6,958 matches
-
literare consacrate. Ea irumpe În plin haos al amănuntelor aflate În devălmășie, refuzând aproape instinctiv ierarhizarea și alcătuind o rețea expresivă În care cititorul recunoaște liniile unui portret. În realitate, autoportretul Începe să existe din chiar clipa În care scriitorul așterne pe hârtie prima literă a monologului său confesiv. Firește, autoportretul psihologic premerge autodescripția fizică, realitatea jurnalului dictând și ordinea intrării În scenă a eu-rilor suprapuse existente În materia amorfă a scrierii. „Se Înțelege așadar că autoportretul În jurnalul intim se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și simetrie) și demnitatea stilistică pe care a cultivat-o. Yourcenar a fost un corector înrăit, nu doar rescriind continuu opere întregi, dar și regândind concepția lor inițială. Avea obiceiul de a-și imagina cărțile cu mult înainte de a le așterne pe hârtie. Mai târziu făcea adnotări și le închidea cu cheia. Și mai târziu câteodată după decenii survenea ceva care îi amintea de originalul de mult uitat sau de notițele pe care le făcuse. Le muta sau reinventa ideea originală
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
apare identitatea de nume în mod evident. Deși ocurența este minimă, numele din interiorul textului este identic cu cel de pe copertă: Când cei doi viteji de la SMERȘ au isprăvit cu jumulitul, o dată cu porthartul mi-au confiscat și reflecțiile mele politice așternute pe hârtie și când, copleșiți de zăngănitul geamurilor la fiece explozie nemțească, mă împingeau repede spre ieșire, au răsunat pe neașteptate două cuvinte care îmi erau adresate cu fermitate [...]: Soljenițîn. Întoarce-te283. În afară de identitatea onomastică, în realizarea pactului autobiografic important este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
până la ultima centimă întrebuințarea fondului secret și că nu am absolut nici o încredere în el”. Prin cele două acte normative, generalul Ion Antonescu urmărea, de fapt, un control sever al S.S.I. și subordonarea directă, ștergerea trecutului prea „păgubos” și să „așterne uitarea asupra lui” printr-o necesară reorganizare și reorientare a activității în condițiile în care se găsea România. Calitățile noului director, colonelul Nicolaide, ce-i înșelase așteptările în conducerea SSI-ului, presiunea evenimentelor (mai ales acțiunile Mișcării Legionare, ce trebuiau
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
stabilirea adevărului. Este un element remarcabil, care recomandă precis sursele fudamentale, de la care trebuie să pornim și la care să revenim în analize. Dintre documentele, ce poartă semnătura Mareșalului, distingem trei de o valoare excepțională: Documentul intitulat Însemnări din celulă, așternute într-o agendă din 1930 a Regelui Carol al II-lea, chiar în seara demiterii (aprox. între orele 21 și 23), după ce Mareșalul și Mihai Antonescu fuseseră încuiați în așa-zisa cameră-safé a Casei Noi. Documentul, ținut ascuns vreme de
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Semănătorul bucure ștea n și Luceafărul din Budapesta. Aproape orice se cuprinde în una din aceste reviste ar putea să și afle locul și în celelalte două.” Cât privește spusele lui Emil Gârleanu scoase din context: „Să cântăm și să așternem pe hârtie numai ce e al nostru” - ele nu numai că nu-s menite să „divulge” intențiile generale ale grupului ctitoricesc” (George Tutoveanu, Emil Gârleanu, Dumitru Nanu, C. Moldovanu, Andrei Mând ru), ci redau însăși ideologia și programul revistei, că
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Fiecare elev a avut libertatea să-și prezinte în fața colegilor fișele, desenele, conspectele ori de câte ori a dorit. Am observat că ei preferă anumite conținuturi (curiozități, proverbe, ghicitori) și activități (desene, rebusuri, jocuri) și mai puțin să realizeze compuneri sau să-și aștearnă pe hârtie impresiile. Se știe că multe dintre activitățile școlare și extrașcolare se împletesc în mod fericit cu jocul. Pedagogul elvețian Eduard Claparede afirma că “pentru a-l face pe copil să depășească în școală «greutățile greu de învins» important
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
