7,391 matches
-
grațioasă, Delicată, sprințară, Finuță, ușoară, Râvnită de soare, de vânt... Acesta -vântul-...c-o pală, O aruncă...la pământ!! Pe sepală! Crede cineva dintre voi Că bobul de grâu a chemat o-napoi? Sătul de ea până-n gât, A replicat înțelept doar...atît: --Pe mine? Mă cunoaște oricine ! Fie om, fie porc, fie câine Care... mănâncă...o pâine; Dispari! Și ia cunoștință, Că nu mai am trebuință De-un scutec de unică folosință ! Și-a dispărut...tupeista sepală, Dar a lăsat
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
tânără ca el, Trăsura discret a clipit Știți dumneavoastră-n ce fel! Calul?! A rămas înlemnit! Îngânând singurel: Sunt trecut mult de soroc, Cum așa mare noroc Să dea peste mine, Să-ncerc, o fi bine Sau nu? În...fine! Înțelept -sau nua gîndit: Nu mai am mult de trăit! Puțin! Dar voi trăi fericit! Hotărât mai face o tură Cu un trap maiestuos, Oprind la trăsură, Pentru ultimul pas, A zâmbit, cum se zâmbește frumos, Și lângă ea a rămas
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
niște adevărați mici Toporași de Martie. — Nu trebuie să-l bagi În seamă pe Bernhard, zise Dagmarr. Are un sinț al umorului mai ciudat. Aș fi avut eu de spus mai multe, dar orchestra a Început să cânte și Dagmarr, Înțeleaptă, Îl conduse pe Buerckel pe ringul de dans, unde au fost călduros aplaudați. Sătul de vinul spumos oferit la nuntă, am mers la bar În căutarea unei băuturi adevărate. Am comandat o bere Bock, urmată imediat de un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o expresie belicoasă tot atât de evidentă pe cât de reliefate sunt cornișele În stilul gotic. Maxilarul și nasul lui alcătuiau un profil la fel de pronunțat ca o țeavă de plumb. Efectul general era de paleolitic timpuriu. Sper că te-ai hotărât să fii Înțelept, mârâi el: Ar fi fost mult mai probabil să te Înțelegi cu un bivol. Se pare că nu prea am de ales, i-am zis. Bănuiesc că nu e nici o șansă să primesc chitanță pentru ei, nu? 7 Chiar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
slovele, trimițându-l la mănăstirile de la Sfântul Munte și apoi luându-l la curtea lui de la Iași. „Nu mă pot pune împotriva sorții!” hotârî diacul Radu. „Ș-apoi, dacă mă sprijină și hatmanul, izbânda-i sigură” se gândi el mai înțelept. Domnitorul n avea habar de ce se petrecea în încăperile curții domnești, fiind tulburat de ticluirile vicleanului Nicodim, care-l împingea spre un război cu boierii pământeni. Și se mai gândea și la odrasla clucerului Iordache, slugerul Ilie, care începuse cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să potolească paznicii ogrăzii. Dumneata ești starostele? întrebă amenințător oșteanul. Eu sunt starostele. Ați venit să-l cătați pe Radu diacul? Dar de unde știi? ridică sprâncenele Grigorie. Eu l-am crescut, dar se pare că nu mi-a ascultat sfaturile înțelepte. Dragostea și mărirea l-au pierdut! Pentru ce-a făcut o să plătească, dar or plăti și cei ce l-au îndemnat la asemenea blestemății, suspină moșneagul, cu lacrimile șiroind pe obraji. Moșule, cată de-i da de știre diacului! Apăi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de porc în tindă! Hotărî Natalița. Eu o să iau coada! strigă Saveta Eu vreau șorici! spuse Ion, târnuind o pelincă umplută cu sămânță de cânepă. Eu m-oi mulțumi cu beșica de porc, ca s-o am la urat, murmură, înțelept, băiatul cel mare, Ivan. După ce îmbucară, își puseră cizmele, căciulile din piei de miel țurcan, îmbrăcară cojocelele din piele de oaie și, hăulind, ieșiră în bătaia Crivățului. Porcul, despicat în două părți, aproape egale, îi înfioră. Dar le trecu repede
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cojocul ponosit, în timp ce tovarășul lui ducea în spate o dobă mare, lustruită de atâta întrebuințare: erau lăutarii din cătunul vecin, Pârcovaci, care merseseră, toată noaptea cu Bereza. Hăi, iștia-s rușii! N-ați mai terminat colindatul? O să-l terminăm astăzi, îngăimă, înțelept, Maxim. Și așa se întâmplă. Părintele a hotărât, drept pedeapsă, ca rușii să colinde numai în prima seară de Crăciun, pentru a-și ispăși păcatele. Și mulți ani după această întâmplare, se auzeau colinde în două zile diferite: în Ajun
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
