6,312 matches
-
formulată cât se poate de delicat („...vă felicităm pentru obținerea... o specie foarte rară pe Volga... o siluetă formidabilă...“) cu mult stoicism; dar după mulți ani, printr-o Întâmplare norocoasă (știu că n-ar trebui să mă fălesc) m-am Împăcat cu primul descoperitor al fluturelui meu de noapte, botezând cu numele lui un orb dintr-un roman. Voi evoca de asemenea fluturii din familia Sfinx, turboreactoarele copilăriei mele! Culorile mureau Încet În serile de iunie. Pâlcurile de lilieci Înfloriți, În fața
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
înțeles să pornim o cruciadă! Nu voi fi totuși singur! Mateiaș și Cazimir mi-au făgăduit ajutor, cu o condiție: să mă închin lor ca vasal. O să mă închin, oftează Ștefan. Ce să fac dacă altfel nu se poate? se împacă el cu gândul și tace privind cerul departe. Țamblac îi face semn Voichiței, mutește: "S-o întindem". O ia de mână și încetișor, pe nesimțite, pleacă. Ștefan urmărește pe cer zborul rândunelelor. Ați observat? întreabă el. S-au întors rândunelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
roagă ea și își mușcă buzele să n-o podidească plânsul, dar i s-au înrourat ochii și o lacrimă se sparge șiroind pe obraz. Ștefan zâmbește trist: Care oștean ar putea promite... Doar lașii! Bine, bine, o să am! o împacă el văzând că zăgazul lacrimilor s-a rupt. Îți promit! Ștefane! Să știi! strigă Voichița într-o stare de exaltare. De... de cazi, Doamne ferește vin după tine! Vin! Ce-ți trece prin cap? mormăie el încruntat. Da! Am jurat! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se tăvălește în spasme, împroșcând cu spumă la gură: El!!!... El!!... Taie-i capul!!... Înțeapă-l! Numai el!!! Eu nu!... Eu nu!... Boier Alexa, ce ai de spus în apărarea "domniei tale"? Alexa, cu brațele încrucișate la piept, resemnat, liniștit, împăcat cu soarta, răspunde demn: Aștept dreapta osândă, spune el. Îl rog pe Măria ta să mă ierte... Și... și să-mi dea cupa aceea s-o beau în sănătatea Măriei sale Ștefan Vodă al Moldovei... Altă scârnă împuțită!! scuipă Isaia. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
uită lung, lung, îi caută ochii ca să-i ghicească gândul: Ce vrei să faci? Ștefan bea apă din ulcior, își toarnă în palme și-și spală fața. "Slobozește Doamne pre robul tău, că ochii mei văzură lumina", spune Ștefan molcom împăcat cu sine. "Ia sama ca lumina ce crezi că-i în tine să nu fie întuneric"... Ce vrei să faci? Ștefan își șterge fața cu o cârpă albă pregătită pentru oblojeală: Nu cumva ai vreo pereche de opinci? Cu cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a câtorva dintre principalele tablouri ale pictorului. „Nu vreau să-i sperii pe oameni” - răspunde Rubliov când îi cere să picteze o „Judecată de apoi”. Preeminența liniei curbe în siluetele sale ondulate cu infinită blândețe, umanitatea profundă, uneori terorizată, alteori împăcată cu sine, a chipurilor sale de sfinți, delicatețea tonurilor cromatice ne arată că pictorul s-a ținut de cuvânt, că artistul a transcris în opera sa mesajul de încredere, de speranță, de lumină pe care omul a izbutit să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
împins jos din mașină. Ajuns acasă, am ars căteva cărți de Giovani Papini, care presupuneam că ar putea fi folosite ca dovezi pentru condamnarea mea și eram obsedat de ideea că vor veni să facă o percheziție. Nu mă puteam împăca cu noua mea situație dar nu găseam nicio posibiltate de a scăpa din capcană. La primul termen nu m-am prezentat. După două săptămâni am primit o scrisoare în care mi se fixa o altă dată și un alt loc
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
gândurile celuilalt. Am vorbit și despre „iubirea care nu trece”, un fel de iubire platonică, și despre iubirea pentru Cel de Sus. Sonia era revoltată contra creatorului nostru, atribuindu-i toate catastrofele din lumea oamenilor. Totuși, am reușit s-o împac și chiar s-o fac să cânte Chopin la pian, ca în tinerețe, când trăia încă cu soțul ei, dar nu devenise încă traducătoarea excelentă din olandeză și alte limbi, carieră împlinită numai după pierderea iubirii. Încă o zi memorabilă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în istorie. Oamenii fac ce pot. În altă parte se joacă o miză mare cu poporul lui Dostoievski, despre care el credea că va da lumii întregi pe Mesia rus. Aflăm că Agneta (Pleijel) și cu Maciej (Zaremba) s-au împăcat. Urmare a rugăciunilor fierbinți ale prietenilor ei apropiați? Sau pur și simplu marea sărbătoare cu ocazia profesoratului Agnetei l-a făcut pe soț s-o vadă pe soție într-o lumină proaspătă, albă? Când trăiești cu cineva ani de zile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
