64,222 matches
-
de cercul hermeneuticii și clarificat în mișcarea acestui cerc. Evoluția hermeneuticii cuprinde o serie de epoci, episteme, tematizări sau, pur și simplu, etape. în etapa gramatical-retorică (pînă la Renaștere) limba este privită ca și izomorfă realității, iar teoria adevărului este "teoria adevărului corespondență" (Aristotel). Există un sens al textului la care trebuie să ajungem străbătând ambiguitățile limbii și urmărind sensurile figurate. Această hermeneutică apare în contextul grec, și continuă apoi în cel alexandrin, fiind produsul unei rupturi legată de o secularizare
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
divinatorie (vise, oracole, ghicitori pline de sens), fie interpretarea de texte sacre tradiționale. Pentru etapa psihologico-istorică a hermeneuticii, limba este o nomenclatură, un sistem de nume date realității și există o relație de adecvare între nume și ceea ce el denumește. Teoria adevărului este "teoria adevărului coerență": o corectă folosire a algoritmilor gândirii duce, cu siguranță, la adevăr dacă are ca punct de plecare o axiomă adevărată (Descartes, Kant). Această hermeneutică se bazează pe principiul filosofiei moderne: subiectul construiește lumea în cunoaștere
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ghicitori pline de sens), fie interpretarea de texte sacre tradiționale. Pentru etapa psihologico-istorică a hermeneuticii, limba este o nomenclatură, un sistem de nume date realității și există o relație de adecvare între nume și ceea ce el denumește. Teoria adevărului este "teoria adevărului coerență": o corectă folosire a algoritmilor gândirii duce, cu siguranță, la adevăr dacă are ca punct de plecare o axiomă adevărată (Descartes, Kant). Această hermeneutică se bazează pe principiul filosofiei moderne: subiectul construiește lumea în cunoaștere. în spatele textului trebuie
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
metodă specifică științelor spiritului, adică disciplinelor socio-umane. Contrafigura în această etapă o fac hermeneuticile negative, rabinice, ale maeștrilor bănuielii - Nietzsche, Marx, Freud -, care nu creditează conștiința și simbolul. Etapa filosofică, cea contemporană, este cea de-a treia etapă din evoluția teoriei interpretării. Pentru cea de-a treia tematizare, limba este preeminentă, fie că ea este realitatea, pura ordine a semnelor, ordinea prin excelență, cum crede semiologia, fie că este mediul comprehensiunii ce precedă orice fel de interpretare, cum consideră hermeneutica. Dacă
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
preeminentă, fie că ea este realitatea, pura ordine a semnelor, ordinea prin excelență, cum crede semiologia, fie că este mediul comprehensiunii ce precedă orice fel de interpretare, cum consideră hermeneutica. Dacă pentru primele două etape se poate vorbi de o teorie a adevărului "corespondență", respectiv de una a adevărului "coerență", în cadrul hermeneuticii filosofice se afirmă, în trenă heideggeriană, o teorie a adevărului "semnificație" (sens): un adevăr este cu atât mai adevărat cu cât are o semnificație mai universală, cu cât semnificația
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mediul comprehensiunii ce precedă orice fel de interpretare, cum consideră hermeneutica. Dacă pentru primele două etape se poate vorbi de o teorie a adevărului "corespondență", respectiv de una a adevărului "coerență", în cadrul hermeneuticii filosofice se afirmă, în trenă heideggeriană, o teorie a adevărului "semnificație" (sens): un adevăr este cu atât mai adevărat cu cât are o semnificație mai universală, cu cât semnificația lui acoperă sau subsumează alte adevăruri (semnificații). Hermeneutica existențială (filosofică) așează înțelegerea înainte de interpretare. înțelegerea este relația noastră cu
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
