54,815 matches
-
uniri, susținând că identitatea românească din România și Basarabia a fost recent fabricată de intelectuali, fiind lipsită de susținere populară în rândul țăranilor moldoveni ("vezi Moldovenism"). Slonim a susținut, de asemenea, că procesul de unire a fost declanșat de Imperiul German la sfârșitul anului 1917 ca o mișcare antibolșevică, și a fost susținut de ruși, care și-au abandonat „demnitatea națională și individuală”. Bazându-se pe astfel de argumente, Slonim a descris Imperiul Rus ca o entitate economică organică și funcțională
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
depășirea acestui impas prin organizarea de către Liga Națiunilor a unui referendum în fosta Republică Moldovenească. Cercetătorul Charles Upson Clark, care consideră relatarea lui Slonim ca fiind printre „cele mai bune [...] din punctul de vedere rus”, respinge teoria acestuia despre inspirația germană a unirii, menționând că aceasta a fost, de fapt, o aspirație românească tradițională. Slonim s-a alăturat unei echipe autonumite de politicieni și moșieri care a pretins că vorbește în numele Basarabiei și a participat la Conferința de Pace de la Paris
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
, abreviată Schupo, este o ramură a "Landespolizei", organul de poliție al landurilor germane. "" înseamnă, literalmente, „poliția de securitate” sau „de protecție”, deși este tradusă, de obicei, ca poliția în uniformă. Începând din 1976 angajații Schutzpolizei poartă uniforme verzi. "Schutzpolizei" dispune de cel mai mare număr de personal, care este în serviciu timp de
Schutzpolizei () [Corola-website/Science/337665_a_338994]
-
dispune de cel mai mare număr de personal, care este în serviciu timp de 24 de ore pe zi și că ea are, de asemenea, o gamă largă de funcții. La fel ca în multe alte țări, poliția în uniformă germană este, de obicei, prima care ajunge la locul unui incident, fie că este vorba de o crimă sau de un accident de circulație. Ea este responsabilă, de asemenea, cu acțiunea inițială ("Erster Angriff"), chiar dacă mai târziu, cazul este predat investigatorilor
Schutzpolizei () [Corola-website/Science/337665_a_338994]
-
zoologică din Hamburg, Germania, care a funcționat din 1863 până în 1930. Acvariul său, care a fost deschis publicului în 1864, a fost unul dintre primele acvarii din lume. În anii 1850 Hamburg era al treilea oraș ca mărime din Confederația Germană; doar Berlin și Viena erau mai mari. Comerțul cu animale sălbatice a început în anul 1820 și o menajerie funcționa în oraș în anii 1840. Un negustor bogat pe nume Ernst von Merck, membru al Parlamentului German de la Frankfurt pe
Grădina Zoologică din Hamburg () [Corola-website/Science/337658_a_338987]
-
mărime din Confederația Germană; doar Berlin și Viena erau mai mari. Comerțul cu animale sălbatice a început în anul 1820 și o menajerie funcționa în oraș în anii 1840. Un negustor bogat pe nume Ernst von Merck, membru al Parlamentului German de la Frankfurt pe Main în 1848 și 1849, a înființat o societate comercială ce avea scopul de a organiza o grădină zoologică. Pe 10 iulie 1860, cu ocazia ședinței de constituire a Societății Zoologice din Hamburg (în ), Merck a fost
Grădina Zoologică din Hamburg () [Corola-website/Science/337658_a_338987]
-
tapir brazilian în 1868, de tapir malaezian în 1879 și de cerb Schomburgk (specie dispărută astăzi) în 1870. Acvariul grădinii, cunoscut și ca Templul Acvariului Marin, a fost unul dintre acvariile cele mai bine construite vreodată. În 1865 ziarul național german Die Gartenlaube a declarat că acvariul „Castelul Zânei Oceanului” era superior acvariului din Londra. Primul rinocer de Sumatra văzut vreodată în Europa a fost achiziționat de către în 1868. În anul 1863 a apărut un prim concurent al grădinii zoologice din
Grădina Zoologică din Hamburg () [Corola-website/Science/337658_a_338987]
-
blocarea celor mai puternice elemente ale Armatei I franceze și împiedicarea acțiunii acesteia din urmă împotriva atacului Grupului de Armată A care se desfășura prin Ardeni, după cum fusese stabilit prin planul operațional "Fall Gelb", de către generalul Erich von Manstein. Străpungerea germană prin Ardeni fusese programată pentru 15 mai, la cinci zile după atacul executat de Wehrmacht în Olanda și Belgia. Această diferență de cinci zile între cele două lovituri militare fusese concepută pentru inducerea în eroare a aliaților, care ar fi
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
eronat că atacul principal urma să fie dat prin Belgia și mai apoi spre sud în Franța, o reeditarea a conform planului „Schlieffen” din timpul Primului Război Mondial. După ce trupele aliate au înaintat în Belgia, acestea trebuiau să fie blocate de ofensiva germană în estul Belgiei în regiunea cuprinsă între Hannut și Gembloux. Amenințând flancul Armatei I franceze, germanii puteau ataca spre Canalul Mânecii și, în cele din urmă, încercui și distruge forțele aliate. Forțele terestre franceze se pregătiseră pentru o rezistență de lungă
