55,283 matches
-
Sir Karl Raimund Popper (n. 28 iulie 1902, Viena - d. 17 septembrie 1994, Londra) a fost un filozof englez de origine austriacă, considerat unul din cei mai mari filozofi ai științei din secolul al XX-lea. Fondator al raționalismului critic împotriva determinismului istoric, s-a opus oricărei forme de scepticism, convenționalism și relativism în știință și în activitatea umană în general, a susținut ideea unei societăți deschise (""), adversar implacabil al totalitarismului sub orice formă. s-a născut în Viena la
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
1928). Îl interesesează Teoria relativității, respinge însă marxismul și psihanaliza, considerându-le lipsite de fundament științific. Din aceste confruntări cu temele cel mai mult dezbătute în acel timp se cristalizează preocupările care vor forma centrul activității sale ulterioare, anume metodologia critică a științei. Devine un susținător consecvent al raționalismului critic și adversar hotărât al neopozitivismului cunoscut si ca empirism logic dominant în mișcarea filozofică cunoscută sub numele de "Wiener Kreis" (Cercul vienez), ai cărui principali reprezentanti erau Moritz Schlick si Rudolph
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
psihanaliza, considerându-le lipsite de fundament științific. Din aceste confruntări cu temele cel mai mult dezbătute în acel timp se cristalizează preocupările care vor forma centrul activității sale ulterioare, anume metodologia critică a științei. Devine un susținător consecvent al raționalismului critic și adversar hotărât al neopozitivismului cunoscut si ca empirism logic dominant în mișcarea filozofică cunoscută sub numele de "Wiener Kreis" (Cercul vienez), ai cărui principali reprezentanti erau Moritz Schlick si Rudolph Carnap. În 1937, sub amenințarea infiltrării nazismului care avea
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
aceste legi nu duce nici un drum logic ci, numai o intuiție bazată pe ceva de tipul unei contopiri cu obiectele experienței’’ . Astfel Popper ne face un portret romantic al ’’geniului științific’’: intuiție deosebită, fantezie creatoare, independență în gândire și atitudine critică necruțătoare. Modelul inductiv, pe care îl consideră de propagandă baconiană, este înlocuit cu modelul ipotetico-deductiv. Aceasta pentru că noi nu pornim de la observații pure (considerate astăzi un mit epistemologic), ci întotdeauna avem anumite ipoteze pe care le lansăm în exterior. Nu
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
al lui Karl Marx. Progresul științific este favorizat numai de acele societăți în care sunt garantate libertatea gândirii și libera confruntare a ideilor. Acestea sunt societățile deschise, în contrast cu cele închise, în care domnește autoritarismul politic pe baze ideologice contrare raționalismului critic. Pe această linie, Popper critică ceea ce el numește ""Istoricism"" (""The Poverty of Historicism"", "Mizeria Istoricismului", 1957), concepție, după care evoluția istorică a umanității ar fi predeterminată pe baza unor reguli intrinsece. Se recunoaște aici doctrina lui Marx asupra socialismului științific
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
toate imperfecțiunile sale, ca formă de organizație statală care are drept scop garantarea libertății individuale și a progresului relațiilor interumane. Ea permite corectarea treptată a imperfecțiunilor prin reformele sociale. Rămâne însă totdeauna pericolul absolutizării unor principii, în contradicție cu raționalismul critic. Critica este considerată de filosoful austriac drept singurul mod de a progresa, iar limbajul este atât de important, tocmai pentru că face posibilă critica. Filosoful teoretizează un mod în care critica ar trebui să fie făcută. Fiecare trebuie să își critice
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
acțiunea trupelor de gherilă ale țăranilor. „Armatele verzi” erau alcătuite din țărani care refuzau înrolarea în ambele armate, rechizițiile forțate și restituirea terenurilor către foștii proprietari, dorită de Albi. Dezertările foarte numeroase din ambele armate erau și ele o sursă critică pentru armatele verzi. În 1919-1920, au dezertat circa 3 din cele 5 milioane de recruți din Armata Roșie; între jumătate și două treimi au reușit să scape de percheziții, arestări și reintegrări forțate în armată, alăturându-se apoi combatanților verzi
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
a luat avânt. Regimul a depus rapid eforturi majore în domeniul învățământului public. Sub conducerea lui Anatoli Lunacearski, comisariatul poporului pentru educație a publicat un decret prin care declară deschiderea unui „front împotriva analfabetismului” la 10 decembrie 1919. În analiza critică pe care a publicat-o după o călătorie prin Uniunea Sovietică, primarul de Boulogne spunea că „putem spune ce vrem noi despre conducătorii bolșevici. Putem să le criticăm metodele, să le condamnăm faptele în mare și în detaliu [...]. Dar există