dintre corp și suflet: corpul este semnificația literală, sufletul este spiritul invizibil depus în cuvânt. Sensul alegoric, ascuns, este destinat, ca la orfici, celor aleși: numai ei pot întrevedea invizibilul pornind de la indici vizibili infimi. Pornind de la Philon, Origene eleborează teoria celor trei sensuri ale Sfintei Scripturi, care pregătește calea pentru teoria celor patru sensuri. In elaborarea acestei formule a alegoriei, Origene se sprijină atât pe un verset din Cartea Proverbelor din Vechiul Testament, cât și pe doctrina platoniciană care distinge în
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
invizibil depus în cuvânt. Sensul alegoric, ascuns, este destinat, ca la orfici, celor aleși: numai ei pot întrevedea invizibilul pornind de la indici vizibili infimi. Pornind de la Philon, Origene eleborează teoria celor trei sensuri ale Sfintei Scripturi, care pregătește calea pentru teoria celor patru sensuri. In elaborarea acestei formule a alegoriei, Origene se sprijină atât pe un verset din Cartea Proverbelor din Vechiul Testament, cât și pe doctrina platoniciană care distinge în om corpul, sufletul și spiritul. Spre exemplu, cuvântul "Paște" înseamnă: 1
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sarcina hermeneutului creștin. Aici avem de a face cu subevaluarea limbii în beneficiul gândirii, caracteristică diferențiatoare principială a hermeneuticii față de semiologie. De la sensul dublu al lui Philon din Alexandria, literal și spiritual, hermeneutica biblică trece, prin celălalt alexandrin, Origene, la teoria celor trei sensuri, literal, psihic și spiritual, iar apoi la teoria celor patru sensuri, a lui Ioan Casian: 1. literal (semnificația comună a cuvîntului); 2. alegoric (ce este de crezut), 3. moral (ce este de făcut); 4. anagogic (ne indică
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în beneficiul gândirii, caracteristică diferențiatoare principială a hermeneuticii față de semiologie. De la sensul dublu al lui Philon din Alexandria, literal și spiritual, hermeneutica biblică trece, prin celălalt alexandrin, Origene, la teoria celor trei sensuri, literal, psihic și spiritual, iar apoi la teoria celor patru sensuri, a lui Ioan Casian: 1. literal (semnificația comună a cuvîntului); 2. alegoric (ce este de crezut), 3. moral (ce este de făcut); 4. anagogic (ne indică spre ce să tindem). Toma din Aquino păstrează pentru practica interpretativă
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a lumii. Istoria apare în dimensiunea ei înnoitoare și cunoașterea însăși devine istorică. Pentru etapa psihologico-istorică a hermeneuticii limba este o nomenclatură, un sistem de nume date realității și există o relație de adecvare între nume și ceea ce el denumește. Teoria adevărului este "teoria adevărului coerență": o corectă folosire a algoritmilor gândirii duce la 96 adevăr dacă are ca punct de plecare o axiomă și efectueză "pași logici" necontradictorii. (Descartes, Kant). Cunoașterea este suprapusă, fără distincție sau rest, limbajului, iar filosofia
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
apare în dimensiunea ei înnoitoare și cunoașterea însăși devine istorică. Pentru etapa psihologico-istorică a hermeneuticii limba este o nomenclatură, un sistem de nume date realității și există o relație de adecvare între nume și ceea ce el denumește. Teoria adevărului este "teoria adevărului coerență": o corectă folosire a algoritmilor gândirii duce la 96 adevăr dacă are ca punct de plecare o axiomă și efectueză "pași logici" necontradictorii. (Descartes, Kant). Cunoașterea este suprapusă, fără distincție sau rest, limbajului, iar filosofia limbii este resorbită
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
coerență": o corectă folosire a algoritmilor gândirii duce la 96 adevăr dacă are ca punct de plecare o axiomă și efectueză "pași logici" necontradictorii. (Descartes, Kant). Cunoașterea este suprapusă, fără distincție sau rest, limbajului, iar filosofia limbii este resorbită în teoria cunoașterii. Subiectul conștient este punctul de plecare și punctul de sosire al oricărei cunoașteri, și, în consecință, și al interpretării. Hermeneutica devine o hermeneutică psihologico-istorică pentru că se centrează pe subiect și pe orizontul istoric al conștiinței acestuia. Sarcina ei este