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
fiind formate atât din diviziile blindate ale cavaleriei deja existente, cât și din două divizii mecanizate ușoare "1re Division Légère Mécanique" (1er DLM) și "2e DLM". Pe 26 martie 1940, 1re DLM a primit misiunea ca, în cazul unei invazii germane, să facă joncțiunea cu armata olandeză lângă Breda. Din acest motiv, această divizie mecanizată încadrată cu militari bine instuiți și datată cu mașin de luptă moderne a fost scoasă din efectivele Corpurilor de Cavalerie. În locul lor a fost adus "3e
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
dintre cele trei alternative, cu condiția ca inamicul să fie ținut la distanță de Gembloux pentru o perioadă de timp suficient de lungă. Prioux a decis să lase toate opțiunile deschise și să acționeze funcție de evoluția situației de pe front. Planul german pentru acest sector de front prevedea un atac al forțelor aeropurtate și de șoc asupra fortului Eben-Emael și podurilor de peste râul Meuse și canalul Albert, ceea ce ar fi asigurat deschiderea unui culoar prin apărarea olandeză și belgiană a "4. Panzerdivision
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
din jurul orașului Gembloux mai înainte ca diviziile de infanterie franceze să aibă timpul necesar să își fortifice pozițiile. Toate aceste manevre trebuia să atragă cele mai moderne și puternice forțe aliate și rezervele acestora spre nord, departe de atacul principal german prin zona munților Ardeni. Reușita acestui plan ar fi dus la separarea Armatei I franceze, a Corpului Expediționar Britanic și a belgienilor de restul trupelor aliate printr-o înaintarea rapidă a coloanelor germane spre canalul Mânecii și încercuirea lor. Această
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
acestora spre nord, departe de atacul principal german prin zona munților Ardeni. Reușita acestui plan ar fi dus la separarea Armatei I franceze, a Corpului Expediționar Britanic și a belgienilor de restul trupelor aliate printr-o înaintarea rapidă a coloanelor germane spre canalul Mânecii și încercuirea lor. Această acțiune trebuia să mascheze intențiile principale ale germanilor, să izoleze forțele aliate din nord, care să nu poată interveni împotriva atacului principal prin Ardeni. Bătăia de la Hannut avea să devină cea mai mare
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
BLM") compusă la rândul ei din regimentele de tancuri "1er Cuirassiers" și "2e Cuirassiers". Cea de-a doua era brigada a 6-a ("6e BLM") compusă de regimentul de recunoaștere "12e Cuirassiers" și regimentul de infanterie motorizată "11e Dragons". Diviziile germane de blindate aveau la fel precum cele franceze o brigadă blindată ("Panzer-Brigade") compusă din două regimente de tancuri ("Panzer-Regimenter"). Regimentul de tancuri era împărțit în două batalioane blindate ("Panzer-Abteilungen"). Fiecare batalion de tancuri avea, în afară de o companie de stat major
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de tancuri avea, în afară de o companie de stat major, două companii de manevră a câte 19 tancuri medii de luptă, echipate standard cu "Panzerkampfwagen" III și o companie echipată cu tancuri medii "Panzerkampfwagen" IV. Dar datorită problemelor industrie de război germane, efectivele mașinilor de luptă fuseseră completate cu tancuri ușoare "Panzerkampfwagen" II sau chiar "Panzerkampfwagen" I. Este cunoscut nuărul exact și tipul tancurilor germane disponibile la data de 10 mai. "XVI. Armeekorps" dipsunea de 252 PzKpfw I, 234 PzKpfw II, 82
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Panzerkampfwagen" III și o companie echipată cu tancuri medii "Panzerkampfwagen" IV. Dar datorită problemelor industrie de război germane, efectivele mașinilor de luptă fuseseră completate cu tancuri ușoare "Panzerkampfwagen" II sau chiar "Panzerkampfwagen" I. Este cunoscut nuărul exact și tipul tancurilor germane disponibile la data de 10 mai. "XVI. Armeekorps" dipsunea de 252 PzKpfw I, 234 PzKpfw II, 82 PzKpfw III și 50 PzKpfw IV. În afară de acestea, Diviziile a 3-a și a 4-a Panzer dispuneau de 27 și respectiv 10
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
DLM avea câte 36 de piese de artilerie, față de 68 ale fiecei "Panzerdivision" (dintre care 24 de tunuri de 7,5cm "leichtes Infanteriegeschütz" 18). Superioritatea "Panzerdivision" nu era compensată de francezi prin atașarea unor unități mari de artilerie. Diviziile blindate germane aveau atașate patru regimente de artilerie și o baterie de artierie grea. În schimb, francezii aveau atașate diviziilor mecanizate doar două regimente de artierie de câmp doate cu tunuri de 75mm, plus un grup de 12 tunuri antitanc Hotchkiss de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
