55,062 matches
-
Evr. 12, 28). Una din sarcinile precise ale dogmaticii este aceea de a păstra, a explica și a proteja mărturisirea de credință creștină validă sau omologhia, așa cum a fost exprimată în Crezul ecumenic din 381. Crezul constituie, de fapt, conținutul credinței pe care creștinul este obligat să-l profeseze în mod personal, drept condiție de primire a botezului și de intrare în Biserică. Crezul este reînnoit personal, ca parte din taina spovedaniei, și este repetat la liturghie înainte de cuminecătură. Înainte de hirotonia
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
kerygma). Doctrina creștină este, în mod esențial, doctrina Sfintei Scripturi, întrucât exegeza, explicarea și formularea ei simbolică ar face parte din configurația textului biblic, de origine. Din această cauză, dogma ar avea un caracter stabil, adică se pretinde consecventă cu credința apostolică - din care fac parte evangheliile sinoptice, credință la care în mod ritual se pretinde că nu se adaugă și nu se scade. Dogmatica se referă mereu la revelația divină considerată infailibilă și atemporală. Ea nu ar descoperi deci adevărul
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
Sfintei Scripturi, întrucât exegeza, explicarea și formularea ei simbolică ar face parte din configurația textului biblic, de origine. Din această cauză, dogma ar avea un caracter stabil, adică se pretinde consecventă cu credința apostolică - din care fac parte evangheliile sinoptice, credință la care în mod ritual se pretinde că nu se adaugă și nu se scade. Dogmatica se referă mereu la revelația divină considerată infailibilă și atemporală. Ea nu ar descoperi deci adevărul prin metoda hermeneutică, un adevăr pe care nu
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
Irineu de Lyon (+ 202) insistă ca Biserica să păstreze doctrina care s-a predat de la început în unitatea și în integritatea ei catolică, globală (Adv. Haer. I,cap. 2). Sf. Atanasie cel Mare spune: tradiția de la început și învățătura de credință a Bisericii universale pe care a dat-o Domnul, apostolii au propovăduit-o, iar Părinții au păstrat-o. Pe ea s-a întemeiat Biserica " (Către Serapion, l XXVIII.pag.58). Cercetătorii religiei nu sunt însă de acord cu aceste aserțiuni
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
o mare valoare doctrinară. Într-adevăr, Biserica, care se pretinde stâlpul și temelia adevărului (I Tim. 3,16), care ar fi inspirată de Duhul Sfânt, Duhul lui Hristos, este aceea care ar fi reținut ceea ce este obligatoriu pentru mărturisirea de credință (omologhia) personală, în vederea primirii botezului, euharistiei și hirotoniei. Prin pretinsa mărturie a Duhului adevărului (In. 3.16), ea se revendică drept călăuzită să exprime constant adevărul, care ar fi Iisus Hristos. În același timp, cum acest adevăr nu este un
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
Iisus Hristos. În același timp, cum acest adevăr nu este un depositum static. Biserica redescoperă sensul actual al doctrinei printr-o ermeneutică teologică a tradiției, sub iluminarea Duhului Sfânt în vocabularul teologiei latine. Biserica este norma normans, iar mărturisirea de credință este norma normata, cu alte cuvinte, dogmatica are limitele ei recunoscute de conștiința teologică a Bisericii. Făcând aceasta, Biserica ortodoxă nu s-ar constitui ca un magisteriu independent, căci ar transmite și redescoperi cuvântul lui Dumnezeu mărturisit în Biblie. Ea
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
deoarece adevărul revelat nu se revendică drept rezultatul cercetărilor, ci ar fi primit în mărturia inspirată și deci pretins infailibilă a profeților, a apostolilor și a evangheliștilor. Dogmatica ar proteja autoritatea proprie a acestei mărturii având certitudinea adevărurilor prin experiența credinței, în mod necondiționat de demonstrația rațională. Sf. Atanasie spune că. într-adevăr creștinismul nu se predă prin „dovedirea raționamentelor. ci prin credință și prin cugetarea religioasă unită cu evlavia" (Către Serapion, Epist. 1,20). Cealaltă operație teologică rezidă în a
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
a apostolilor și a evangheliștilor. Dogmatica ar proteja autoritatea proprie a acestei mărturii având certitudinea adevărurilor prin experiența credinței, în mod necondiționat de demonstrația rațională. Sf. Atanasie spune că. într-adevăr creștinismul nu se predă prin „dovedirea raționamentelor. ci prin credință și prin cugetarea religioasă unită cu evlavia" (Către Serapion, Epist. 1,20). Cealaltă operație teologică rezidă în a „deduce" sensuri și concluzii noi ale adevărului infinit, tot prin pretinsa inspirație a Duhului Sfânt, care ar conduce la tot adevărul (In
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