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
La Schlegel neînțelegerea este principială întrucît noutatea nu poate fi tradusă în limbajul comun fără a o deforma. Or, genialitatea romantică presupune noutatea, care nu poate fi înțeleasă prin traducere în limbajul comun. Schleiermacher 1 este fondatorul hermeneuticii moderne, ca teorie a comprehensiunii. încă din 1819 Schleiermacher vorbește despre o artă a interpretării, al cărei prim demers este sesizarea legilor universale ale fenomenului comprehensiunii. Hermeneutica poate deveni teoretică și pentru că Schleiermacher o situează deasupra interpretărilor particulare din diferite domenii specifice. Ierarhizând
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cărei prim demers este sesizarea legilor universale ale fenomenului comprehensiunii. Hermeneutica poate deveni teoretică și pentru că Schleiermacher o situează deasupra interpretărilor particulare din diferite domenii specifice. Ierarhizând generalul și particularul interpretării, el concepe hermeneutica teologică ca o aplicare particulară a teoriei generale a comprehensiunii. Arta de a înțelege se separă, o dată cu el, de expunerea a ceea ce este înțeles, care rămâne în sarcina retoricii. Hermeneutica anterioară își asuma și sarcina expunerii interpretărilor pe care le descoperise. Sarcina hermeneuticii rămâne înțelegerea discursului pornind
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a conștiinței transcendentale cu o "conștiință de sine reflexivă", a cartezianului "eu gîndesc" cu "devenirea interioară". Corespunzător diferențierii între adevărul logic și semnificație, filosoful german impune și distincția între "explicație" și "comprehensiune". Comprehensiunea devine astfel tema centrală a metodologiei și teoriei științelor spiritului. Pentru Schleiermacher, hermeneutica este instrumentul universal al spiritului; la Dilthey ea devine "mediul universal al conștiinței istorice". Ca obiect, științele spiritului se ocupă cu studierea trăirilor unor stări sufletești, care s-au exprimat în manifestări de viață și
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
106 Nietzsche, istoria erorii, care este metafizica occidentală, începe cu Platon. O dată cu "lumea Ideilor", Platon introduce distincția între lumea "adevărată", a esențelor, și lumea "aparențelor". Credința creștină a adoptat teologic, prin Sfinții Părinți, filosofia greacă, îndeosebi neoplatonismul. In acest fel, teoria "lumii Ideilor" ca și credința creștină în "împărăția lui Dumnezeu" se suprapun și devin o doctrină a lumii suprasensibile, adevărate, lumea esențelor situată în transcendență sau în spatele "lumii sensibile", a aparențelor. Etapele evoluției filosofiei occidentale estompează consistența acestei lumi adevărate
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pe fundalul tematizării comunicării. Desigur, interesul pentru semne și pentru interpretarea lor este foarte vechi. Dar Antichitatea 11 clasică și mai ales patristica n-au produs decât reguli de interpretare disparate. După Renaștere și mai ales o dată cu Reforma se dezvoltă teorii hermeneutice sectoriale, teologice și juridice. Așa că în pragul secolului trecut, hermeneutica se prezintă încă drept o disciplină auxiliară în căutarea unor reguli riguroase, chiar științifice ale interpretării. Inițiatorii hermeneuticii moderne, Schleiermacher și Dilthey, la fel ca Peirce și Saussure, au
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
disciplină auxiliară în căutarea unor reguli riguroase, chiar științifice ale interpretării. Inițiatorii hermeneuticii moderne, Schleiermacher și Dilthey, la fel ca Peirce și Saussure, au publicat prea puțin. Este aici încă o paralelă între destinul modern al hermeneuticii și semiologiei: și teoriile hermeneutice sunt numai schițate și publicate după manuscrise postume. Hermeneutica pe care o avem acum în vedere este însă o hermeneutică nouă, o hermeneutică filosofică. După ea, sensul textului și comprehensiunea implică Ființa. Soluția acestei filosofii hermeneutice la problema comunicării
