64,222 matches
-
de altă parte, persistența sensurilor date de reflecția privind istoria practicată `nainte de 1989 de activiștii politic-culturali `n bagajul teoretic al multor istorici se explică prin lipsa voinței de a-și revizui aparatul teoretic și conceptual - măcar, prin (re)lectura teoriilor vehiculate -, prin fixarea clișeelor `n ceea ce se numește „cultura istorică” și prin diseminarea acestor clișee `n spațiul public. History: „1. In ordinary usage, the human past. 2. In professional usage, either the human past or (more significantly) inquiry into the
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Aron Petric (coord.), Istoria României, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981, p. 5. Una dintre cele mai stranii, pentru acea vreme, comunicări `ntr-o conferință științifică pare să fi fost cea a lui Sorin Antohi, „Timp și narațiune. Tendințe noi `n teoria istoriei”, `n Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, XXIX, 1992, Editura Academiei Române, Iași, pp. 385-394. Deși lucrarea a apărut abia `n 1992, conferința s-a desfășurat `n 1988. Alexandru Boboc, op.cit., pp. 9-10. Cătălina Mihalache, „Memorie și narațiune `n discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că „Junimea urmărea să facă din literatura acel narcotic menit să adoarmă o societate `ntreagă”. Pe aceeași pagină se `nșiră acuzații nefondate la adresa societății: „Tot ce este `naintat și valoros `n literatura acestei epoci demonstrează falsitatea și caracterul reacționar al teoriilor estetice ale Junimii și ale lui T. Maiorescu personal (s.n.). Lupta `mpotriva ideologiei junimiste va lua o amploare deosebită `n deceniile următoare c`nd va fi dusă pe un front larg și organizat de către reprezentații ideologici ai mișcării muncitorești”. `ntr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de informare se mențin ridicate, mai ales dacă avem `n vedere domeniile conexe istoriei sau „produsele” unor nespecialiști `n domeniu, utile și ele măcar pentru a fi criticate. Utiliz`nd totuși aceste metode, I. Bădescu, unul dintre protocroniști, susținea că „teoria formei fără fond”, elaborată de Maiorescu, poate fi echivalentă ca influență și rol cu ideologia socialistă, `mpăc`ndu-i astfel și pe adepții criticului, și pe comuniștii aflați la putere. Doru George Burlacu, op.cit., p. 261. M. Popa, „Critică sau diatribă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
258-282 și nr. 6, 1998, pp. 553-564, precum și `n vol. Orizont `nchis. Istoriografia română sub comunism, Iași, 2000. Vezi RI, 1998, nr. 5-6, pp. 261-282. Nikolai Morozov, „Unele observații despre oportunismul scriitorilor români `n regimul comunist”, Revista de istorie și teorie literară, XLI (1993), nr. 1-2, pp. 181-186. Ibidem, p. 181. M. Nițescu, op.cit., pp. 167-168. Ibidem, p. 378. Ibidem, p. 394. Cerul văzut prin lentilă, ediția a II-a, 1996, p. 259. „Un mit al totalitarismului: colectivismul”, `n Miturile..., sub
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
C. Bodea, Moise Nicoară; Ion Naghiu, Catechismele catolice românești sec. XVII-XVIII; Șt. Pascu, Despre Horia; Ion Stanciu, Istoricul Liceului „Gh. Lazăr” Sibiu; S. Dragomir, Revoluția pașoptistă ardeleană; I. Moga, Voievodatul Transilvaniei; Vl. Ghidionescu, `nvățăm`ntul românesc din Ardeal; D. Prodan, Teoria imigrației românilor din Principate `n Ardeal `n sec. XVIII; D. Popovici, Literatura română `n epoca Luminilor. Cea mai importantă `nsă este cea dedicată lucrării Știința istorică română `n ultimii 25 de ani de A. Boldur. Concluzia lui Z. P`clișanu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Vezi Roman și Hofbauer, Transsilvanien Siebenburgen, și Deletant, Communism Under, p. 156. Deportații c`știgă 300.000 pe lună pentru fiecare an petrecut `n URSS. Vezi Decretul-lege nr. 118 din 30 martie 1990. După „München 1938”, Beneš a formulat o teorie antiminoritară care a justificat expulzarea germani sudeți - și mai t`rziu a ungurilor - `n dorința de a crea un stat național slav omogen, `n ciuda faptului că după al Doilea Război Mondial Cehoslovacia devenise stat multinațional. Kalman Janics, Czechoslovak Policy
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
categorie, această raționalitate pe care am denumit-o semnificantă? Raționalitatea definește domeniul exercitării rațiunii. La rândul ei rațiunea trimite la gândirea abstractă, discursivă, la facultatea logică a spiritului uman caracterizată de inferențe explicite, adică de raționament. Raționalismul, curentul istoric din teoria cunoașterii, exagerează tocmai rolul acestei facultăți. El stabilește ca sursa cunoașterii este gândirea logică, rațională, activitatea intelectuală opusă și superioară cunoașterii empirice, experimentale sau sensibile. Dar numai în contextul primei tematizări filosofia crede că putem cunoaște lumnea așa cum este ea