M-au sunat ca să mă ia cu ei și le-am spus hotărârea mea; au înțeles că e mai bine așa. Lionel a murit supărat cu soția lui, și acum ea va avea primul loc pentru a încerca să se împace cu el prin moarte. 25 iunie. Din nou un vis important: eram cu René la un restaurant, apoi în bucătăria noastră, unde spălam cuțitele și furculițele care se transformaseră în aur și argint. René râdea și mă îmbrățișa plin de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
suferă îngrozitor pentru că e hulită de români în orice loc apare, scriitorii români care domină acum scena politică și culturală. Drama ei, spune Petre, e că nu și-a explicat trecutul, scriind despre asta o carte prin care s-ar împăca și ar face pace cu trecutul. Vorbim mult despre Maria (Banuș), despre faptul că e o poetă, o poetă autentică se va citi mereu; cartea Țara fetelor și excepționalele traduceri din Rilke, cel puțin, nimeni nu le va putea anula
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru a mă disciplina, dar și pentru a ști cât de greșit e felul „modern” al nutriției generale. Am scris clar: nu pentru donarea de organe. La fel au făcut și majoritatea prietenilor mei suedezi. Lumea modernă trebuie să se împace cu ideea morții. Cei care au primit o „inimă nouă”, de exemplu, au o viață plină de chinuri inimaginabile. La ce servește transplantul, în acest caz, decât la o moarte lentă, plină de dureri insuportabile. Nu propovăduiesc moartea prin asta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
țări vecine în același sat! Partea de nord cu școala, la români, partea de sud, cu primăria, la ruși. Cap și pajură! Luca Guțaga era român din județul Ismail, din satul Pocrovca Nouă. Ne înțelegeam ca frații: ne certam, ne împăcam, că atfel nu se putea pentru niște chiriași într-o odaie cât un chibrit, cu patul de câteva scânduri aninate pe doi pari, aplecați și ei ca să fie loc și de-o masă. Mai era un taburet și un primus
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
știau binișor românește, ce mai, totul se schimbase din rău în foarte bine. și mai trec două săptămâni și mă oprește aceeași doamnă Cetvericov: - Domnișoară, știu că sunteți supărată pe mine că v-am luat postul și clasa. Uite, ca să împăcăm lucrurile, vorbesc să treci înapoi, la clasa dumitale de fete și eu să vin la școala mixtă. De acord? - Imposibil. Dacă află revizorul șef că mi-am spălat așa repede batistele de lacrimi, mă dă afară din învățământ! Nu v-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
abține și i-am dat o palmă pentru care primarul i-a spus șefului de post Coșereanu să-mi facă acte de dare în judecată. Am fost cu "Hitler", porecla primarului, la judecătorie la Bolgrad și a trebuit să mă împac cu femeia Caramaci că altfel judecătorul, bulgar și el, mă condamna. Pe judecător îl chema Corini și nu ținea cont nici de martori nici de dreptate. În comună, în afara de cîrciuma lui Demirov mai era cârciuma lui Diacov, unde sâmbăta
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de bani din diferite activități culturale. Simplă și la îndemâna oricui, organizarea de baluri de către primărie era o soluție rapidă de a face rost de bani. Până atunci aceste baluri erau organizate de către comorași, săteni tineri ce aveau rolul de a împăca muzica și a o plăti. Tot ei se ocupau de masa muzicanților, care cereau și multă băutură, precum și de închirierea sălii Căminului Cultural de la primărie contra unei sume destul de modeste. Contabila primăriei m-a încurajat să organizez balurile și mi-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la comună, vă pot duce eu. Am scos din geantă unul din cele două tichete de benzină și i l-am dat. Din păcate, părinte, răspunsul este negativ. Nu puteți fi membru de partid. Părintele a fost nevoit să se împace cu gândul că nu va putea avea niciodată carnetul roșu de comunist. Dând dovadă de smerenie, nu a mai deschis acest subiect, iar eu nu voi ști niciodată dacă într adevăr a dorit să fie primit în partid sau doar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