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
caracterul său ierarhic, centralizat, militarizat, monolitic l-au făcut în mod inevitabil să concentreze toată puterea dictatorială în mâinile unui grup mic aflat la vârf (Biroul Politic, înființat în 1917) și, mai târziu, în mâinile unui singur om. Această analiză critică a fost reluată în 1930 de mai mulți foști tovarăși de drum ai Revoluției din Octombrie, între care în Franța, , , sau , un pionier al criticii stalinismului. Pentru Troțki și troțkiști, cauza dictaturii regimului totalitar trebuie căutată în nașterea birocrației, precum și
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Gilgamesh to Albert Einstein" 1991. Deși membru PCR la plecarea din țară și apropiat al „” prin iubita sa, Paola, pentru scurt timp arestată în 1977 într-o afacere de procurare de arme (v. Dialoguri întrerupte, 2007), Culianu a fost un critic foarte dur și lucid al regimului politic comunist iar după decembrie 1989 a atacat virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu (considerând revoluția drept o lovitură de stat pusă la cale în primul rând de KGB, care i-a sprijinit
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
(n.12 iunie 1916, Aurora (Mehedinți) - d. 7 martie 2002, București) a fost un italienist român, critic și istoric literar, politician comunist, membru al Academiei Române, membru supleant al CC al PCR. După absolvirea liceului la Craiova și a Facultății de Litere și Filosofie din București, își va lua doctoratul în anul 1943 cu teza "Giovanni Pascoli în
Alexandru Balaci () [Corola-website/Science/298296_a_299625]
-
și rămâne apoi melancolic, cu un zâmbet pe față. Scriitorul american John Updike a descris stilul lui Saramago ca fiind „relaxat, dezarmant de direct, care dovedește un interes pentru viața cotidiană, caracterizat de respect pentru viață și plin de spirit critic. Proza sa nu este străină de speculații filosofice și psihologice, dar are și o doză de înțelepciune populară nepretențioasă.” Criticul literar britanic James Wood i-a descris stilul astfel: „[Saramago] are abilitatea de a părea în același timp înțelept și
José Saramago () [Corola-website/Science/298329_a_299658]
-
Armând și alți 26 de revoluționari ruși din exil, cu care aceștia au călătorit nestingheriți din Elveția, prin toată Germania aflate în plin război, prin Suedia și Finlanda, până în capitala Rusiei. După Revoluția din Octombrie, Inessa Armând a fost un critic ferm al deciziei guvernului sovietic de a semna Pacea de la Brest-Litovsk. După preluarea puterii de către bolșevici, a fost membru plin al "Comitetului Central" și al "Consiliului Economic Provincial" din Moscova. În 1919 a plecat în Franța unde a negociat repatrierea
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
influență ai Cominternului, ai PCUS și ai KGB-ului. 1974 - În februarie este expulzat din URSS, ridicându-i-se și cetățenia sovietică. Se stabilește lângă Cavendish, în Vermont, SUA. Conferințele și intervențiile sale irită uneori Occidentul prin lipsa de menajamente critice. 1990 - Nu ia în serios "perestroika" decât după publicarea "Arhipelagului Gulag" în URSS, unde Gorbaciov îi redă cetățenia sovietică la 16 august 1990. În 1994, se întoarce în Rusia cu soția sa, Natalia, care între timp, devenise cetățean al Statelor Unite
Aleksandr Soljenițîn () [Corola-website/Science/298334_a_299663]
-
(născut la 9 aprilie 1978 în Antonești/Suvorov în URSS, astăzi Ștefan Vodă în Republica Moldova) este un blogger, eseist, critic literar, poet, publicist, prozator și traducător român de origine basarabeană. Este considerat unul dintre cei mai promițători și mai „controversați" scriitori ai „generației tinere" . S-a remarcat prin scriitura dură, cu limbaj licențios și prin faptul că interdicția de ședere
Alexandru Vakulovski () [Corola-website/Science/298344_a_299673]
-
cote de rafinament și elaborare superioare. Albumele lor tematice, "The Dark Side of the Moon" (1973), "Wish You Were Here" (1975), "Animals" (1977) și "The Wall" (1979), au atins nivelul succesului internațional, devenind nu numai albume de mare succes muzical, critic și comercial, dar și momente de referință având mare impact muzical și temporal în lumea muzicii "rock'n'roll". La mijlocul anului 1964, în incinta colegiului universitar din Cambridge (Anglia), studenții la arhitectură Roger Waters , Nick Mason împreună cu Richard Wright, pianist
Pink Floyd () [Corola-website/Science/298317_a_299646]
-
doamnă, care rămăsese văduvă, îl invită la reședința ei din Andaluzia, la Sanlácar, situată în apropiere de Cadiz. Ducesa se dovedește totuși inconstantă în sentimente, și idila nu durează mult. Creațiile lui Goya din această perioadă dovedesc un ascuțit spirit critic până la malițiozitate, cu penelul său își va bate joc de toată lumea, chiar și de persoanele regale. O dovadă în acest sens fiind de pildă celebrul tablou "Portret al familiei lui Carol al IV-lea", realizat în anii 1800-1801. Artistul privește
