7,108 matches
-
de alți doi ostași, de altfel singurii care s-au întors, căci sârbul s-a predat rușilor, noroc că nu știau ora retragerii noastre! Ajungerea la debarcader s-a făcut pe brânci și târâș, până la plaja unde se cronometra timpul. Șoapta plecării trecu de la om la om ca un fior, ca o speranță, dublată de regretul învinșilor. Șanțul de retragere era desigur mai scurt decât distanța de 2 kilometri până la locul de îmbarcare. Aviația și artileria inamice bombardau de zor, răspunzându
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Cu bocceaua la subsioară fac primul pas pe poartă, afară; ochii încep să mă doară și merg într-o doară cu inima împuținată într-o țară înstrăinată; vreme durută, spre o localitate necunoscută... -3- Pe trotuare, tăcere, soare, pe-alocurea șoapte; Aiud, mai, 1957. -4- Amară tinerețe, amară!... Sunt în gară? În port? Sunt viu? Sunt mort? Nici eu nu mai știu... -5- Stingher, m-așez într-un ungher și-aștept; o cucuvea mai veche îmi scurmă în piept; tușesc pe
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Anghel, ajutați de arh. Goga Nicolae și ing. Haram Vincențiu, cu cheltuiala Asociației Foștilor Deținuți Politici. Acest monument ridicat cu atâta trudă în memoria eroilor și martirilor noștri va rămâne un altar în fața căruia vom veni să le ascultăm șoaptele, să ne înnoim juruințele și credința în idealul pentru care ei s-au jertfit. Apreciind că toate acestei lucrări sunt bineplăcute lui Dumnezeu și oamenilor, cu părintească dragoste luându-le în seamă, Noi, Bartolomeu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, am
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
comuniste”. Textul lui Ovidiu Papadima e intitulat “Crăciun la Jilava”, dar folcloristul i-o ia înainte cu amintirile din familie, semnificația superioară a datinei și ”feeria colindelor” etc. În Jilava, și în toate pușcăriile comuniste nu era voie nici în șoaptă să cânți, iar când am cântat am fost izolat și maltratat la Noua Culme - Periprava, cu cinci zile și nopți pe cimentul hârbuit, dându-mi-se doar câte o jumătate de gamelă de apă (vezi relatările lui Bucur Stănescu în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
competițional cu cele europene, sunt numeroși. Originea lor se află în domnia lui Carol asasinul, care a terfelit Monarhia, răvășindu-și familia, aducându-și ca sfetnic intim o evreică inteligentă, răbdătoare, meschină, ocultă, care a știut să-și calculeze grațiile, șoaptele, gesturile, pașii, până a pătruns în palatul regal, și regele a împins România pe marginea prăpastiei, iar în cele din urmă, această Elena Wolf (germ. Lup) -Lupescu i-a devenit soție și moștenitoarea unei averi comprimată în conturi și averi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde. După care, Dan, nefiresc, liniștit și împăcat definitiv, cu ce-i hărăzise soarta, a rostit mai mult în șoaptă, ca pentru sine, decât, și pentru Veghea: toate, la timpul lor. Asta-i unica lege sfântă a naturii.Toate. Atunci. Da, a replicat, Veghea, după care, întoarsă pe o parte,începu să-și tragă chiloții, pe picioarele albe, atât de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
rămas aici. - Ba, pe toți i-a încunjurat. - Ce ne facem, măi cutare ? - Așteptăm, zice el. Deodată, dintr-un lan, începură a se prelinge, una câte una, umbre. Din burniță țârâia mereu. - Ce facem, măi Vasî ? am zis eu în șoaptă. Vasî, de colo : - Am scăpat de grijă. Ne predăm. Atunci ne-am sculat toți patru cu mânile în sus. Umbrele sau oprit și ele. - Bre, Coca, zice deodată unul. N-au niciunul arme... Pe loc am ridicat puștile și i-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
semn că iarăși trebuia mers și cumpărat altul. Mama torcea pe lavița de lângă sobă, tăcută, închisă în muțenia ei. Uneori, lăsa furca pentru a se apropia de fereastra dinspre curte, unde lua ceaslovul cu rugăciuni și bolborosea din el, în șoaptă, să audă numai ea. Sora mea, Leana, fire neastâmpărată, nu prea suporta să stea acasă. Eu, mai cuminte, sedentar din naștere, încercam să țin pasul cu tata la "lecturi". Biblia o învățasem, cred, pe dinafară, o citisem de vreo șapte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Cristina Oprea sfârșit de sezon - doar luna mai ascultă șoaptele mării ecouri de clopot - între cer și pământ crizantemele nuc fără frunze - pe fereastră intr-acum toată lumina pictor indecis - vântul printre frunze amestecând culori fior de toamnă - atât de diferite aceleași alei.. zi grea de muncă - parcă și lăcustele
