KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...214 215 216 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

discret, să nu fii văzută. Cînd termini de șters paharele, vii la bucătărie. Avem și acolo niște vase. Ultimele lemne trosnesc în sobă, de parcă s-ar lua la întrecere cu viscolul de afară, care zgîlțîie în furie ferestrele dinspre șosea. Așezat lîngă sobă, ca un copil, Dorin plînge în pumni, murmurînd o dojană: Trebuia să mă fi dus cu trenul... *** "Ce stupid! Scap de groaza bolii și ajung aici, între două maluri ale căii ferate, unde s-a împotmolit păcătoasa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
răsucind zăvorul, stinge lumina, să nu poată fi văzută de pe culoar, că noaptea o femeie singură într-un compartiment atrage întotdeauna privirea și încurajează pornirile, apoi își reia poziția de mai înainte, visînd la locul cald de acasă, din fotoliul așezat în fața televizorului. "N-ar fi trebuit, totuși, să-i dau motive de supărare stînd atîta de vorbă cu Mihai... Mă iubește mult și..." Pe acoperișul vagonului se aude zăpada spulberată. "Și, totuși, dacă mor... Să fi fost numai politețe?!..." Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
discuție despre Iliada, argumentînd chiar și de ce Napoleon o considera un jurnal de război. Aa-ah! se întinde Ion, cu brațele larg desfăcute. Mult mai vorbești! Ce mai face madam Săteanu? Precum știi saltă din umeri Mihai, preocupîndu-se de o vedere așezată sub sticla de pe birou, o ilustrată cu un mănunchi de brîndușe mov. Prima oară cînd am s-o văd evident, nu acasă la ea, că nu-mi stă în caracter, poate că și de aceea n-am acceptat invitația lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cămări, încălzită de peretele comun cu al sobei din sala restaurantului, o cămăruță în care stau grămădite saltelele și păturile folosite vara în căsuțele campingului, între două pături așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia din lăzile pe care a pus salteaua și-și leagă șiretul unui pantof. Cînd aude cîteva bătăi încete în ușa de stejar, murmură ceva supărat, ridicîndu-se să deschidă. Nu! șoptește Letiția. Dacă e soția?! Doarme spune chelnerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
te faci tot mai rea" gîndește Maria, privind lung în urma fetei, apoi, ca trăsnită, rămîne cu privirea în gol: "Cum adică "pui de cuc"?! Sigur știe ceva!" *** E aproape opt scoate capul din bucătărie Paula, preocupată să pregătească o gustare. Așezat în fotoliu, cu telefonul alături, pe măsuță, Radu așteaptă, gîndind aiurea, obosit de băutura consumată aseară, din sticlele care stau acum răsturnate lîngă pat, la picioarele lui. Tot mai des, ca de fiecare dată cînd e obosit, mai ales după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Își reproșează mereu că trebuia să fi coborît aseară din cursă și s-o fi luat, singur, de-a lungul șoselei, acum ar fi fost ajuns. Numai cînd nu-și mai simte picioarele de ger, intră și merge să se așeze în fața sobei, la căldura jăratecului peste care, din cînd în cînd, țăranul aruncă lemne aduse de el cu brațul, de afară, dintr-o magazie descoperită prin întuneric, spre ziuă, cînd l-a trezit femeia și i-a spus să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
facem? întrebă țăranul. Tăiem un copac saltă el dintr-un umăr, întorcîndu-se la scaunul său. Unul din copii s-a trezit și se învîrte pe lîngă taică-su, care se pregătește să-l ducă dincolo de porțiunea de zid, să-l așeze pe oliță. La întoarcere, mergînd pe jos, ținut de-o mînă, copilul se oprește nedumerit lîngă bătrînă, privește întîi mirat, apoi cu plăcere în ochii cățelușului, întinde gîtul spre el și, deschizînd larg gura, exclamă un "am!" provocator. Cățelușul clipește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