luminoasă a Evului mediu, dar, oricum, sunt convins că, împotriva prejudecăților curente care reduc Evul mediu la tenebre, în unele privințe atunci s-a îndrăznit mai mult. Săgeata gotică e semnul unui spirit care a țintit direct cerul, în timp ce, mai înțeleaptă, mai practică, Renașterea a preferat să descopere pământul. În Evul mediu, omul a visat să obțină aurul creîndu-l. Mai târziu, el s-a consolat să-l găsească. Oricâte zâmbete ne-ar stârni regia ocultă din jurul retortelor ce fierbeau inutil, putem
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
va mai înțelege nimic. Inclusiv înțelepciunea o vrem în forme concentrate. Nu mai avem chef să reluăm raționamentele, să cântărim argumentele, vrem să sărim direct la concluzie, nu mai avem răbdare să citim o carte întreagă, vrem o frază frumoasă, înțeleaptă, atât. Am lăsat în urmă nu mai știu câte hoteluri uitate, prin care am dormit, gări și aeroporturi din care nu mi-au rămas, din cele mai multe, decât un gust de fum, de soare sau de ceață, o culoare sau nici atât
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
șarpele cu pene Seara, am fost invitați la un spectacol: Quetzalcoatl, tragedie antropocosmică. De fapt, spune legenda, șarpele cu pene, Quetzalcoatl, a fost și zeu și rege la Tula, unde i-a învățat pe tolteci știința, bunele obiceiuri și legile înțelepte. În urma unor intrigi ale rivalului său divin Tezcatlipoca, a trebuit să părăsească Tula și a coborât spre țărmul mării. Acolo, lepădîndu-și veșmintele și podoabele, plângând și făgăduind să se reîntoarcă, s-a îmbarcat pe o plută din piele de șarpe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
petrec în Olimp și nu se dau înapoi de la adultere, nu era pregătită să înțeleagă un zeu care s-a târât în țărână printre tufele de nopal până și-a luat zborul spre cer după ce a fost rege respectat și înțelept vestit la Tula. Uneori, mi-a venit să zâmbesc, în prima parte a tragediei. Și, de câte ori am fost tentat s-o fac, m-am rușinat în clipa următoare. Quetzalcoatl a ținut să cunoască toate durerile lumii, iar asta l-a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să fie alb și aerul vibratil, ca în orașele mediteraneene. Coborâm pe asfaltul încins de căldura amiezii, uitând zăduful drumului. despre acalmie Prin acalmie, mexicanul se resemnează parcă. Renunță la orice exces. Atunci, pericolul care-l pândește este să devină înțelept. Prea înțelept, se va mira el însuși că s-a dus uneori în piețe pur și simplu din plăcerea de a vinde și de a târgui sau că a fost în stare să refuze să-și vândă marfa prea repede
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
alb și aerul vibratil, ca în orașele mediteraneene. Coborâm pe asfaltul încins de căldura amiezii, uitând zăduful drumului. despre acalmie Prin acalmie, mexicanul se resemnează parcă. Renunță la orice exces. Atunci, pericolul care-l pândește este să devină înțelept. Prea înțelept, se va mira el însuși că s-a dus uneori în piețe pur și simplu din plăcerea de a vinde și de a târgui sau că a fost în stare să refuze să-și vândă marfa prea repede de teamă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a extins și a căpătat amploare, până când s-a ajuns la un zumzet general. Până la urmă, era sâmbătă seara și toți erau amețiți. În spatele ei, Ashling îi auzea pe oameni comentând: —E tare, omu’. Complet nebun. Ce e galben și înțelept? continuă Ted cu un zâmbet pe buze. Avea audiența în palmă. Își țineau respirația, așteptând poanta. Ted zâmbi, rotindu-și privirea prin încăpere. —Cremă infestată cu bufniță. Spectatorii mai aveau puțin și ieșeau prin acoperiș. Ce e gri și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ați fost o audiență de bufnițe! Fluierături, aplauze isterice, bătăi din picior și chiuieli se dezlănțuiră în timp ce el își făcea ieșirea. Mai târziu, în timp ce toată lumea se îndrepta spre ieșire, Ashling auzea oameni care vorbeau despre Ted. —Ce e galben și înțelept? Am crezut că o să mor de râs. —Tipul ăla, Ted, a fost fantastic. Și sexy pe deasupra. — Mi-a plăcut felul în care și-a ridicat... —... tricoul. Da, și mie. Crezi că are prietenă? —Mai mult ca sigur. Petrecerea avea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
