64,222 matches
-
regulile economice servesc la a asigura comunicarea de bunuri și servicii, iar regulile lingvistice la comunicarea de mesaje. Apropierea dintre schimbul de femei și schimbul de bunuri și de servicii și, îndeosebi, cel de mesaje, și includerea etnologiei într-o teorie generală a comunicației nu este una superficială sau simplu analogică. El constituie demersul fundamental grație căruia se împlinește trecerea de la Natură la Cultură întrucît pune în joc transformarea unui stimul natural într-un semn de valoare socială. în domeniul schimbului
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
bucătăria franceză cu cea engleză sunt suficiente trei opoziții: endogen/exogen (materii prime naționale sau exotice), central/ periferic (baza mesei și adaosurile) și accentuat/neaccentuat (gust savuros sau insipid). Care este în aceste coordonate, similare celor ale ocurenței fonematice din teoriile și analizele fonologiilor, locul bucătăriei engleze? Aceasta compune felurile principale ale mesei din produse naționale preparate insipid și le completează cu preparate pe bază exotică, în care diferențele sunt puternic accentuate. Prin comparație, bucătăria franceză nu ține seama de opoziția
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
intense și conjugate ale lingvisticii hjelmsleviene și ale psihanalizei lui Lacan, Roland Barthes va ajunge în Sade, Fourier, Loyola (1971) să gândească scriitura tot mai epurată de aspectele etice sau de angajare, în aceeași măsură în care autorul devine în teoria sa tot mai mult un subiect decentrat și divizat. Existența unor Semne ale Literaturii face posibilă o teorie semiologică a literaturii, care în opoziție cu istoria literară, este o "știință a literaturii (sau scriiturii)" care nu impune operei literare un
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Loyola (1971) să gândească scriitura tot mai epurată de aspectele etice sau de angajare, în aceeași măsură în care autorul devine în teoria sa tot mai mult un subiect decentrat și divizat. Existența unor Semne ale Literaturii face posibilă o teorie semiologică a literaturii, care în opoziție cu istoria literară, este o "știință a literaturii (sau scriiturii)" care nu impune operei literare un "sens plin" în numele căruia repudierea sau renunțarea la alte sensuri ar fi îndreptățită, ci caută "sensul gol" care le
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
psihologie și epistemologie genetică a fost Jean Piaget. Mult mai conștient decât Goldmann de necesitatea unei semiologii, ceea ce îl apropie de structuralismul de orientare lingvistică, o realizează, ca și acesta, în contextul mai larg al unei sociologii, lăsîndu-se inspirat de teoria piagetiană structuralist genetică asupra comportamentului și luând ca punct de plecare comportamentul, nu limba. în mare parte atitudinile sale sunt dictate de o viguroasă afirmare a specificului artelor plastice, față de alte sisteme semnificante, inclusiv, dacă nu chiar în primul rând
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semnificația din existența sistemului semnificant, în urma locului lui în sistem. "Limbajul plastic" încetează de a mai fi o colecție de semne-simboluri cu referent exterior, pentru a deveni un sistem semnificant; el nu mai reprezintă lumea, ci o semnifică. Dacă pentru teoria tradițională a artelor plastice legătura dintre realitate și semnul plastic, gândit ca simbol, se purta la nivelul conținuturilor în genul relației de la cauză la efect, pentru sociologia structuralistă a artei lumea își găsește expresie în semnele plastice numai la nivelul
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
încercări făcute în această direcție "s-au soldat cu eșecuri pentru că întotdeauna autorii lor au urmat tocmai calea comparației, străduindu-se să transfere legile și valorile de la un sistem la altul. Or trebuie făcut totul pentru a construi o teorie a "semnului figurativ, comparabilă cu cele pe care le posedăm pentru alte categorii de limbaje", o semiologie a cărei paradigmă să nu mai fie lingvistica structurală. 8. Tehnici și procedee ale lecturii semiologice Lectura este una din modalitățile receptării culturale
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a doua cu cea dintre a treia și a patra, analiza structurală a mitului lui Edip evidențiază imposibilitatea în care se află o societate care crede în autohtonia omului - în conformitate cu modelul mitic vegetal al omului - de a trece de la această teorie la recunoașterea faptului că fiecare din noi este realmente născut din unirea unui bărbat cu o femeie. Structura mitului ne apare ca un fel de instrument logic care ne demonstrează că două relații contradictorii între ele sunt identice în măsura în care fiecare
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ființă sau din alta?". "în modul acesta se desprinde o corelație: supraestimarea înrudirii de sânge se află față de subestimarea ei în același raport ca efortul de a scăpa de autohtonie față de imposibilitatea de a reuși acest lucru. Experiența poate dezminți teoria, viața socială însă verifică cosmologia în măsura în care și una și cealaltă dau la iveală aceeași structură contradictorie." (18/1, p. 261) Această primă formulare a structurii are însă numai o valoare aproximativă întrucît mitul "se compune din ansamblul variantelor sale", în