În fond, și unii și alții pretind că sunt învățați de la Dumnezeu, și nu ei învață despre Dumnezeu (1 In. 2,27). Există o istorie a dogmaticii, care a fost determinată de mai mulți factori: - nevoia Bisericii de a rezuma credința creștină într-un crez sau într-un simbol simplu, ce trebuia să fie reținut și mărturisit de candidații la botez; în acest scop, Chiril al Ierusalimului a scris Catehezele mistagogice (348); ele servesc departajării taberei proto-ortodoxe de alte tabere ale
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
cunoașterii dogmelor acestor tabere, conform lui Ehrman menționarea unui singur Dumnezeu servind la departajarea de alți creștini care credeau în 2, 12, 36 sau 365 de Dumnezei; - nevoia de a explica, în consens cu Biblia și cu tradiția, adevărurile de credință contestate sau rău formulate de unii creștini (eretici) sau de necreștini; printre primele erezii, se află docetismul, care nega întruparea reală, istorică a Fiului lui Dumnezeu și gnosticismul, care nega cunoașterea revelației și tradiția publică; - nevoia de a fundamenta hotărârile
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
viața micului băiat al lui Othon, care suferă foarte mult. Paneloux, care se alăturase grupului de voluntari în lupta împotriva ciumei, ține o a doua predică. El abordează problema suferinței unui copil nevinovat și spune că este o încercare a credinței creștine, făcând ca oamenii fie să nege totul, fie să creadă totul. El își îndeamnă enoriașii să nu renunțe la luptă, ci să facă tot posibilul pentru a o combate. La câteva zile după predică, Paneloux se îmbolnăvește și moare
Ciuma (roman) () [Corola-website/Science/325581_a_326910]
-
prin care autoritățile comuniste demolatoare de atunci își luau angajamentul să facă un monument de aducere aminte că pe acel loc a fost, cândva, o biserică. Pe de altă parte, s-a încercat recomandarea faptei preotului Grigore Resmeriță, martir al credinței, Institutului "Yad Vashem" de la Ierusalim în vederea acordării, post mortem, a diplomei și a titlului de „Drept între popoare”. Ambele inițiative au rămas nefinalizate.
Grigore Resmeriță () [Corola-website/Science/325618_a_326947]
-
Gumperz nu a parvenit să o scrie. În „Maamar Hamadá” el făcea o scurtă trecere în revistă a științelor, arăta cititorilor evrei, învățați cu cazuistica și scolastica talmudică, care sunt virtuțile cercetării experimentale, susținând că însușirea materiilor științifice nu dăuneaza credinței. El s-a referit și la exemplul unor deschizători de drum din trecut, rabini și învățați polihistori ca Maimonide, Avraham Ibn Ezra, Levi Ben Gershon (Gersonide), Yosef Shlomo Delmedigo, care aveau un orizont larg și au combătut ignoranța. Moses Mendelssohn
Aaron Salomon Gumperz () [Corola-website/Science/325684_a_327013]
-
de necontestat a acceptării de către nemusulmani a supunerii față de stat și legile sale, care la rândul lui își aroga dreptul moștenire a statelor sau regiunilor pe care le luaseră în stăpânire. În schimbul tributului, nemusulmanii aveau permisiunea să-și practice liber credința, să se bucure de autonomie administrativă limitată, de protecția autorităților musulmane împotriva agresiunii externe și să fie scutiți de serviciul militar obligatoriu și de plata "zakat"ului (taxa obligatorie plătită de cetățenii musulmani). Această taxă plătită doar de nemusulmani își
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
să ceară ajutor pentru a putea dovedi că este încă viu. A existat o preocupare atât de puternică încât oamenii din epoca victoriană au organizat chiar și o societate intitulată "Society for the Prevention of People Being Buried Alive" (în ). Credința în vampir, un mort viu care rămâne în mormântul său în timpul zilei și iese la pradă pe timp de noapte a fost atribuită, uneori, înmormântării unor persoane vii. Folcloristul Paul Barber a susținut că incidența înmormântării de persoane vii a
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
În 1941, după moartea Ioanei Urseanu, în holul clădirii care adăpostea pinacoteca a fost dezvelită o placă comemorativă, care cinstește memoria ctitorilor pinacotecii municipiului București, viceamiral Vasile Urseanu și Ioana Urseanu, prin următoarele cuvinte: ""După o viață de muncă și credință au dăruit acest lăcaș ca să fie adăpost de artă și prilej de înălțare sufletească"". În 1949 cele mai valoroase tablouri ale Pinacotecii au fost preluate de Galeria Națională, cele rămase formând Muzeul de Artă a Municipiului București care a fuzionat
Pinacoteca București () [Corola-website/Science/325746_a_327075]
-
au o mare acceptabilitate în rândul tinerilor. Transmițându-se prin grai o legendă urbană poate avea o multitudine de variante, depinzând de narator și de ascultător. Termenul se "urban" se folosește pentru a le deosebi de legendele din foclor aparținând credințelor străvechi, care nu mai sunt de actualitate. Termenul "urban legend" (legendă urbană) a fost folosit prima dată în anul 1968, de către folcloristul american Richard Dorson, care definea legenda urbană ca o "povestire modernă care nu s-a petrecut niciodată și
