin - director locțiitor al Institutului de Istorie Națională din București și al Revistei istorice române și suplinitor al lui C.C. Giurescu la Catedra de Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al Revistei istorice române și suplinitor al lui C.C. Giurescu la Catedra de Istoria românilor de la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București. în această din urmă calitate, Bodin a deschis cursurile universitare din 1945 cu o conferință despre teoria istoriei: Priviri generale asupra istoriei Românilor, întâmpinată de istoricii consacrați cu indiferență sau dispreț, date fiind pretențiile de erudiție ale compilației și bibliografia săracă a autorului („specialist în istoria locală”). Concomitent, D. Bodin a abordat problemele contemporane oscilând între problemele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
forma ulterior culegerile succesiv editate sub titlul Probleme de istorie (trei ediții între 1947 și 1951). Pentru perioada 1946-1947 putem sesiza compromisul atât prin participarea la viața politică, cât și prin temele istoriografice abordate. în ultima privință distingem următoarele subiecte: teoria istoriei, critica istoriografică, relațiile româno-sovietice (ruse), accentuarea socialului și economicului, a mișcărilor sociale, prezentarea concepției marxiste (sovietice) a istoriei și a noutăților istoriografice din URSS. Teoria istoriei. A. Oțetea se hotărăște să treacă total de partea materialismului istoric. în articolul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
viața politică, cât și prin temele istoriografice abordate. în ultima privință distingem următoarele subiecte: teoria istoriei, critica istoriografică, relațiile româno-sovietice (ruse), accentuarea socialului și economicului, a mișcărilor sociale, prezentarea concepției marxiste (sovietice) a istoriei și a noutăților istoriografice din URSS. Teoria istoriei. A. Oțetea se hotărăște să treacă total de partea materialismului istoric. în articolul „Ce e istoria?”, el trece în revistă concepțiile care stau la baza explicării faptelor istorice fără să încerce să dea o definiție istoriei și conchide că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Etnografia la Academia de Științe. 1725-1945”, în Izvestia Akademii Nauc S.S.S.R, Seria Istorie și filosofie, tomul II, nr. 3, Moscova, 1945, pp. 191-200 (M.P. Dan - Revista istorică română); „Vizantiiskij Sbornic” - 1945 (V. Costăchel - RHSEE). în aceste note sunt prezentate teoriile istoriografiei sovietice, sunt lăudate rezultatele medievisticii și bizantinisticii (Levtchenko - prima prezentare marxistă a Bizanțului, 1940), sunt propagate dogmele sovietice (V. Costăchel scrie în acest sens: „punctul de vedere al școlii istorice a lui Pokrovskij, a cărui influență a fost atât
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
specialitate, inclusiv istorică, existând bineînțeles și articole politico-ideologice propriu-zise. Cei mai des traduși autori sovietici sunt: Pancratova, Grecov, Tarle, Rubinstein, Volghin, Artihovski, Ravdonicas, Gukovski. Dar iată câteva exemple de articole și studii ce tratează istoria relațiilor româno-ruse, istoriografia sovietică sau teoria marxistă a istoriei: Damian P. Bogdan, “între Români și Ruși: I. Legături și influențe până la jumătatea veacului XVII și II. Legături și influențe din veacul XVII și până la 1721”; Idem, „Legăturile serdarului Anastasă Lupu cu Rușii în anii 1721-1751” (toate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
convingă personal în cursul vizitei realizate la două complexe alimentare din București de starea reală a aprovizionării populației. Mihail Gorbaciov recunoaște că, desfășurând procesul de restructurare, PCUS pornește de la condițiile concrete ale Uniunii Sovietice, de la modul în care înțelege acesta teoria socialismului, ține seama de necesitățile și voința poporului sovietic. Subliniind că PCUS studiază experiența și căutările celorlalte state socialiste, străduindu-se să folosească ceea ce corespunde condițiilor concrete din Uniunea Sovietică, Mihail Gorbaciov declară, într-o formă care să menajeze sensibilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Sovietică. Se menționează, totodată, că a fost exprimată dorința comună de „a îmbogăți în continuare cu noi elemente conținutul relațiilor între cele două partide, de a materializa interesul reciproc față de schimbul de păreri și de experiență în problemele actuale ale teoriei și practicii socialismului, de a valorifica în mai mare măsură largile posibilități de dezvoltare în contactele pe linia organelor locale de partid”. S-a convenit, de asemenea, să se elaboreze măsuri pentru punerea în valoare a noilor rezerve în domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al Războiului Rece, ideologia constituia o parte semnificativă a relațiilor dintre statele socialiste. Sub aspect ideologic, România a făcut joc dublu. în cele mai multe probleme ideologice, în special acelea ținând de politica internă, precum lupta de clasă, revoluția proletariatului, dictatura proletariatului, teoria economiei socialiste, teoria partidului politic al proletariatului ș.a., România a urmat linia impusă de Uniunea Sovietică. în alte probleme însă, mai ales cele de politică externă, în chestiuni precum suveranitatea, relațiile dintre țările socialiste, raportul între patriotism și internaționalism etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ideologia constituia o parte semnificativă a relațiilor dintre statele socialiste. Sub aspect ideologic, România a făcut joc dublu. în cele mai multe probleme ideologice, în special acelea ținând de politica internă, precum lupta de clasă, revoluția