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în care s-au constituit ele. Nu ne putem împiedica să credem că schema generală a structurilor spiritului este alterată ca urmare a unei atât de simțitoare lacune". (10/1, p. 60) Impunerea ideii de structură se bazează tot pe teoria lui Piaget, pe caracterul structurat și structuram al comportamentului uman, în primul rând cel al artistului, care își produce tabloul "selecționînd dintr-un ansamblu de semne, linii și suprafețe colorate, anumite elemente de percepție, care devin tot atâtea elemente de
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a discursului cultural-artistic asupra celui al științei, dar este mai corect să reținem de aici unitatea culturii regăsită din perspectiva comunicării. Astăzi, după ce valul modei structuraliste a trecut deja, Michel Foucault continuă să rămână ca un gânditor de primă mărime. Teoria lui asupra cunoașterii ne poate servi la o mai bună înțelegere a tematizării filosofice a comunicării, întrucît reflectă felul cum este regândită cunoașterea, care a făcut obiectul anterioarei tematizări filosofice, din perspectivă semiologică. Lucrarea care se află în centrul operei
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cultură, în fiecare epocă culturală, există o anumită "epistemă". Epistema definește spațiul general al cunoașterii, dispunerea cunoașterilor științifice și a obiectelor acestora. Este cea care, repartizând lucrurile, le oferă cunoașterii. Ea pune în evidență condițiile de posibilitate ale cunoștințelor și teoriilor științifice, fundalul care a permis apariția anumitor obiecte ale științelor și a respectivelor științe. Epistemele nu sunt nici forme de cunoaștere, nici tipuri de raționalitate, nici viziuni asupra lumii, ci sisteme de relații care se stabilesc între ceea ce este planul
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de relații care se stabilesc între ceea ce este planul realității și planul cunoașterii științifice și între științe într-o epocă dată. Aceste episteme sunt, la urma urmei, niște arhetipuri conceptuale a căror formă pură o regăsim cel mai clar în teoriile asupra semnelor din epocile respective, în ceea ce este modelul teoretic al semnului. Foucault demonstrează că în funcție de acest model teoretic al semnului se stabilesc termenii, domeniile și constituenții cunoașterii, se articulează relațiile dintre ei și sensul în care se derulează aceste
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de articulare a semnului, schimbarea modelului teoretic de semn, schimbă domeniile realului redistribuindu-le, și schimbă astfel domeniile cunoașterii, relațiile din interiorul domeniilor și dintre domenii, tot așa cum se întîmplă în interiorul paradigmei saussureene când apar semnificanți noi. în epistema Renașterii, teoria semnului implică trei elemente distincte: ceea ce este marcat, ceea ce este marcant și ceea ce permite a se vedea în unul marca celuilalt, asemănarea. Dar cum asemănarea este la fel de mult forma semnelor cât și conținutul lor, cele trei elemente distincte ale acestei
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
totodată autoreprezentativ, adică manifestarea funcției sale - cum sunt desenul, harta, tabelul - și instrument al Ordinii în raportul cu un obiect. La întrebarea: Cum să recunoaștem dacă un semn desemnează bine ceea ce semnifică?, epistema secolului al XVII-lea răspunde făcând o teorie a reprezentării. Asemănătorul, care a fost multă vreme categoria fundamentală a cunoașterii, este înlocuit de analiză, deoarece în fiecare punct trebuie fixate identitățile și diferențele și pentru aceasta stabilite elementele simple și compunerea lor progresivă în termeni complecși. Trecerea de la
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
unde semnul era ternar, a fost: cum știm dacă un semn desemnează bine ceea ce semnifică? Când semnul s-a articulat binar, întrebarea a devenit: cum poate fi legat un semn de ceea ce semnifică? Răspumsul Epocii clasice a fost formulat în teoria reprezentării. Epistema secolului al XlX-lea răspunde prin teoria sensului și semnificării. într-un fel, se revine la ideea Renașterii, potrivit căreia ființele poartă la suprafața lor, într-un loc vizibil, semnul a ceea ce ar fi mai esențial în ele
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
un semn desemnează bine ceea ce semnifică? Când semnul s-a articulat binar, întrebarea a devenit: cum poate fi legat un semn de ceea ce semnifică? Răspumsul Epocii clasice a fost formulat în teoria reprezentării. Epistema secolului al XlX-lea răspunde prin teoria sensului și semnificării. într-un fel, se revine la ideea Renașterii, potrivit căreia ființele poartă la suprafața lor, într-un loc vizibil, semnul a ceea ce ar fi mai esențial în ele. Adică apare din nou ideea unui semn vizibil, care
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