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ecuațiile, cu anumite domenii ale realității descoperite de fizicieni. Mai întîi matematicienii scriu, la fel cum scriu poeții versurile și cu totul separat de fizicieni, ecuațiile, apoi fizicienii descoperă că ele au un referent, și astfel apar noile domenii ale teoriilor fizicii. Pentru prima tematizare filosofică, a "ceea ce este", semnul este un lucru printre lucruri, iar logos-ul articulează în același plan semnificații și forțe. Pentru a doua tematizare realitatea este produsul cunoașterii, semnele sunt nume mai adecvate sau mai puțin
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Kant, regretă puținul loc acordat semnului în propriul sistem și presimte parcă viitoarea lui carieră teoretică. După ce este ocultată complet de cunoaștere în filosofia kantiană, locul modern al problemelor semnului, ca loc prezumtiv al semiologiei, este, cu alternanțe, de partea teoriei cunoașterii sau psihologiei. Când și cum devine semiologia teorie și generală și centrală? O dată cu cea de-a treia tematizare care este cea a comunicării. Acum, "ceea ce este" și ceea ce cunoaștem ca realitate este relativ la comunicare: ceea ce nu comunicăm nu există
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și presimte parcă viitoarea lui carieră teoretică. După ce este ocultată complet de cunoaștere în filosofia kantiană, locul modern al problemelor semnului, ca loc prezumtiv al semiologiei, este, cu alternanțe, de partea teoriei cunoașterii sau psihologiei. Când și cum devine semiologia teorie și generală și centrală? O dată cu cea de-a treia tematizare care este cea a comunicării. Acum, "ceea ce este" și ceea ce cunoaștem ca realitate este relativ la comunicare: ceea ce nu comunicăm nu există! Acum cele trei ordine ale realității - "ceea ce este" cunoașterea
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nu există! Acum cele trei ordine ale realității - "ceea ce este" cunoașterea și comunicarea - se răstoarnă, invers decât în prima tematizare, făcând ca totul să fie una din perspectiva comunicării însă. Pentru a putea răspunde la întrebarea: cum devine semiologia o teorie generală și centrală în noua tematizare trebuie să putem indica ce anume face din semn un obiect teoretic predominant și proeminent. Nu cultural, adică nu atât în practicile de semnificare, deși și aceasta este o problemă importantă, ci teoretic, adică
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semnificații (unicitatea existenței nu determină unicitatea semnificației). Cele două axiome fundamentale sunt urmate de o întrebare la fel de fundamentală: Ce este atunci semnul? Formulată, desigur, nu metafizic, ci pozitiv: care este mecanismul semnificării? Cum se concretizează aceste axiome în primele două teorii efective ale semnului, în semiotica lui C. S. Peirce și în semiologia lui F. de Saussure? La C. S. Peirce toată gândirea este - se exprimă prin - semn. Pansemia este mai clar afirmată în ideea că lumea nu se compune din
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
feluri de lucruri : din semne și non-semne, din lucruri cu semnificație și lucruri fără semnificație. Nu există adică obiecte lipsite de semnificație. Dai semnificație la Peirce înseamnă cognoscibilitate. Polisemia, a doua axiomă, este mai puțin evidentă. Semiotica sa este o teorie a cunoașterii care se situează de partea logicii. Formulele prin care o definește sunt: 1. cea mai generală știință; 2. logică a comunicării. Or, referențialitatea ocupă un loc important în semiologiile situate de partea logicii, iar polisemia e redusă pe
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
devine o pură diferență. Semiotica lui Peirce și semiologia lui Saussure au rămas multă vreme în imersiune culturală: nepublicate, dar cunoscute și transmise prin discipoli. Ch. W. Morris continuă pe Peirce de la care preia și numele de 19 semiotică dat teoriei semnelor. Dar o face în contextul teoretic schimbat, față de Peirce, al behaviorismului. Consecința este că la el comportamentul și nu cunoașterea fundează semnificația. Și programul se modifică, extinzîndu-se : semiotica permite o reinterpretare a disciplinelor numite în mod curent Logică, Matematică
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și sociale pe de alta, și să expliciteze relația dintre științele numite "formale" și științele numite "empirice". în semiotică Morris distinge între: semantică - care studiază relația semnului cu semnificația sa, expresiile formale și designatele lor, tratează sensul expresiilor și include teoria adevărului și deducțiilor logice; sintaxă - care studiază relația dintre semne (expresii) și dă regulile de formare ale acestora; și pragmatică - care studiază relația dintre semne și utilizatorii lor și cuprinde științe cum sunt "fiziologia limbilor", psihologia, etnologia etc. Structuralismul francez
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ale societății și chiar dincolo, în plină extindere spre natură, în care regăsește cultura (ca în codul genetic, spre exemplu). în formularea conștiinței de sine epistemice, semiologia pare să ezite între a se defini ca: - disciplină printre altele sau hiperteorie; - teorie sau metodă; - teorie/metodă preluabilă în fiecare domeniu sau interdisciplinaritate; Puncte de plecare axiomatice și deschideri problematice pe care le oferă sunt multiple. Axioma filosofic constitutivă pe care se sprijină această abordare este ideea că semnificativul este cea mai înaltă
