55,283 matches
-
și o încercare de epică umoristică, "Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo". Volumul de debut e un volum de versuri și se numește "Elegii pentru ființe mici". Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat " Nu !", premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru „scriitori tineri needitați”. Desprindem deja o formulă a absurdului, cartea producând uimire, derută, comic irezistibil. Astfel, după ce atacă figurile majore ale literaturii române din acea vreme
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
început să scuipe sânge în octombrie 1938 a fost dus la un sanatoriu din Moroeni. A fost eliberat pe 12 noiembrie 1938. Eliade s-a distanțat ulterior de această atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinerețea sa. În timp ce scria articole antisemite , a luat poziție față de expatrierea unor mari intelectuali evrei și și-a menținut amiciția cu evrei ca Mihail Sebastian. Anumiți exegeți ai operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
lui Eliade este probată de traducerea post-mortem a multora din scrierile sale (în spaniolă, italiană, portugheză etc.). În rândul tinerilor redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică și fronda specifică tânărului Eliade s-a redeșteptat interesul pentru opera și viața autorului. Evaluarea critică a posterității lui Eliade rămâne astfel importantă, tocmai datorită prestigiului și imaginii culturale covârșitoare pe care un autor de factură enciclopedică, cu preocupări fascinante și o biografie contradictorie continuă să o ofere. Congresul european de istorie a religiilor (București, 20-23
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
1904 spre München, dar după șase luni o pornește pe jos prin Bavaria și Elveția și până la Langres, în Franța. În apropriere de Lunéville, după o ploaie torențială în care este prins, Brâncuși capătă o pneumonie infecțioasă și, în stare critică, este primit la un spital de maici. După o perioadă de recuperare gândește că nu mai are puterile și nici timpul necesar pentru a parcurge drumul spre Paris pe jos, astfel că ultima bucată a drumului o parcurge cu trenul
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
ingineri care folosesc rigla de calcul. Într-o scenă dramatică din "Fundația și Imperiul", un personaj află veștile dintr-un ziar cumpărat de la un automat. Desigur, aceste lucruri apar în cazul oricărui scriitor de science fiction și au un impact critic nesemnificativ. Povestirile sale prezintă și incoerențe interne ocazionale: de exemplu, numele și datele folosite în seria Fundația nu se află întotdeauna în deplină concordanță unele cu altele. Unele dintre aceste erori pot fi atribuite greșelilor comise de personaje, deoarece acestea
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
bune la bătrânețe! Noi am început cu veselie și sfârșim cu mâhnire. Să vă dea vouă, tinerilor, Domnul să nu mai vedeți nici un rău arătându-se pe biata noastră țară.”" A publicat în revista literară bilunară Convorbiri (din 1908, Convorbiri critice), 7 fabule. Ultima dintre ele, , a fost tipărită în fruntea numărului 1 al Convorbirilor critice, având, în facsimile, autografe atât textul, cât și semnătura Caragiale. În articolul bilanț "", M. Dragomirescu, editorul revistei, afirma: Doi ani mai târziu a publicat nuvela
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
vouă, tinerilor, Domnul să nu mai vedeți nici un rău arătându-se pe biata noastră țară.”" A publicat în revista literară bilunară Convorbiri (din 1908, Convorbiri critice), 7 fabule. Ultima dintre ele, , a fost tipărită în fruntea numărului 1 al Convorbirilor critice, având, în facsimile, autografe atât textul, cât și semnătura Caragiale. În articolul bilanț "", M. Dragomirescu, editorul revistei, afirma: Doi ani mai târziu a publicat nuvela Kir Ianulea, o versiune românească a piesei lui Niccolò Machiavelli, "Nunta lui Belfagor" ("Belfagor arcidiavolo
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
și "Calendarul Claponului". Ziarul, cu numeroase rubrici scurte și cuprinzătoare, a fost suprimat după numai șase săptămâni. Punându-și în practică experiența gazetărească de până atunci, Caragiale a început, în decembrie 1877, colaborarea la "România liberă", publicând foiletoanele teatrale "Cercetare critică asupra teatrului românesc". La Teatrul Național se prezenta în această perioadă, piesa "", de Alexandre Parodi, în traducerea lui Caragiale. Între anii 1878 și 1881 a colaborat la "Timpul", alături de Eminescu, Ronetti-Roman și Slavici. La 1 februarie 1880 revista Convorbiri literare