proletariatului, dictatura proletariatului, teoria economiei socialiste, teoria partidului politic al proletariatului ș.a., România a urmat linia impusă de Uniunea Sovietică. în alte probleme însă, mai ales cele de politică externă, în chestiuni precum suveranitatea, relațiile dintre țările socialiste, raportul între patriotism și internaționalism etc., România a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de acord „nici cu părerile care neagă însemnătatea universală a fundamentelor experienței Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în opera de construire a socialismului” și considera că principalele sarcini la momentul respectiv erau “întărirea unității ideologice a mișcării comuniste, apărarea purității teoriei marxist-leniniste” și lupta împotriva reformismului și revizionismului. Unul dintre elementele de măsură a adeziunii la „dezghețul” hrușciovist îl constituia modul în care era descris Stalin în discursurile oficiale de după februarie 1956. Conducătorii PMR n-au fost niciodată de acord cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Aspectul ideologic era considerat vital în acel moment, numeroasele „inovații” propuse în acest domeniu după moartea lui Stalin și mai ales după Congresul al XX-lea constituind un pericol pentru unitatea lagărului comunist, unitate asigurată și prin păstrarea intactă a teoriei marxist-leniniste. Gheorghiu-Dej nu a pierdut prilejul să sublinieze implicarea P.C. Chinez în păstrarea ortodoxismului doctrinar al lagărului socialist: „Activitatea ideologică pe care o desfășoară P.C. Chinez constituie un exemplu de aplicare creatoare a învățăturii marxist-leniniste, a învățămintelor Congresului XX al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
XX-lea: aprecierea imperialismului american drept centru al reacțiunii mondiale și dușmanul cel mai înverșunat al maselor populare; dacă imperialiștii declanșează războiul, își semnează propria condamnare la moarte; existența unor legi generale ale revoluției socialiste și construcției socialismului; unitatea dintre teoria marxist-leninistă și practica revoluției socialiste și cea a construcției socialiste, în condițiile concrete ale fiecărei țări; influența burgheză este sursa internă a revizionismului, iar capitularea în fața presiunilor imperialiste este sursa externă. Toate aceste aspecte nu reprezentau niște inovații teoretice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cea a construcției socialiste, în condițiile concrete ale fiecărei țări; influența burgheză este sursa internă a revizionismului, iar capitularea în fața presiunilor imperialiste este sursa externă. Toate aceste aspecte nu reprezentau niște inovații teoretice ale liderilor chinezi, fiind principii arhicunoscute ale teoriei marxist-leniniste. Includerea lor în categoria rectificărilor și completărilor la proiectul sovietic de declarație era menită să arate cât se îndepărta în acel moment conducerea sovietică de acele principii. Chinezii vor susține că ei au fost cei care s-au luptat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
are din relațiile cu Uniunea Sovietică”, pentru că „noi fără Uniunea Sovietică nu am exista”. Hrușciov a susținut mai târziu că scopul lui Mao era acela de a institui principiul existenței unui centru conducător în mișcarea comunistă, pentru a susține apoi teoria deplasării acestui centru, ca lege obiectivă. Delegația PMR, ca, de altfel, și majoritatea celorlalte delegații prezente au fost de acord cu proiectul sovieto-chinez, fără a avea obiecții de principiu. Așa cum se obișnuiește în astfel de situații, pentru a da senzația
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
învățăturii leniniste despre inevitabilitatea luptei de clasă acute în perioada de tranziție”, „propagarea falsei democrații burgheze”, „ponegrirea orânduirii socialiste și a succeselor acesteia”, “încercarea de a nega sau a reduce rolul dictaturii proletariatului și rolul conducător al partidului marxist-leninist”, aprecierea teoriei marxist-leniniste ca “învechită” și “îngustă” în ceea ce privește explicarea fenomenelor contemporane, „ploconirea în fața parlamentarismului burghez”, „proclamarea tezei că singura metodă de trecere de la capitalism la socialism ar fi metoda pașnică”. Această critică a revizionismului a fost bine primită de delegația română. PMR
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de creație. în acest punct, reorientarea nu a însemnat neapărat asimilarea unui alt canon estetic, câtă vreme modalitățile scriitoricești vest-europene curente fuseseră și în România prelucrate temeinic și original”. în argumentația sa, autoarea precizează că, pentru grupul de la Madrid, respingerea teoriilor modernității era motivată prin „propria viziune asupra lumii, și anume printr-o mentalitate creștin-ortodoxă profund înrădăcinată în apartenența la cercurile politice conservatoare, respectiv la organizațiile profasciste”. Cu alte cuvinte, autoarea susține de fapt că pentru aceștia nu a existat o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care a persistat un timp îndelungat. Țărani fiind, în general, imigranții români, ca și ceilalți din Sudul Europei nu cunoșteau meserii, obligați fiind astfel să accepte munci necalificate, deci foarte grele. „Din toate acestea, remarca Aureliu Ion Popescu, a ieșit teoria de superioritate nordică, inteligibilă poate în aplicarea ei la mediul american”. După unirea Transilvaniei cu România, în Parlamentul bucureștean s-au făcut auzite voci care condamnau tratamentul aplicat țăranului transilvănean, de care erau răspunzători și politicienii de dincolo de munți, declarându
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]