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
(n. 3 septembrie 1942, Larga, Județul Hotin) este un distins om de cultură, academician român, reputat critic și istoric literar, eminescolog, redactor literar și eseist basarabean. ”Om Emerit al Republicii Moldova”, două decenii ales președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1999-2001, este autorul unor opere fundamentale, cum ar fi: „O istorie deschisă a
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
al PEN-clubului, membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni (2005), vicepreședinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, cetățean de onoare al Craiovei (în 2005, alături de Grigore Vieru, Vasile Tărâțeanu). Este director al revistei „Viața Basarabiei” și în colegiile publicațiilor „Caiete critice”, „Viața românească”, președinte fondator al Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu” din Chișinău. Dintre sute de catarge: [tineri poeți, prozatori] / alcăt. M. Cimpoi și I. Ciocanu. - Ch.: Cartea Mold. . - 1975; Eminescu - pururi tânăr. Dedicații lirice: [Vol. I]: 150 de ani de la
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
Dintre sute de catarge: [tineri poeți, prozatori] / alcăt. M. Cimpoi și I. Ciocanu. - Ch.: Cartea Mold. . - 1975; Eminescu - pururi tânăr. Dedicații lirice: [Vol. I]: 150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, 15 ian. 1850-15 ian. 2000 / ed., antologie, aparat critic de Cristina Crăciun și Victor Crăciun; cuv. înainte de Eugen Simion; argument de Victor Crăciun; Întâistătătorul M. Cimpoi; concepție graf. : Vl. Zmeev. - Ch.: Litera; București: David, 1998; Personalitatea și creația sa au fost onorate cu numeroase premii: Premiul de Stat al
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
editurii Bibliotheca, de a edita o serie de eseuri despre scriitorii premoderni ce au trăit și creat în arealul târgoviștean. Multe din aceste cărți au primit premii ale SST: „Prometeu și Pandora. Eseuri despre Ion Heliade Rădulescu și/sau Itinerar critic dâmbovițeano-basarabean” (2007), „Ion Heliade Rădulescu. Panhymiul Ființei” (2009), „Grigore Alexandrescu: «însuflarea» ființării” (2010), „Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Prefacerea firii” (2011). Distins cu premii ale Societății Scriitorilor Târgovișteni: Premiul pentru eseu - „Prometeu și Pandora. Eseuri despre Ion Heliade Rădulescu și/sau Itinerar
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
dâmbovițeano-basarabean” (2007), „Ion Heliade Rădulescu. Panhymiul Ființei” (2009), „Grigore Alexandrescu: «însuflarea» ființării” (2010), „Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Prefacerea firii” (2011). Distins cu premii ale Societății Scriitorilor Târgovișteni: Premiul pentru eseu - „Prometeu și Pandora. Eseuri despre Ion Heliade Rădulescu și/sau Itinerar critic dâmbovițeano-basarabean” (2007); Premiul „Costache Olăreanu” pentru eseu - „Ion Heliade Rădulescu. Panhymiul Ființei” (2009); Premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară - „Grigore Alexandrescu: „însuflarea” ființării” (2010) și Premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară - „Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Prefacerea firii” (2012). În 2012 i-
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
Dascălu, instructoare MISA, care conduce organizația, și Crina Calek, purtătoare de cuvânt a MISA, au recunoscut, într-un film documentar difuzat de TVR 1, că patru filme „erotice” aparțin MISA. În prezent, foști membri și cursanți MISA dezbat în mod critic activitățile MISA pe saiturile exmisa.org, rapcea.ro și roxanamchirila.com. Organizația a fost criticată pentru practicarea urinoterapiei.
Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut () [Corola-website/Science/298374_a_299703]
-
în 1983 în redacția revistei Luceafărul în semn de protest împotriva cenzurii comuniste care-i pregătea pentru a fi topită cartea de poeme "Doina". A făcut din nou, 7 zile greva foamei în 1986, până când a fost spitalizat în stare critică la Spitalul de Urgență Floresca din București, în pragul morții, avînd o greutate de doar 45 kg, în semn de protest împotriva autorităților comuniste care i-au interzis "Cenaclul Numele Poetului". A făcut greva foamei și în 5 ianuarie 1990
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
Bazat pe poziția de lider în cercetarea chimică în universități și laboratoare industriale, Germania a devenit dominantă în industria chimică din lume în secolul al XIX-lea. La început producția de coloranți pe bază de anilină a fost de importanță critică. Dezbinarea politică din Germania — cu cele peste treizeci de state — și conservatorismul ei omniprezent a făcut dificilă construirea de căi ferate în anii 1830. Totuși, în anii 1840, tronsoane de căi ferate legau marile orașe; fiecare stat German a fost
Revoluția industrială () [Corola-website/Science/298392_a_299721]