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
grabă dar uităm esențialul desori cădem în sfadă, nordul sudul deopotrivă vin călare peste mine și-alergând pustietatea rămân stinghere păcate să le ierți apoi să-îndoi până vii plin de nădejde să le sari peste șipoate peste culmi și peste șoapte să ridice într-o rână o fermecătoare zână plină de sevă-aleasă suptă cu nesaț din coarde împletite în zăpadă și în aștrii fără număr care trec spre locul lor să le salte-nemurire și în vraja zeilor. Îmbătați de epitete și
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
Boston, da, da, era nevoie să acționeze repede, nu trebuia să piardă nici un minut. Au Început imediat pregătirile, informațiile cerute prin telefon la agențiile de voiaj, formalitățile În vederea obținerii pașaportului, pregătirea valizelor care te Înnebunea. Toată lumea din palat vorbea În șoaptă de cînd se anunțase călătoria și Julius află că Statele Unite nu erau unul și același lucru cu Central Park care fusese instalat de cîtva timp pe CÎmpul lui Marte, plin de călușei și lanțuri și nenumărate puncte de atracție În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unde Julius luase loc la masă Împreună cu ceilalți. MÎncau tăcuți și politicoși, Își Întindeau untiera mai Înainte de a li se cere, Își turnau singuri apă Înainte de a veni majordomul să-i servească, nu se priveau În ochi, spuneau „mulțumesc“ În șoaptă. În sfîrșit, terminară masa și era timpul să treacă În salonul cu pian, unde urmau să aștepte ora plecării. Acolo, Cinthia Încercă să ascundă faptul că nu se simțea bine și stătu cîteva clipe pe bancheta din fața pianului, atingînd clapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu pian era nespus de tristă. Aprinseseră o singură lampă, cea care lumina jilțul În care stătea Susan. Cinthia, Julius, Santiaguito și Bobby, Îmbrăcați foarte elegant, stăteau toți patru pe sofaua rămasă În penumbră. Afară, pe coridor, servitorii vorbeau În șoaptă, parcă ar fi vrut să arate că și ei erau la fel de Îndurerați de cele Întîmplate; tăcură cu toții o clipă și, din pricina faptului că nu auzeau glasurile servitorimii, copiii se simțeau stingheriți și Înfiorați, Susan, amuțită, simți că i se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la fel de Îndurerați de cele Întîmplate; tăcură cu toții o clipă și, din pricina faptului că nu auzeau glasurile servitorimii, copiii se simțeau stingheriți și Înfiorați, Susan, amuțită, simți că i se face pielea de găină; cînd Începură din nou să vorbească Încet, șoaptele lor erau ca niște pauze scurte și fragile Într-o tăcere densă și totală, o tăcere apăsătoare care se strecură și mai adînc În sufletele lor sau mai curînd Încremeni cînd răsunară cele zece bătăi ale pendulei, undeva În alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clubului pe tăvi de argint de mîini invizibile și ascultătoare care se retrăgeau În tăcere pentru ca ei să poată sta de vorbă În liniște, pentru ca vorbele lor să poată fi purtate de vînt și să ajungă la urechile lor În șoaptă, catifelate, Împreună cu muzica de fond pusă special pentru membrii clubului și pentru invitații lor și cu pești colorați În bazin... Cu el ieșea să petreacă seară de seară! Cu el dansa! Cu el bea! Cu el Își petrecea nopțile! Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
foarte distrat, se aștepta tot timpul să fie bătut la palmă și totuși domnișoara Julia nu-l pedepsea; dimpotrivă, părea puțin speriată și Îl privea ca și cum i-ar fi fost frică de el. Apoi a Început să-i vorbească În șoaptă, abia auzit. Într-o zi, de cum a venit i-a spus În șoaptă: „Roagă-te băiețaș, roagă-te“ și Julius a vărsat și a Început să tremure ca varga. Seara au venit mătușa Susana și unchiul Juan Lastarria cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