făcută. "Roagă-l pe domnul de colo să vină puțin dacă vrea..." Mulțumesc! înclină actorul privirea, pornind spre masă. Vă ascult zice femeii cînd ajunge lîngă ea. Te rog să stai murmură femeia, fără să ridice privirea. Docil, actorul se așază, privind-o lung, stăpînindu-și cu greu surîsul din colțul stîng al gurii. Mîinile nervoase ale femeii, tremurînd vizibil în ciuda efortului făcut de-a se stăpîni, desfac unul din ziarele de pe masă, arătînd gulerul alb, împăturit: Spuneai că prietena dumitale... Ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un foc molcom învelit în durere. Iulian e numele meu se înclină actorul, așezîndu-se pe scaun, luînd încet, delicat, mîna femeii s-o sărute. Nina răspunde femeia oftînd, mușcîndu-și buzele, să-și stăpînească lacrimile. Iulian se face că nu observă, așază mai bine ziarele pe colțul mesei, apoi se ridică: Mă duc la bar, poate mai sună telefonul. Arhitectul, de cînd a terminat gustarea comandată, s-a ridicat și, pocnind rar cu bastonul, se plimbă cercetînd cu privirea fiecare ungher, ciocnindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu ochii pe sus. Au pus grinzi solide, bine încastrate. Dacă se încing mai tare lăzile astea, arată el or să ia foc. Depărtați-le de sobă. Sultana mai rămîne un timp, după ce pleacă arhitectul, și privește lung spre lăzile așezate la rînd, ca un pat, apoi iese încet, mușcîndu-și buza de jos. Cît ea a stat în magazie, Ovidiu a ieșit din camera de veselă cu jumătatea de pui, a pus-o pe un platou, a adăugat un pahar cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
palme, apoi pumni, apoi genunchi, picioare, iarăși pumni, de sub care răzbat încercările de țipăt transformate de sîsîitul femeii în gemete ascuțite. Cînd potopul a încetat, fata ajungînd ghemuită sub niște lăzi, unde nu mai poate fi lovită, Sultana se oprește, așază muierește mîinile în șolduri și-și trage răsuflarea: Ascultă, putoareo! Unde te trezești aici?! Am acceptat să ajuți la treabă, nu să mi te-ntinzi cu bărbatu-miu. Ia zi-i, ești bolnavă? De ce? Ca să știu, să-l tratez, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un pahar și voiam să le spăl... Sultana se uită fix în direcția unde, singură la o masă, fata își face de lucru cu poșeta, indiferentă la tot ce se întîmplă în jur, arborînd un zîmbet sfidător. Cînd chelnerița se așază pe scaunul de alături, Letiția se întoarce puțin, arătîndu-i spatele, ridicîndu-și piciorul drept peste genunchiul stîng, bătînd aerul cu laba într-un ritm lent, de o totală nepăsare. Dacă peste cinci minute nu te văd făcînd treabă, în bucătărie întîi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pîrtie pentru autobuzele de transport local. Spuneți-mi, se adresează Vlad unuia cu șapcă de dispecer ce știți de cursa rapidă? Peste vreo oră va fi aici. Autofreza e plecată de mult. Vlad intră în sala de așteptare și se așază pe o bancă, lîngă calorifer, gîndindu-se ce bine a făcut că nu a mai telefonat la Iași, părinților fetei, să-i mai pună pe gînduri. Cînd cursa va sosi, le va da telefon și-i va informa că totul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai vrut să primească plicul, convingînd-o să cheltuiască banii împreună, ca atunci, cu profesoara aceea, dinainte de căsătoria lor, despre care, cu haz, i-a povestit el odată, beat fiind: Am mers la baraj, am reținut cameră, și, cînd să ne așezăm la masă, în restaurant, am văzut că-s filat. Am plecat la motel, unde aceeași figură. Peste un timp, la o petrecere, rîzînd, unul din filatori mă întreabă: "Unde ai mers, tovule, cu cucoana?!" La care eu, luîndu-1 în mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Lazăr. Mai bine am mai aduce o saltea și pentru noi arată el spre saltelele înșiruite lîngă sobă, lîngă bar și pe lîngă bucățica de perete interior, peste care stau așternute pături de la camping. Mulți dintre pasageri s-au și așezat pe saltele, încercînd să se mai relaxeze după atîtea ore de stat pe scaune. Actorul stă rezemat cu spatele de perete, aproape de sobă iar lîngă el, întinsă de-a binelea, învelită pe picioare cu haina lui de blană, Nina doarme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spatele de perete, aproape de sobă iar lîngă el, întinsă de-a binelea, învelită pe picioare cu haina lui de blană, Nina doarme, cu căciula albă trasă adînc pe cap, cu palmele împreunate în poală. Arhitectul doarme și el, cu bastonul așezat lîngă piciorul bolnav, în vreme ce profesorul, așezat alături, plictisit de-a binelea, se ridică și începe să se plimbe, trăgînd uneori cu coada ochiului spre masa unde cele două bătrîne sporovăiesc continuu, iar de o vreme încoace, femeia cu ochelari a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ochelari a scos din sacoșă un pachet cu cărți și face pasiențe, mai mult ca un tic nervos, fără să fie atentă întotdeauna la ce iese, spre nemulțumirea soțului, care se tot ridică de pe saltea și o invită să se așeze. Mai lasă-mă, omule! se oțărăște femeia. Uite, dragă, ce cărți rele... Toată viața a fost morocănos, iar