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Din 1896, a colaborat sub pseudonimele "Ion" și "Luca" la revista umoristică "Lumea veche". La "Ziua" a scris articole politice și un reportaj la moartea lui Alexandru Odobescu. A condus, din 1896, "Epoca literară", supliment al ziarului "Epoca". În "Convorbiri critice" și în "Timpul" și-a publicat piesele de teatru. Când Slavici și Coșbuc au început publicarea revistei "Vatra" (1894), Caragiale s-a aflat printre principalii colaboratori. Din 1895 și până în 1899 a colaborat la revistele: "Gazeta poporului", "Epoca", "Drapelul", "Povestea
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Drapelul", "Povestea vorbei", "Lumea veche", "Adevărul", "Foaie interesantă", "Literatură și artă românească", "Pagini literare". În 1896 a condus "Epoca literară". Din 1899 a început să publice la "Lupta", "Luceafărul", "Românul", "Convorbiri". Din 1899 a susținut la "Universul" seria de "Notițe critice", care a oferit materiale volumului "Momente". Prin articolul "", de la 19 noiembrie 1899, a indispus comitetul teatral din care el însuși făcea parte. Ziarul "Die Zeit" din Viena a publicat, la 3 aprilie 1907, sub semnătura "Un patriot", prima parte din
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
civică directă, Caragiale și-a asumat-o indirect, ca o pedagogie implicită a prezentării aspectului social, sub forma ironiei, pentru îndreptarea tuturor relelor. Colaborarea susținută în presă, de la publicațiile de prestigiu ("Convorbiri literare", în anii de participare la Junimea, "Convorbiri critice" și "Viața românească", după 1900, "Timpul", "Constituționalul", "Epoca"), dar și în publicații mai obscure cărora nu le-a refuzat sprijinul ("Gazeta săteanului", în care au apărut "" și "La hanul lui Mânjoală"), l-a făcut pe Caragiale să abordeze diverse genuri
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
încetarea colaborării la Convorbiri literare. La 18 noiembrie 1895, Petre P. Negulescu i-a scris lui Simion Mehedinți că a obținut de la Titu Maiorescu să se ceară colaborarea lui Caragiale la Convorbiri literare, fără reluarea însă a relațiilor personale între critic și autorul articolului "Două note". Caragiale a reluat legătura cu Titu Maiorescu abia la 15 februarie 1908, când i-a trimis acestuia o felicitare cu prilejul zilei de naștere. Scriind despre "Comediile d-lui I. L. Caragiale" (1885), și referindu-se
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
colaborarea la "Convorbiri literare". Ura lui împotriva vechilor prieteni literari și a lui Titu Maiorescu a devenit obsesivă. Abia peste câțiva ani, în timpul colaborării la "Epoca" (1896), fostul junimist a regretat despărțirea de Maiorescu și a evidențiat marile calități ale criticului, cu un rol de primă mărime în cultura română, alături de Hasdeu. De la Berlin, la 15 februarie 1908, de ziua de naștere a lui Maiorescu, Caragiale i-a trimis o călduroasă telegramă: La răspunsul de mulțumire, Caragiale a replicat cu o
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
și o dramă), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Elaborat în 1896, studiul "Câteva păreri" reprezintă un adevărat "„breviar”" al esteticii scriitorului. Socotit de unii comentatori un "naturalist", un "zolist" în nuvelele sale psihologice, opțiunea estetică a scriitorului este categorică și definitorie pentru idealul de artă ca sinteză
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
puțin din structura tipului tradițional. Prin distrugerea unității personajului și a umanității lui, prin creația omului dezorientat în afara vieții morale, cu comportament discontinuu, o omului fără calități, dramaturgul roman este unul dintre creatorii structurii eroului farsei moderne.” " În opera "Studii critice", 1890, Constantin Dobrogeanu-Gherea spunea că "„Analiza psihică a tipurilor nu e destul de adâncă, tipurile sunt mai ales descrise și analizate din punctul de vedere exterior. Adâncile mișcări sufletești, cari caracterizează mai ales pe om, ori lipsesc, ori sunt făcute cu
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
reliefarea însușirilor personajelor - este esențial în fabulă, întrucât autorul își propune să critice anumite defecte omenești întruchipate de personaje. Astfel, se realizează și o altă trăsătură a fabulei - caracterul ei satiric și moralizator - căci scriitorii urmăresc ca, printr-o atitudine critică, să îndrepte anumite trăsături de caracter negative, să transmită unele învățăminte. Așa se explică faptul că fabula conține și o a doua parte, mult mai redusă decât cea narativă, numită morală, care este așezată, de obicei, la sfârșit și conține
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