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care o ia gândirea sa după anii '30 acoperă și mai mult acele prime preocupări hermeneutice ale tânărului Heidegger. Desigur, hermeneutica rămâne osatura gândirii sale, iar limbajul un alt cuvânt pentru hermeneutică. De aceea hermeneutica nu este la Heidegger o teorie a interpretării, ci chiar interpretarea. Hermeneutica face accesibil Dasein-ul propriului său Dasein în privința caracterului său de a fi. Dasein-ul își asigură pe calea hermeneuticii propria explicitare a propriei ființe. Dar totodată el se implică hermeneutic în mișcarea comprehensiunii. 121 Schimbarea
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este aceea de postmodernă. Filosofia pare să se simtă la ea acasă în acest context și formele ei de manifestare sunt multiple. O întîlnim mai peste tot: în inima criticii literare și a manifestărilor artistice programatice, în nucleul metaforic al teoriilor științifice, în etica și dreptul ecologic, în dezbaterile politice și în marginea "teologiilor morții lui Dumnezeu". Locurile unde se face auzit discursul filosofiei actuale sunt și ele diferite: de la învățămîntul universitar umanist până la presa cotidiană, radio și televiziune, unde chiar
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Ele funcționează numai prin deconstruirea, prima, a substanței sau formei în profitul subiectului, a doua, a acestui subiect în profitul unui limbaj la care lumea se reduce ca simplă suprafață semnificantă. Consecința lor este transformarea inițierii în joc și a teoriilor semnelor și intepretării în rețete pragmatice pentru eficiența comunicării. Ideea din care gândirea filosofică postmodernă și-a făcut emblemă este pluralismul, adică eterogenia și eteronomia. Desigur, calea impunerii acestor concepte nu este una directă, de generalizare pur și simplu a
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
limbii. în strânsă conexiune cu diferența astfel înțeleasă s-a născut și singurul stil sau modalitate a gândirii, specifică postmodernismului: deconstrucția. într-adevăr, dacă tot ceea ce spun sau scriu gânditorii situați sau situabili în postmodernitate poate trece drept speculație sau teorie, ceea ce pot ei face, ceea ce cu un cuvânt tradițional pe care Derrida îl refuză, se numește "metodă", devine cu adevărat important și definitoriu. Și deconstrucția este până într-atît de specifică încît am putea atribui numele ei postmodernismului, numindu-l în
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
reabilitează termenul slab. 135 Jean Baudrillard se situează ușor excentric față de tendința pe care am identificat-o drept emblematică pentru postmodemism. El afirmă pur și simplu că nu există diferență întrucît diferența este numai o condiție a indiferenței. Mai precis, teoria sa este o critică a diferenței, întrucît astăzi, în urma imploziei tuturor sensurilor, ea s-au transpus în universala indiferență. Constituirea diferențelor este, de la un anumit punct, mai puțin dialectică, cât contraproductivă. Este ceea ce se întîmplă în zilele noastre, desigur în
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
la indiferență. Cultura noastră a devenit o astfel de uriașă mașinărie a validării prin comparare a diferențelor pe care tot ea le-a produs, iar dialectica diferențierii se răstoarnă în indiferență. Această dialectică ușor abstractă se clarifică dacă apelăm la teoria simulării, care exprimă cel mai bine poziția lui Baudrillard. In societățile pre-postmoderne valoarea de întrebuințare - cu funcție "referențială" -și valoarea de schimb - cu funcție comutativă și combinatorie - se află într-o relație echilibrat dialectică. Acum, prin generalizarea și intensificarea schimbului
Semn și interpretare by Aurel Codoban[Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]