acum, de cînd îi la pensie, a devenit cicălitor. Mai bine rămînea morocănos. Rele cărți. Și ce vrei să faci la fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-mi amintesc să vă fi avut elev. Mă iertați! spune profesorul, retrăgîndu-se. Nu vor să vă dea și dumneavoastră în cărți, dom' profesor? îl întreabă Lazăr cînd profesorul a ajuns în dreptul saltelei pe care el și studenta încearcă s-o așeze mai bine lîngă perete. Ce mai puteți spera de la viitor?, afară doar de un loc la Academie. Profesorul se oprește și-și înfige adînc mîinile în buzunarele paltonului, privindu-și fostul discipol cu un surîs blajin, peste care plutește vag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd s-a desecat lunca. A, șantierul de hidroameliorații. Pentru unii șantier, pentru alții canal... Ai cîștigat bine? Dreptul de-a-mi continua, anul următor, studiile spune Lazăr, făcînd un semn de salut, cu care să încheie discuția, să se poată așeza pe saltea, lăsîndu-1 pe șofer nedumerit. La masa lui, lîngă fereastră, profesorul stă lăsat adînc în scaun, cu cotul stîng sprijinit de marginea mesei, fascinat de viscolul ce se zbate dincolo de sticla groasă. Cuvintele lui Lazăr i s-au înfipt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de cățelușă. Papa! strigă ei pe rînd, întinzîndu-i mîinile pline de carne, îndemnînd-o să mănînce. Vlad, Dan! le strigă tatăl, plecîndu-se spre ei. Aam! răspunde unul, arătînd cățelușa. Am papa precizează celălalt, cu ochii la cățelușa care mănîncă de zor, așezată în mijlocul unei grămezi albe, de la punga cu lapte praf, molfăind un picior de pui. Dumnezeule!! își duce bărbatul mîna la frunte. Ce-i, dragă? se interesează soția. Uite ce-au făcut... Te-am rugat doar să-i supraveghezi un pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sub nici o formă; ea e vie în mintea lui cu tot ce are mai provocator, cu apetitul ei sexual exagerat "oare nu-i exagerat numai pentru mine?!" -, cu interesul de a-l avea soț și cu glumele răutăcioase la adresa Aurei. *** Așezată pe marginea patului liber, Paula supraveghează transfuzia, în timp ce colega sa potrivește mai bine perna femeii operate, ale cărei mîini mari, cu degete cărnoase, dezvoltate de muncă, stau pe albul cearșafului, zvîcnind uneori. Ochii și-i deschide rar, privește flaconul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
te transferi la mine? îi surîde Muraru, îndesîndu-și palmele desfăcute în buzunarele halatului alb, privindu-l lung, bănuitor. Hai alături, să stăm de vorbă, că de cunoscut, parcă, numai din vedere... Tovarășa Matei mi-a recomandat... începe Vlad imediat ce se așază pe scaun. A! rîde zgomotos Muraru. Știi ce se întîmplă pe front cu soldații indisciplinați? Sînt trimiși într-un batalion disciplinar, în linia întîia. Ce boacănă ai făcut? Vlad se uită la el cruciș. Două lucruri nu suport: colaboratorii proști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
le curăță de coajă. Le prăjesc eu; dumneavoastră mergeți la copii spune femeia, făcînd un semn cu capul spre sală, unde băieții, de cum l-au zărit pe tatăl lor, țipă întruna. Pá-pa, pá-pa plîng într-un glas, cînd tatăl se așază pe un scaun, luîndu-l pe cel din brațele studentei. Mircea Emil, trezit de atîta zgomot, își saltă pălăriuța de pe ochi și părăsește scaunele, îndreptîndu-se spre bar, căutîndu-l cu privirea pe chelner: Chiar nu mai ai nimic de mîncare? întrebă, dînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
va găsi pe acolo ceva dulce, să dea copiilor. În zadar. Lîngă el, Nina stă neputincioasă, aruncînd uneori priviri triste telefonului de pe capătul barului, simțind un fior de emoție, dar mai ales de plăcere cînd mîna grijulie a actorului îi așază mai bine haina de blană pe picioare; cuneori, ochii lor se întîlnesc și-și surîd cu drag, prietenește. Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în stare de scandal, nici dacă l-ar vedea. Încălziți bine de flăcările mari din gura sobei, călătorii se împrăștie, reluîndu-și locurile pe scaune ori pe saltele. Sînteți supărată pe mine, doamnă? se oprește profesorul în fața bătrînei, care și-a așezat broboada cu cățelușa culcată pe masă. Nu, de ce-aș fi? clătină din cap femeia, privind aiurea. Profesorul continuă să stea în picioare lîngă masă, fascinat de gîndul că regăsește în bătrîna din fața sa multe din trăsăturile doamnei de odinioară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]