5,677 matches
-
la jumătate cu apă călduță și roșie de sânge, arterele tăiate la ambele mâini și moartea nu venea. Apoi, presupuneam, a luat un cuțit din bucătărie și l-a sprijinit de perete căci, cu arterele tăiate nu putea să-l înfigă în inimă; de împins nu l-a putut - slăbit cum era - căci cuțitul n-a făcut gaura mare și nici n-a ajuns la inimă, să scape mai ușor (îmi aduc aminte de poezia lui Coșbuc, „Regina ostrogoților”; așa și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care dânsa îi va găti când se va întoarce acasă. Când s-a întors de la serviciu, Livia Petrașcu și-a găsit soțul spânzurat cu un cablu electric de suportul rezervorului de la WC. Cu venele de la mâini tăiate, cu un cuțit înfipt în piept în dreptul inimii și cu o lovitură puternică vizibilă deasupra ochiului drept. La bucătărie, jumătate din cartofi erau curățați. În baie era baltă de sânge. Vecinii de apartament spuneau că ar fi fost în vizită la D-nul Petrașcu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cumnatului său (vezi relatarea lui Mitu Banea) și cum în studiul lui Lettieri D. J. (1974) „A SocioClinical Scale for Certifying Mode of Deth” pag. (119-140) este specificat ca zonă preferată în cazul sinuciderii cu lame tăioase, ci și-l înfige în piept, dar fără a-și străpunge inima, ca și cum s-ar fi jucat cu moartea sau nu a mai avut puterea s-o facă. Nu cumva „cei doi domni”, care l-au vizitat, cum spune inginerul Brahonschi, au făcut, din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
flacără vreo zece minute, apoi a stins focul și l-a lăsat să se răcească. Îți fac un semn cu ăsta. Să nu-ți fie frică. Nu doare, spuse Paznicul. Mi-a ridicat pleoapa dreaptă cu degetele și mi-a înfipt vârful cuțitului în globul ocular. Paznicul avusese dreptate. Nu m-a durut și ce mi s-a părut ciudat e că nu mi-a fost frică. Cuțitul s-a afundat ca într-o masă gelatinoasă. Ușor și silențios. A procedat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
același timp, iar e greu să-și extragă coarnele dintr-unul și să se repeadă la altul. Libertatea de mișcare este mult îngrădită astfel. — Dacă rezistența e mare, se pierde mult timp, am comentat eu. — Da, așa e, zise ea, înfigându-mi trei degete în piept. Acesta este dezavantajul animalelor cu mai multe coarne. Sunt mai funcționale două sau chiar unul singur. Dar ar trebui să ne gândim mai întâi cât sunt de importante două coarne. Ele asigură, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
piesa-parolă, izolând-o de orice perturbare externă. Dacă ți-am spune din ce se compune miezul conștiinței, n-am face decât să-ți creăm tentații. Ca și când ți-am descoji un pepene roșu. Tu n-ai mai rezista ispitei, ți-ai înfige degetele în miez și te-ai mâzgăli tot. Parola închisă ermetic și-ar pierde astfel valabilitatea și s-ar duce totul de râpă. Și se duc naibii și permutările! De aceea îți înapoiem pepenele cu o coajă mult mai groasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fost imposibil să-mi dau seama dacă pădurea îmi era prieten sau dușman. Putea foarte bine să facă pe prietenoasa ca să mă ademenească. Cred că a avut dreptate Colonelul când mi-a spus că rădăcinile mele nu sunt încă bine înfipte în acest oraș. Așa că nu strică puțină prudență. N-am văzut urme lăsate de locuitorii pădurii. Nici un obiect făcut de mână de om. Mi-ar fi plăcut să-i întâlnesc, dar în același timp mă temeam de ei. Poate ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de-afară fără să ne putem mișca. Imediat lângă ieșirea rotundă am văzut un fel de cutie pătrată în care se depozitaseră felinare de semnalizare și alte echipamente folosite în subteran. În spațiile de beton dintre liniile de metrou erau înfipți niște stâlpi mici de care erau prinse felinare la intervale regulate. Acele luminițe, care de pe peron par palide de tot, mi se păreau de-a dreptul sclipitoare după atâta bâjbâială prin întuneric. — Hai să stăm puțin aici până ni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Părintele Sofronie. Secțiunea publicistică găzduiește semnăturile lui Arșavir Acterian, Mircea Palodă, Stanciu Stoian. La „Cronica plastică”, „subtilul și finul tânăr critic” Eugen Ionescu scrie despre Aspecte ale plasticii și ale culturii. După ce neagă existența organică a unui bizantinism „cu rădăcini înfipte în solul românesc”, Eugen Ionescu pune sub semnul întrebării „spiritul de finețe” al intelectualilor noștri din întâia generație, ca și prezența în arta lor a unui stil, concluzionând că „salvarea” nu o reprezintă nici sămănătorismul, nici bizantinismul, nici modernismul sincronic
FREAMATUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287084_a_288413]
-
vânătoare, petreceri, vizite la Curte). Membru fondator al Societății Scriitorilor Români (1909), este ales în 1911 în comitetul de conducere. În 1914 inițiază Cercul bibliofil român. În anul următor, la 5 aprilie, un servitor încearcă să-l omoare în timp ce dormea, înfigându-i un pumnal până în creier. Tudor Arghezi publică, în „Cronica”, un necrolog, semn că se răspândise vestea morții lui. Cu o constituție robustă, rănitul supraviețuiește, însă tot restul vieții va rămâne țintuit într-un fotoliu, neputând să scrie și vorbind
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
până la tine, / Prin râpi și gropi adânci, / Suite de bătrânii mei pe brânci, / Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă. / Cartea mea-i, fiule, o treaptă.” Iar la D., poemul Destin cu cioburi începe așa: „Crâșmarul aplecat peste tejghele / Înfige-n noapte șiș, până-n prăsele; / La masa cu clondire de răvac / S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu, ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg, până la mine, / Reptile oarbe din care mă trag / (Ca să-mi dați
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
căror ediție critică lucrează), Încheiată, fulgerător, dar la fel de elegant, cu moartea scriitorului (a unui alter ego Învins În lupta cu limbajul, a unei vârste prea fragile, concret, a acestui Thomas Pilaster al cărui cadavru a fost găsit cu un coupe-papier Înfipt În gât). Autopatișă, ironie, la prima vedere, romanul lui Chevillard este și o autopanoramă, o parabolă metatextuală. Talentul plin de forță al scriitorului și capacitea sa de a figura o realitate absurdă placată pe cea cotidiană, banală, nu-i sunt
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Liniște de argint), unde Mântuitorul își vede sinele nemântuit prin revelație și sacrificiu (Demențe XXIX), iar tatăl pogoară din cer lângă o mamă „cu tâmple roșii”, ca într-o alegorie alchimică tenebroasă. Numeroase sunt elementele de „iconografie” alchimic-apocaliptică („Luna-și înfige ghearele în soare”, „soarele de noapte” - soarele negru al lui Maldoror). Poezia din volumul Grădina deliciilor (1993), parcă mai puțin subiectivizată, a fost văzută de critici ca prelungire a unor filoane expresioniste, suprarealiste sau dadaiste, ca expresie a unor nevroze
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
de zeamă de lămâie Tocăm verdețurile, le condimentăm și le amestecăm cu smântâna, iaurtul, uleiul, oțetul și cu un ou strivit cu furculița. Turnăm acest sos pe un platou, peste care adăugăm ouăle tăiate în două cu gălbenușul în sus. Înfigem în fiecare ou câte o scobitoare cu măslină sau roșie și decorăm cu pătrunjel verde. PLATOU CU APERITIV Ficățel de pasăre prăjit și învelit în feliuțe de bacon, prune uscate înmuiate, cu sâmburii scoși și umplute cu miez de nucă
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
Lăsăm să fiarbă până scade zeama de la roșii, adăugăm sosul tomat și busuioc, sare, piper, după gust. În sosul rezultat punem pastele fierte, amestecăm bine, apoi le așezăm pe un platou. Filé-urile de somon le rulăm câte unul separat și înfigem unul câte unul în platoul cu paste. Decorăm cu pătrunjel verde tocat și frunze de mentă. FILÉ DE SOMON AFUMAT CU SALATĂ - DOUĂ PORȚII - 300 gr. de filé de somon, o căpățână de salată, 150 gr. de ciuperci fierte și
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
grăsime; peste ele, se toarnă zahărul ars, iar după ce s-a răcit, o măcinăm ca să o amestecăm în cremă). Formăm prăjitura cu cremă, în așa fel încât să rămână pentru ultima foaie de deasupra mai multă cremă în care să înfigem felii de migdală tăiată și îi dăm forma unui arici cu țepi. La colțuri, lăsăm fără țepi și facem câte o fundă din zahăr ars. Într-un vas de aramă, uns cu ulei, punem zahăr si lăsăm la topit până
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
aceea, o femeie era aplecată asupra unui mormânt iar la capătul mormântului era un pom de înmormântare cu tot felul de fructe: mere, pere și tot felul de obiecte, cum se face și la noi pomul de înmormântare. Ăsta era înfipt acolo, la cruce. Când femeia a ridicat ochii și m-a văzut, a început să țipe și să fugă. Vă dați seama, să vezi unul aproape gol și aproape de ziuă.... S-a speriat, o fi crezut că e Necuratul. În