profesionale. Dar n-am timp să-ți perii afurisitul de ego. Stai aici să ai grijă de asta. Dacă se-ntoarce aici Strichen, vreau pe cineva care poate să facă ordine. Agentul Rennie păru din nou jignit, dar Își ținu Înțelept gura. Inspectorul Își Încheie la loc haina. — Bine, Logan, tu vii cu mine. Și plecară. Agenta Watson privi ușa Închizându-se În urma lor cu o grimasă nemulțumită. Simon Rennie Ticălosul se insinuă lângă ea. — Vai, Jackie, zise cu un accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un fel mama lor aleasă de soare, îi însuflețesc cu razele mele... I-am împrumutat deocamdată, mi-au fost încredințați pentru a-i ajuta să crească. Îmi aparțin doar pînă vor aduna mai multă lumină, vor deveni și ei îndrumători înțelepți și vor zbura în lume să ajute oamenii... să ajute la înălțarea arborelui universal... soarele aduce mereu îngeri noi, pentru că este nevoie de ei în lume, din ce în ce mai mulți... uneori, ființele din lume care devin benefice și limpezi se îndreaptă înspre
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ramurile care ajung la inimaginabila posibilitate de a fi mereu vii, înnoindu-se și existând înspre absolut... un învățăcel se află pe scara luminii și ajută de fapt arborele să evolueze înspre infinitul absolut... de aceea, dacă eu sunt arborele înțelept, rotund, perfect și infinit, tu ești învățăcelul, direcția, raza, ramura și intenția, eu sunt scopul, tu ești modalitatea... eu sunt rezultatul, tu ești proiectul... a identifica pozitivul și a învăța să filtrezi negativul, în această lume, este misiunea ta principală
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de la natură să zburăm ca păsările, să fim neînfricați ca leii, să apărăm ceea ce iubim, să avem dulceața mierii și limpezimea apei, să fim frumoși ca pomii înfloriți și miraculoși ca înnoirea primăverii, să creștem ca grâul auriu, să ajungem înțelepți și infiniți ca cerul și oceanele... să ne simțim eterni ca munții și rapizi ca apele râurilor, să ne schimbăm ca anotimpurile și să strălucim ca soarele... să avem grijă de viața nouă care apare și să reușim să scuturăm
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
se știa ce anume o determinase - într-un apus călduț și înmiresmat în superba exedra din Villa Jovis, din gura unui bărbat cu o sănătate de fier, care se bucura de prietenia împăratului. Spărseseră ușa. Îl găsiseră pe juristul cel înțelept și incoruptibil întins pe pat - însă încheieturile îi atârnau inerte, cu venele tăiate, iar sângele formase o baltă enormă pe marmură. Pe masă se afla un bilet scurt: „Părăsesc această viață, care mi-a devenit de nesuportat“. Mama În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus îi dădu dreptate; zări la capătul porticului silueta înaltă și zveltă a lui Callistus. Macro spuse că puterea lui Tiberius se baza pe cohortele imperiale încartiruite în inima Romei, în apropierea străzilor istorice care duceau spre miazăzi. — A fost înțelept. În timp ce vorbea, se întreba dacă tânărul prindea sensul cuvintelor lui, fiindcă uneori încuviința supus ca un copil, dar alteori părea să fi moștenit de la Augustus capacitatea de a asculta și de a-și ascunde gândurile. Continuă: — Pretorienilor le-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stat care și-au primit oaspeții fără formalități. Seneca aruncă o privire curtenilor, pe zi ce trecea tot mai tineri și mai plini de viață, și, arătând spre veșmintele elegante și pline de fantezie care se îngrămădeau în tribună, declară: — Înțelept, Tiberius a interzis fără milă toate ciudățeniile acestea. De multă vreme nu-l mai pomenise cineva pe Tiberius, și cei aflați în apropiere deveniră atenți. El continuă: — Nimeni nu se gândește că toate țesăturile și parfumurile acestea trimit corăbii pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru acea epocă, un fel de Uniune Mediteraneeană, opusul puterii romanocentrice construite de Augustus și Tiberius. Un ideal nobil și, poate, cu neputință de atins, precum norii de pe cer. „O asemenea idee se poate naște numai într-un suflet foarte înțelept, obosit să sufere inutil, sau într-o minte tânără, care crede că este posibil să schimbi lumea“, își spuse Împăratul. Zeii, care știau numărul zilelor îngăduite viselor sale, zâmbiră. El însă, crezând, datorită tinereții, că timpul nu are sfârșit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
două scrisori - „niciodată nu s-au mai văzut documente atât de criminale și, în același timp, atât de stupide“ -, Lepidus, Gaetulicus și cei cinci tribuni fură condamnați pentru trădarea poporului roman. Tânărului Împărat, teribila lege concepută de Augustus îi apăru înțeleaptă și prețioasă. — Nici unuia dintre acești trădători nu i se va îngădui să se sinucidă, porunci el, pentru că nici unul dintre ei nu a luptat vreodată pentru Roma. Îi spuse lui Galba, care stătea alături de el, tăcut: — Pe de altă parte, nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]