și o baterie de artierie grea. În schimb, francezii aveau atașate diviziilor mecanizate doar două regimente de artierie de câmp doate cu tunuri de 75mm, plus un grup de 12 tunuri antitanc Hotchkiss de 25mm. Sprijinul aerian al trupelor terestre germane era asigurat de "VIII. Fliegerkorps (Corpul aerian VIII)" al "Luftwaffe", care dispunea de aproximativ 300 de bombardiere în picaj Junkers 87, 42 bombardiere biplan Henschel Hs 123 și aproximativ 130 de avioane de vânătoare Messerschmitt 109. În plus, Hoepner putea
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
decizie și, în plus, a hotărât ca Grupul de armată I să înainteze fără încetare zi și noapte, în ciuda amenințării atacurilor "Luftwaffe", pentru ca să se replieze la. Acest aranjament ar fi trebuit să îl oblige pe Prioux să reziste atacurilor blindatelor germane doar până în zorii zilei de 14 mai. Billotte a decis pe 11 mai la ora 11:00 să aloce cea mai mare parte a Grupului de vânătoare al 23-lea ("Fighter Groupement 23") acoperirii înaintării Armatei I și a unităților
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
-a blindate, a cerut să i se asigure pe calea aerului stocuri de combustibil, date fiind pe de-o parte lipsa combustibilului, iar pe de altă rămânerea în urmă a unităților de artilerie și infanterie de sprijin. Până la urmă, generalul german a considerat că, atâta vreme cât francezii mobilizaseră în zonă doar un batalion, poate să declanșeze atacul. Divizia a 4-a Panzer a început luptele în acea dimineață cu cele 25 de tancuri franceze. După prima încleștare, germanii au reușit să distrugă
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Panzer a început luptele în acea dimineață cu cele 25 de tancuri franceze. După prima încleștare, germanii au reușit să distrugă șapte tancuri franceze, fără să sufere la rândul lor nicio pierdere. Atacurile aviației aliate s-au concentrat asupra diviziei germane, în încercarea de zădărnicire a atacurilor inamice. În timpul raidurilor, din cele 38 de bombardiere trimise în misiune, RAF a pierdut 22. Aviația franceză de bombardament din cadrul „Arme de l'air” a executat două raiduri masive. În primul dintre acestea, din
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
în misiune, RAF a pierdut 22. Aviația franceză de bombardament din cadrul „Arme de l'air” a executat două raiduri masive. În primul dintre acestea, din cele 18 bombardiere Breguet 693, 8 au fost doborâte. La rândul lor, aviația de vânătoare germană s-a străduit să asigure acoperirea aeriană a acțiunilor terestre. Cele 85 de aparate de tip Messerschmitt 109 din cadrul "Jagdgeschwader 27" au efectuat aproximativ 340 de misiuni în acea zi, revendicând doborârea a 26 de avioane aliate cu prețul pierderii
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
a acțiunilor terestre. Cele 85 de aparate de tip Messerschmitt 109 din cadrul "Jagdgeschwader 27" au efectuat aproximativ 340 de misiuni în acea zi, revendicând doborârea a 26 de avioane aliate cu prețul pierderii a doar două avioane proprii. Artileria antiaeriană germană a revendicat la rândul ei doborârea a încă 25 de aparate inamice. În după-amiaza aceleiași zile însă, generalul Georges a hotărât că aviația aliată trebuie să își schimbe prioritățile de la sprijinirea forțelor terestre din Belgia în favoarea asigurării acoperirii aeriene a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
tancuri și piese de artilerie. Flancul stâng al francezilor făcea joncțiunea cu unitățile de tancuri unșoare ale britanicilor și cu unele dintre unitățile de tancuri ușoare ale belginilor, care luptau pentru încetinirea înaintării inamicului pe direcția St. Trond-Tirlemont. Carele blindate germane, sprijinite de inflitrările de infanteriei, au tatonat în după amiaza acestei zile frontul france în zona Tirlemont. Ca răspuns, Corpul francez de cavalerie a hotărât ca un escadron de tancuri și un grup divizionar de recunoaștere să se deplaseze în
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
în poziții îngropate, iar în timpul bătăliei au contraatacat în mai multe rânduri. Forțele franceze au părăsit Hannutul fără luptă. Germanii, în acest timp, au încercat să ocolească orașul, nefiind la curent cu retragerea francezilor. În jur de 50 de blindate germane au ajuns în zona puternic fortificată de la Crehen. Francezii, care erau echipați cu 21 de tancuri 21 Hotchkiss, sprijinite de baterii de artierie ale Regimentului al 76-lea. De asemenea, aceste formații puteau conta pe sprijinul artileriei Diviziei a 2
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]