are caracter satiric și moralizator, criticând anumite defecte omenești. Categoria estetică utilizată în fabulă este comicul, care se întâlnește într-o diversitate de forme - umor, satiră, ironie - având ca scop provocarea bunei dispoziții și a hazului, dar și o atitudine critică față de cei doi ipocriți, lacomi, proști, infatuați etc. În ceea ce privește versificația, fabula nu respectă regulile stricte ale poeziei clasice, luându-și o mare libertate referitor la ritm, rimă, măsură, strofe, narațiunea fiind, de cele mai multe ori, continuă. Ca specie literară, fabula s-
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
naștere“ al grupării, manifestul "Ardealul estetic - o scrisoare către d. E. Lovinescu a „Cercului literar de la Sibiu“", „un protest împotriva ideologiei oficiale“, „o adeziune“ la modernism / lovinescianism, a fost publicat la 13 mai 1943, de cotidianul bucureștean "Viața" (nr. 743). Marele critic literar interbelic receptează cu promptitudine manifestul; în numărul (757) din 27 mai 1943, aceeași gazetă bucureșteană publică "Răspunsul d-lui Eugen Lovinescu la scrisoarea „Cercului Literar din Sibiu“". Din ianuarie 1945, gruparea literară de la Sibiu are și un organ de
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
de oamenii au bătut din palme, au cântat. Performanța celor de la Queen la acest eveniment a fost declarată de mulți specialiști drept cel mai bun concert din toate timpurile. Într-o relatare a evenimentelor de la Live Aid în 2005, un critic a scris, „Cei care compun liste cu cei mai buni cântăreți și îi plasează pe Mick Jagger, Robert Plant pe primele locuri fac o mare greșeală. Freddie, evidențiat de prestația de la Live Aid, este de departe cel mai «zeu» dintre
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]
-
influențe de pe albumele Queen:"Hot Space" și porțiuni de pe albumul "The Works". "Barcelona", înregistrat cu soprana spaniolă Montserrat Caballé, combină elemente de muzică modernă și muzică de operă. Mulți critici au fost nesiguri ce să comenteze despre album, iar un critic a numit albumul ca fiind „cel mai bizar album al anului”. Caballé, pe de altă parte, consideră albumul ca fiind unul din cele mai mari succese ale carierei sale. Melodia „Barcelona” a debutat pe locul 8 în UK charts și
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]
-
acestuia, unde locuiește acum împreună cu familia sa. Deși Queen avea mult succes comercial, formația primea impresii slabe de la criticii rock și de la reviste precum "NME" și "Rolling Stone". Începând cu anii '70, mulți critici au îmbrățișat mișcarea punk rock. Un critic de la Rolling Stone și-a spus părerea despre albumul trupei din 1974: "Queen II" (jumătate a fost scris de Mercury) a avut „complexitate compoziționala abruptă și fără rost, și lipsă de melodie.” Mercury era bisexual recunoscut. Deși unii critici au
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]
-
Cauza creșterii popularității formației Queen după moartea lui Mercury nu se știe. În Statele Unite, unde popularitatea celor de la Queen scăzuse în anii 1980, vânzările albumelor au crescut fabulos în 1992, în următorul an de la moartea lui Mercury. În 1992, un critic a spus că faptul că formația Queen și-a pierdut un membru și astfel a devenit „fost star” a crescut popularitatea grupului în SUA. În aceeași perioadă, a fost lansat filmul Wayne's World, care includea melodia „Bohemian Rhapsody”, în timp ce
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]
-
nu doar la suprafață. Întrucât punctul de fierbere depinde de presiune, aceasta trebuie precizată. Adesea punctul de fierbere se dă la presiunea de 1 atm (101325 Pa). Când presiunea crește, punctul de fierbere crește și el, până când se atinge punctul critic, la care proprietățile gazului și ale lichidului devin identice. În direcția opusă, prin scăderea presiunii punctul de fierbere scade până se atinge punctul triplu al substanței respective. Procesul de fierbere implică o căldură pe care lichidul trebuie s-o primescă
Punct de fierbere () [Corola-website/Science/297153_a_298482]
-
ori mai ușor decât aerul. La presiune normală punctul său de topire este de 14,02 K, iar cel de fierbere este de 20,27 K. Punctul său triplu este la 13,81 K, și 7,042 kPa, iar cel critic la 33,2 K și 1,29 MPa. Solubilitatea în apă este de 1,6 mg/l. Unele proprietăți termodinamice (legate de fenomenele de transport) sunt datorate masei moleculare mici și vitezei termice a unei molecule de 1770 m/s
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
cauza autoaprinderea sa. Flacăra de hidrogen este invizibilă, acest lucru putând produce arsuri accidentale. Multe proprietăți fizice și chimice ale hidrogenului depind de proporția de orto/parahidrogen. Uneori durează săptămâni pentru a atinge starea de echilibru a acestor alotropi. Valorile critice de temperatură și presiune la care are loc deflagrația hidrogenului depind de forma recipientului.
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]