Legendă urbană () [Corola-website/Science/325765_a_327094]
-
2009, următoarele obiective generale au fost ratificate ca bază pentru toate evenimentele cu privire la Ziua internațional a bărbaților , și sunt aplicate în mod egal pentru bărbați și băieți, indiferent de vârsta lor, capacitate, fundal social, etnie, orientare sexuală, identitate de gen, credință religioasă și status relațional: Ziua Internațională a Bărbaților, de asemenea, interferează cu "Movember" - un eveniment de caritate la nivel mondial care are loc în fiecare noiembrie în fiecare an și care strânge fonduri încearcând să sensibilizeze cu privire la sănătatea bărbaților, una
Ziua Internațională a Bărbatului () [Corola-website/Science/325740_a_327069]
-
cuprinsul povestirii, este atribuit lui Joseph Glanvill, deși acest citat nu a fost găsit în opera lui Glanvill. Este posibil ca Poe să fi inventat citatul și i-a atașat numele lui Glanvill în scopul de a-l asocia cu credința lui Glanvill în vrăjitorie. Ligeia și Rowena servesc ca opusuri estetice: Ligeia este o femeie cu părul ca pana corbului dintr-un oraș de pe malul Rinului, în timp ce Rowena (numită probabil după personajul din "Ivanhoe") este o anglo-saxonă blondă. Această opoziție
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
universal, taxa permanentă. A luptat pentru "Värmland" și alte regiuni adiacente, cu konungul suedez "Eric Anundsson". În 866, Harald a făcut prima serie de cuceriri de-a lungul multor regate mărunte care compuneau întreaga Norvegie, inclusiv Värmland din Suedia, jurând credință regelui suedez Erik Eymundsson. În 872, după o mare victorie la Hafrsfjord lângă Stavanger, Harald a devenit rege peste întreaga țară. Cu toate acestea, tărâmul lui a fost amenințat de pericole, un număr mare de adversari ai săi s-au
Harald I al Norvegiei () [Corola-website/Science/325785_a_327114]
-
(n. 22 decembrie 1948, Ciutulești, Florești, RSS Moldovenească, URSS) este un jurist și politician din Republica Moldova, cel de-al 4-lea președinte al Republicii Moldova. A fost ales de Parlament la 16 martie 2012 și a depus jurământul de credință la 23 martie 2012. În momentul alegerii în funcția de președinte al Republicii Moldova, Timofti era Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). s-a născut pe 22 decembrie în anul 1948 în Ciutulești, Florești în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Părinții
Nicolae Timofti () [Corola-website/Science/325842_a_327171]
-
flashback, Mickey este descris în perioada poveștii principale ca luptând cu ipohondria, conflictele sale profesionale și de creație în industria de televiziune și o criză existențială, care duce la experimente nesatisfăcătoare de convertire religioasă la catolicism și un interes pentru credința Hare Krishna. În cele din urmă, o tentativă de suicid nereușită îl conduce la găsirea sensului vieții sale, după vizualizarea în mod neașteptat a filmului " Supa de rață" al fraților Marx (este prezentată o parte din secvența declarației "bucuroase" de
Hannah și surorile ei () [Corola-website/Science/325863_a_327192]
-
Polcovnicul Solomaon reprezenta pe atunci mare autoritate militară în țară. Acum însă, Stânga se folosi de împrejurarea că după turcire fusese pus găvaz (slujitor armat) al pasei și ca atare avea libertatea de mișcare. Găvaz la pasă-l punea Și credința că i-o lua. Până la primăvară, Tot că găvaz îmi umblă. El a putut să-și organizeze ceață, apoi, la momentul oportun, să se lanseze în haiducie. Mai întâi a adus la Vidin pe fratele său Nicolae și l-a
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
cuvintele următoare: “Iar toată dorința noastră au fost să ne vedem odat veniți iarăși la legea pravoslavnica!” Este exprimat totodată, aci, un vibrant apel către autoritățile bisericești cele mai înalte ale Țării Românești pentru a proceda la readucerea haiducului în credința lui de altă dată, cea creștin-ortodoxă. Organele Cârmuirii ce Dolj se arătară înțelegătoare și susținură această cerere în raportul lor înaintat către organele superioare. Acestea din urmă însă, după cât se pare, n’au înțeles destinul haiducului. Vor fi prefigurat, zicem
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
creștin-ortodoxă. Organele Cârmuirii ce Dolj se arătară înțelegătoare și susținură această cerere în raportul lor înaintat către organele superioare. Acestea din urmă însă, după cât se pare, n’au înțeles destinul haiducului. Vor fi prefigurat, zicem, pe cele de azi, în privința credinței omului. Urmandu-se procedura, judecată lui Stânga și a celorlalți ar fi revenit tribunalului de Mehedinți. Dintr’o adresă (29 Noembrie 1843) a Departamentului dinlăuntru către Secretariatul statului reiese însă că toată chestiunea ar urma să fie supusă domnului Țării
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]