post: 133 Idiotule! Ce ești tu? Sluga primăriței să o plimbi cu mașina mea? Să-mi dai imediat cheile și să mergi pe jos cu primăriță cu tot. Prostule! Măi, femeie, îmi pierd serviciul din cauza ta, a încercat să o împace milițianul, înroșindu-se asemenea unui elev prins la copiat. Am primit tichete de benzină pentru a o ajuta pe tovarășa primar să ajungă aici. Să dispari din fața mea animalule, a strigat femeia, smulgându-i cheile mașinii din mână. Am plecat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
A intrat în separeu și a înșfăcat farfuria din fața mea cu friptura din care abia luasem o bucățică să gust. Cotoi, cel care era amantul doctoriței, a luat friptura sa neîncepută, și i-a dat-o doctoriței pentru a o împăca. Ia, te rog, friptura mea! Nu mi-e foame. 182 După ce i-a strecurat în buzunarul de la cojoc câteva sute de lei, mi-a adus friptura înapoi. Șeful de restaurant s-a făcut că nu vede nimic. A venit la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tov... "Săvescu ...trebuie lucrat deoarece este incorect". De ce tov. gradul sunt incorect? Cu cine am vorbit, cine m-a sunat din Italia la ora 02,01, la care de obicei dorm dus și cu conștiința împăcată? (atât cât poate fi împăcată conștiința unui trădător și spion!). M-a sunat cumva Mussolini? Nu, că era demult spânzurat cu capul în jos de către patrioții italieni. Ginerele lui și ministrul de externe, contele Ciano? Nici ăsta, că era și el "dus". Atunci cine, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să privesc lumea prin lentile măritoare, nu visez instrumente care să reducă lumea la miniaturi. * Dar, sunt la Ciric, revin la sentimente mai calme, apar stelele, se lasă o seară de vară, încep să se audă greierii. La Chirițoaia mă împac altfel cu istoria, citind, la întâmplare, aforismele extraordinare ale lui Hipocrat și alternând lectura cu pagini din istoria isihasmului. * Ne întoarcem acasă pe jos. Nu-s totuși nici antiistoric, nici acultural, nici anticultural, m-ar interesa câteva povești despre aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Neamul Șoimăreștilor” și „Șoimii”. De altfel, destul de palide imagini ale neasemuitelor epopei sienkiewiciene, în care totuși palpita un suflet românesc și o neîndoielnică dragoste de trecutul neamului său. M-am întrebat mereu, fără să-mi pot răspunde vreodată, cum se împacă această dragoste de trecutul românesc cu admirația lui față de comunismul de la răsărit... Și cred că toți eroii romanelor lui Sadoveanu, dacă n-ar fi fost numai ficțiuni poetice, s-ar scula legiune din morminte să-l alunge cu sabia de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
destul de regulate, maistru la Arsenalul Armatei, asimilat sublocotenent, care deși stătea cu sora și cu nepoțica lui în aceeași cameră, își adusese și o fată tânără, cu care trăia, se certau, se înjurau (se mai și băteau) și, firește, se împăcau... în aceeași cameră. Ba chiar, din când în când, mai dormeau la el în cameră, pe podele, și doi lucrători de la Arsenal, ajutoarele lui, toți bucureșteni „șmecheri”, pe care nu-i prea aveau la stomac gazdele noastre. În asemenea îmbulzeală
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
aveau o tresă de sublocotenent pe umăr, deși „tu” fuseseși student și-ți făceai stagiul militar pe când îl purta pe el maică-sa în pântece, amenințarea aproape zilnică cu tunsul părului - deși toată lumea știe că păduchii tifosului exantematic nu se împacă deloc cu chica omului -, și atâtea altele pe care mi-e silă și să le mai amintesc! Cinci luni încheiate a durat acest calvar, până ce, în urma unui ordin al Marelui Stat Major, acei ce mai fuseseră pe front cel puțin
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
în noua Românie mulțumindu-se dor cu rolul de capitală culturală. Avea cea mai veche universitate, oameni de spirit, Junimea, Convorbirile, îi avea pe Creangă și pe Eminescu. Pentru pierderea instituțiilor cu care, potrivit firii lor, ieșenii urmau să se împace, titlul de capitală a culturii era însă un paleativ. Puterea de absorbție a centrului nu a întârziat să atragă și personalitățile sau instituțiile de acest gen. La București, rând pe rând, au plecat Titu Maiorescu, devenit om politic, Eminescu ce
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]