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mă chema să citim. Eu nu știam să citesc bine rusește, dar îmi arăta poze. Am văzut o poză pe care n-am cum s-o uit: era un cadavru care avea pe piept o revistă comunistă și o baionetă înfiptă în cadavru prin revistă. Ungurii, după ce l-au împușcat pe acela, i-au pus o revistă comunistă pe piept și i-au împlântat o baionetă. Poza asta am văzut-o eu în Pravda. Odată căpitanul era așa de impresionat că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și cu dispensă de stagiu, deși n-au satisfăcut niciodată obligația tragerii la sorți și n-au plătit tributul sângelui. Eu înțeleg, domnilor, pedeapsa chiar pentru o greșeală, însă o pedeapsă atemporală! Dar după 20 de ani să veniți să înfigeți acestui om o pedeapsă așa de teribilă și pentru toată viața lui, aceasta n-o pot admite! Mi se pare că ar fi nedrept și s-ar face o mare nedreptate! Și pe cine ar lovi această nedreptate? Oare numai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
puternic val de lumină poate risipi întunericul care în ziua de azi răzvrătește atâtea minți. Slabele lumini ce licăresc bătute de vânt ici și colo, nu străbat bezna înfricoșătoare și primejdioasă, nu pot arăta drumul spre limanul mântuitor. Farul este înfipt adânc în credința bisericii lui Hristos, universală în timp și spațiu sau catolică, stâncă neclintită în veci. El își înalță fruntea către valurile amenințătoare și de aici revarsă siguranța senină din belșug, unde de lumină asupra întinsului apelor nestatornice și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din urmă oboseala îi lăsă nemișcați și recunoscători" (pp. 72-73). 600 OC, II, p. 141. 601 Titlul este dat de editori: Verlockung im Dorf. 602 Vezi Spada, fragment, OC, II, p. 354, în care eroul se trezește cu o spadă înfiptă în spate. 603 "În sală, piciorul alunecă pe gunoaie. Mizerabilă prăvălie, o rușine pentru sat, o rușine pentru comună". 604 OC, II, p. 111. 605 OC, II, p. 139. 606 Au putut fi evocate unele apropieri cu Castelul între acest
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de la selectarea unei autentice clase de mijloc la apărarea autonomiei locale) se desprind din această privilegiere a organicității în dauna construcției impuse, prin ucaz, de către stat. Formelor fără fond le răspunde, în oglindă, vitalitatea unei civilizații care își are rădăcinile înfipte în solul istoriei și al tradițiilor. Fără îndoială guvernele sunt absolut necesare, în orice țară, pentru înfrânarea crimelor și stabilirea legilor fără de care o națiune cade în anarhie; însă toate guvernele până astăzi au trecut marginile misiunii lor și au
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
contra revizuirii și când am scăpa țara aceasta de agitarea sterilă a unor formule electorale, fără nici o valoare practică în starea de astăzi a poporului român.<ref id=”1”>Ibidem, p. 125.</ref> Un interludiu - Eminescu și organicitatea Având rădăcinile înfipte în solul ideologic junimist, reflecția lui Eminescu este, în câteva dintre punctele sale, afină cu această prudență evoluționistă recuperabilă la Maiorescu sau Carp. Ceea ce patima polemistului și angajarea ziaristului nu pot înlătura este asumarea unei perspective ce rămâne îndatorată ipotezelor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
istoria badmintonului. Acesta a fost totuși primul joc care a folosit un fluturaș. Grecii practicau un joc foarte popular numit „Sfaerica", în care întrebuințau rachete confecționate cu cordaj din intestine de animale; cu acestea loveau fructe uscate, în care erau înfipte câteva pene de păsări (Marcu, V.1989). Romanii au preluat și ei acest joc sub denumirea de „Paganica". În secolul 14, femeile din Japonia practicau un joc numit OIBANE. Pe post de minge, ele foloseau fructe, împodobite cu pene colorate
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
jucător din șir încearcă să nimerească ținta printr-o lovitură, iar jucătorul aflat lângă țintă retrimite cât mai repede jucătorului care urmează. 3. Apără-ți poarta. La joc participă 2 6 jucători. Două bețe de 1,50 m înălțime se înfig în sol, la o distanță de 4 — 5 m unul de altul. Bețele sunt legate între ele cu câte o panglică (sau o sfoară) vizibilă, la capătul superior și în partea de jos, la cea 50 cm de la sol. Bețele
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]