epistemelor, întrucît sbabilește termenii, domeniile și constituenții, relațiile dintre ei și sensul în care trebuie abordate aceste relații și termeni, metodele și procedeele unei cunoașteri asimilată unei lecturi semiologice. Mai precis nu semnul însuși, ci modelul său teoretic, paradigma sa, teoria semnului specifică fiecărei epoci, fiecărei episteme. Această interpretare se susține prin cele vecine ale lui Levi-Strauss și Althusser. "Gîndirea sălbatică" despre care vorbește Levi-Strauss este de fapt Epistema Renașterii regăsită în sistemul cunoașterilor omului arhaic, iar "tăieturile epistemice" care marchează
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
obiect al științelor umane, să se dizolve, să dispară, împotriva interminabilelor discuții pe tema antiumanismului structuralist, este astăzi evident că Foucault a avut dreptate. Dizolvarea imaginii clasice a omului ca subiect conștient și autonom este fapt împlinit în filosofiile și teoriile modernității târzii. II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii Cea de-a treia tematizare filosofică, cea a comunicării, este cea care schimbă locul hermeneuticii de la o disciplină filosofică auxiliară la una de prim plan, respectiv conferă interpretării un rang prim
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Organonului lui Aristotel - Peri hermeneias -, pe care Boethius o echivalează în latină cu: De interpretatione. Nu acesta este sensul actual al hermeneuticii, pentru că interpretare înseamnă aici analiză a gândului prin expresie, comunicare verbală prin intermediul judecății. în accepțiune curentă, hermeneutica este teoria explicitării, interpretării și înțelegerii; ea are principii, categorii, reguli și proceduri. Ea e teoria comprehensiunii, opusă demersului scientist. Dacă explicația științifică e legată de raportul cauzal, aici procedura e una de semnificare, mai apropiată de "artă" (tehne, 1 "Cel mai
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
interpretatione. Nu acesta este sensul actual al hermeneuticii, pentru că interpretare înseamnă aici analiză a gândului prin expresie, comunicare verbală prin intermediul judecății. în accepțiune curentă, hermeneutica este teoria explicitării, interpretării și înțelegerii; ea are principii, categorii, reguli și proceduri. Ea e teoria comprehensiunii, opusă demersului scientist. Dacă explicația științifică e legată de raportul cauzal, aici procedura e una de semnificare, mai apropiată de "artă" (tehne, 1 "Cel mai iubitor de oameni" dintre zei; puterea lui este abilitatea: nu atât forță sau înțelepciune
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cunoașterii științifice moderne, ea nu renunță la rigoare sau disciplină, deși frecvent este numită, desigur și din considerație, "artă a interpretării" sau a înțelegerii. în sistemul disciplinelor filosofice contemporane ea se atașază de ontologia umanului, de logică și metodologie, de teoria modernă a limbajelor, de retorică, poetică, stilistică. Avem de-a face atât cu o disciplină, cât și cu o modalitate, o procedură, ca și cunoaștere care dirijează acțiunea. Pentru Gadamer, hermeneutica este filosofie, iar ca filosofie - filosofie practică; în hermeneutică
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sens, tot așa cum mitul povestește simbolul și îi asigură circulația. Actul hermeneuticii presupune o implicare existențială căci înțelegerea schimbă conștiința celui ce înțelege. în această schimbare a conștiinței, înțelegerea se vădește ca fiind cu totul altceva decât un proces cognitiv. Teoriile și formulele științifice se memorează și se aplică operațional, "mecanic". Hermeneutica este implicată existențial, adică vital și "artistic". Această artă a înțelegerii nu este o cunoaștere ce rămâne neutră, în afara noastră, în afara cercului existenței noastre. Ceea ce interpretăm și reușim să
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
împiedică să vezi lumea de dincolo de el. Triada conceptelor hermeneuticii: explicitare, interpretare, comprehensiune (înțelegere) funcționează în mod tradițional prin prezumția că orice hermeneut ajunge să înțeleagă doar după ce în prealabil a explicitat și interpretat semnele. Hermeneutica a fost definită astfel teoria interpretării comprehensive, a inteipretării care conduce la înțelegere. O dată cu 81 Heidegger însă, întreprinderea hermeneutică este refundamentată, căci comprehensiunea nu mai este urmarea exegezei, ci este fundamentul oricărei interpretări sau explicitări. Comprehensiunea este modul de a ființa al interpretului (Dasein), fenomenul
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
material confuz, presupus de cercul hermeneuticii și clarificat în mișcarea acestui cerc. Evoluția hermeneuticii cuprinde o serie de epoci, episteme, tematizări sau, pur și simplu, etape. în etapa gramatical-retorică (pînă la Renaștere) limba este privită ca și izomorfă realității, iar teoria adevărului este "teoria adevărului corespondență" (Aristotel). Există un sens al textului la care trebuie să ajungem străbătând ambiguitățile limbii și urmărind sensurile figurate. Această hermeneutică apare în contextul grec, și continuă apoi în cel alexandrin, fiind produsul unei rupturi legată
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]