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
chiar dincolo, în plină extindere spre natură, în care regăsește cultura (ca în codul genetic, spre exemplu). în formularea conștiinței de sine epistemice, semiologia pare să ezite între a se defini ca: - disciplină printre altele sau hiperteorie; - teorie sau metodă; - teorie/metodă preluabilă în fiecare domeniu sau interdisciplinaritate; Puncte de plecare axiomatice și deschideri problematice pe care le oferă sunt multiple. Axioma filosofic constitutivă pe care se sprijină această abordare este ideea că semnificativul este cea mai înaltă categorie a raționalului
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
tematizarea cunoașterii cât și tematizarea comunicării au produs numai criticisme și n-au reinstalat ontologia, cum se sperase. In fine, mai apare și o problemă terminologică: semiotică sau semiologiei Semiotică este termenul grec, utilizat în variantele apropiate de logică și teoria cunoașterii și de circulație mai ales în mediul anglo-saxon. Termenul este utilizat apoi și pentru a defini o parte a semiologiei, care, alături de lingvistică, studiază domeniul complementar, al semnelor non-verbale. Semiologia generală, folosită ca termen mai ales în Franța, ar
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
celei de a doua jumătăți a secolului nostru sunt enorm îndatorate lingvistului Ferdinand de Saussure, care, ca profesor, și-a ținut cursurile la Geneva, la granița dintre secolele XIX și XX. Problema pe care și-o pune Saussure la începutul teoriei sale lingvistice este aceea de a identifica semnul lingvistic, adică cuvântul, pe o altă cale decât cea formală, adoptată de lingviști, sau cea a conținutului, preferată de filosofi. Pentru Saussure cuvântul nu este nici numai formă - sunet al vorbirii sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în care valorile sunt pur poziționale și instituite de sistem, pune în evidență mai mult - decât o făceau celelalte două - relațiile, structura, ca formă pură, absolută, a Ordinii. Cum ne putem reprezenta în perspectiva acestei semiologii comunicarea? Din această nouă teorie a semnelor se degajă o cu totul altă concepție asupra comunicării decât cea care avusese curs în cadrul celorlalte tematizări, a ceea ce există și a cunoașterii. Procesul care are loc atunci când doi oameni comunică devine foarte asemănător unui joc. Să ne
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
A. Martinet - au făcut-o operațională și au aplicat-o sistematic într-un domeniu precis delimitat. De anumite antinomii și paradoxuri ale concepției sale chiar Saussure a fost dramatic conștient și, foarte probabil, ele l-au împiedicat să-și publice teoria într-o formă definitivă: definim termenii prin raporturi, dar raporturile nu pot fi definite decât după definirea termenilor; definițiile unității și sistemului lingvistic, care sunt o încercare de rezolvare a problemei identității sincronice, nu explică pe ce bază se pot
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
structură paralelă cu o nouă definire a limbii. întrucît primele regularități non-fonetice întîlnite în studiul unui text lingvistic sunt categoriile gramaticale, s-a încercat realizarea unei analize structurale a nivelului semantic impunând în descrierea semnificatului un cadru sintactic bine determinat. Teoria glossematică (de la glossem: unitate ireductibilă și invariantă a limbii) a danezului Louis Hjelmslev definește pur lingvistic categoriile gramaticii, constituind o a treia etapă în evoluția structuralismului lingvistic. Pentru un hjelmslevian, limba nu mai este atât un sistem, ca la Saussure
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
limbaj se identifică cu o anumită analiză a realității, reprezintă un fel particular de a organiza lumea. Pentru Hjelmslev, limba ordonează lucrurile proiectând asupra lor o ordine care îi este proprie și care se poate descrie anterior oricărei aplicări. Generalitatea teoriei lui Hjelmslev o face aplicabilă mult dincolo de teritoriile lingvisticii pentru a analiza orice sistem de semne, orice semiotică, ca pe o limbă prin asimilarea fenomenele denotației și conotației. într-adevăr, ceea ce la Saussure era planul semnificanților devine la Hjelmslev planul
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nu poate avea în vedere avantajele genetice ale interdicției, iar unele căsătorii între veri sunt permise, și explicația culturală nu este suficientă, căci cum ar putea da seamă o serie de cauze mereu particulare de un fenomen universal? Ajutat de teoria reciprocității a lui Marcel Mauss, Levi-Strauss descoperă cheia sociologică a interdicției fundamentale a societăților arhaice, văzând în prohibirea incestului aspectul negativ al regulii pozitive a exogamiei. El poate astfel reduce extraordinara diversitate a regulilor înrudirii și mariajului la câteva tipuri
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]