domnișoara Julia nu-l pedepsea; dimpotrivă, părea puțin speriată și Îl privea ca și cum i-ar fi fost frică de el. Apoi a Început să-i vorbească În șoaptă, abia auzit. Într-o zi, de cum a venit i-a spus În șoaptă: „Roagă-te băiețaș, roagă-te“ și Julius a vărsat și a Început să tremure ca varga. Seara au venit mătușa Susana și unchiul Juan Lastarria cu o telegramă În mînă. Bobby era dus la un prieten, iar Julius se culcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capră și salva pasagerii răniți din diligență, pîndit mereu de primejdia de a cădea și a se izbi cu capul de stînci, de a se rostogoli În prăpastie... Degeaba. Nu se putea face nici o urmărire ca lumea cu Împușcături În șoaptă, fără strigăte de indigeni furioși. Și În vara asta Susan, Juan Lucas și frații lui mergeau În fiecare zi la golf; Carlos Își petrecea după-amiaza cum Îl tăia capul, fiindcă nu avea nimic de tăcut. Trebuia să aștepte pînă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ziua aceea Împreună cu alți trei jucători și din cînd În cînd rîdeau și aveau o Înfățișare foarte bărbătească și fiecare vorbă pe care o spuneau era Întotdeauna la locul ei. Celso se apropie de grupul lor și spuse ceva În șoaptă; pesemne ceva foarte amuzant, fiindcă Juan Lucas izbucni Într-un zgomotos hohot de rîs și Își roti privirea printre invitați căutînd-o pe Susan. — Ai auzit, draga mea? Nu, darling, ce? — Chiar acum ne-a spus majordomul că șoferul e disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cinstea săracului a rămas nepătată În casa asta; Celso și Daniel Își țineau capul În pămînt și Carlos dădu drumul la motor. Cu cîteva clipe Înainte de a porni mașina, Vilma scoase capul pe fereastră și-i spuse lui Julius În șoaptă, aproape la ureche: „Mămica ta a venit să mă vadă În camera mea și mi-a făgăduit c-o să te trimită cu Carlos să-mi faci cîte o vizită“. Apoi automobilul se puse În mișcare și ea izbucni În hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că se bucură de o situație economică excelentă. Se salutau chiar dacă se urau În afaceri și aici nu era un păcat să fii divorțat, de exemplu, ba erau Îngăduite și unele perechi de necăsătoriți, ce-i drept se vorbea În șoaptă despre el, dar erau Îngăduite. Desigur că nu lipseau femeile cu nume istorice, puțin mai fine și mai conservatoare decît celelalte de obicei, dar de multe ori nu mai aveau atîția bani și poate de aceea nu făceau nazuri; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
slujba de dimineață Înainte de a se duce la școală. Celelalte au venit mai tîrziu, cînd preotul acela atît de auster a convins-o să vină la spovedanie Într-o dimineață și ea a fost Încîntată să i se vorbească În șoaptă cu accent german de după o perdeluță. După ce s-a spovedit, În timp ce spunea o rugăciune cerîndu-i din tot sufletul lui Dumnezeu să-i ierte păcatele, a descoperit dintr-odată că icoanele din biserică erau o minunăție, aveau o austeritate de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sfatul. În sfîrșit, să lase lucrurile să meargă de la sine și băiatul să se potolească singur. Sigur că el putea să-l ajute cu ceva: „Julius!“, strigă și, văzîndu-l că iese din dormitorul lui, se apropie ca să-i spună În șoaptă că nici el nici Susan n-o să mănînce acasă În seara asta, dar pentru orice eventualitate să-i spună lui Celso să aducă sus cîteva sticle de whisky și să aibă grijă să le pună În locuri strategice, pricepi? ...Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Simți din nou o undă de mînie și izbucni, dar nu se auzi afară, a fost o mînie potolită, fără importanță, s-a pierdut risipindu-se În trei țipete care mai curînd păreau sughițuri și În cîteva drăcuieli pronunțate În șoaptă, cu nasul și gura Înfundate În pernă. Băgă de seamă că accesul ăsta de mînie se stingea repede și se uită la ceas, să vadă cît ținuse: numai cinci minute. Nimeni nu aflase că e mînios... Deodată i se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
după nuntă. Au trebuit să Îndeplinească o serie Întreagă de formalități, Juan Lucas a aranjat totul foarte bine, deși era puțin cam plictisit, ce-i drept. În palat domnea tăcerea, mergeau În vîrful picioarelor, vorbeau numai strictul necesar și În șoaptă. Juan Lucas propuse s-o ducă În dormitorul ei, dar Țanțoșa zise că aici muncise Întotdeauna și aici trebuia s-o lase să se odihnească. Susan Încuviință din cap și Țanțoșa sfîșie vălul de frică ce-i acoperea pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]