la o ființă omenească și crește iarba pe mormântul său. Pe la jumătatea dealului, un stâlp de beton, nu mai gros decât mâna unui om voinic, susținea o placardă ce părea că fusese inițial de culoare galbenă, pe care fuseseră cândva așternute litere negre, drepte, acum stătea aplecat spre pământul plin de scaieți ca și cum i-ar fi arătat ca o imputare numele fostului sat ce fusese ras de pe suprafața sa de alunecarea de teren. Încercă să descifreze scrisul, dar cele câteva litere
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
indivizi de pe urma cărora alții câștigă, dar care nu renunță la a crede că valoarea va redeveni singurul criteriu demn de luat în seamă. Camil Petrescu dispune de o gamă interesantă de intonații malițioase, mefiente. Gheorghe Grigurcu remarcă cum "Condeiul prozatorului așterne textul critic cu o elegantă dezinvoltură, modelând o frază nervoasă, înzestrată cu epitete de accepție morală. Imboldului satiric îi răspunde mereu un subtext al propriei problematici și chiar al propriului concret existențial"264. Undele scurte alcătuiesc un îndreptar moral pentru
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
să rezolve probleme de aritmetică, pe care elevii claselor respective nu le puteau descurca, oricât s-ar fi gândit. După câteva secunde de tăcere, timp în care savura problema ca pe o acadea sau ca pe o prăjitură discret aromată, așternea calculele pe tablă cu precizie de matematician profesionist, încât se minunau chiar și cei mai buni elevi din clasele respective. Experimentul s-a repetat, până în momentul când, directorul școlii l-a interzis, pe motivul că nu ar fi conform cu cerințele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
coborî în mod cert, cu zece-cincisprezece minute înainte, în stația Valea Seacă, de unde mai aveau de parcurs pe jos aproximativ cinci kilometri. Între timp, mama băiatului improvizase o masă de toată frumusețea. Pe o mică valiză de carton pe care așternuse un ziar, trona o jumătate de pâine mare, făcută în casă și un castron de aluminiu cu câteva roșii imense, care în popor se mai numesc "inima boului". Alături un calup de brânză, un fel de caș puțin umed; se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ruptul capului. Eu i-am spus același lucru, nu vroia să înțeleagă, era tare încăpăținat, nu vroia și pace. Măcar de s-ar hodini pe pământul pe care l-a iubit, că din pricina lui a murit!... O tăcere apăsătoare se așternu în compartiment. Toți au crezut că discuția a încetat aici. A scos din traista cu alimente un fel de șervet sau basma, cu care a început să-și șteargă transpirația de pe frunte și de pe piept, apoi continuă să-și descarce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
frunte și de pe piept, apoi continuă să-și descarce sufletul. Mi-a spus el când încă trăia: "Și tu și eu l-am moștenit de la părinți. Trebuie să-l dăm copiilor mai departe, să nu ceară pomană de la alții...". Se așternuse o liniște profundă. Se auzea numai zgomotul ritmic al locomotivei, precum și al roților ce treceau peste macaz cu care urechea se obișnuise. Toți așteptau un epilog mai optimist. Între timp, au terminat de mâncat. Femeia a strâns bucata de pâine
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ușii permanent deschise a compartimentului, în asentimentul tuturor, deschise fereastra. Bineînțeles, cea de pe coridor, cealaltă fiind blocată. Voia să vadă consecințele furtunii care deja trecuse. Aici în gară totul părea mai liniștit, viața intrase în normal. Liniștea de după furtună se așternea văzând cu ochii. Grindina dispăruse, în timp ce norii goneau undeva, spre sud, cerul se degaja răspândind mai multă lumină. Doar luciul caldarâmului, proaspăt spălat, precum și apa, care se scurgea șiroaie în unele locuri, erau ultimele dovezi ale furtunii ce acum se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în persoană. Pe scaunul din dreapta, misterios și solemn, se afla un personaj cu mare influență asupra directorului, probabil un inspector școlar, iar în stânga, alte personalități din partea conducerii orașului și din partea unor societăți filantropice. O liniște perfectă, solemnă și impresionantă se așternu în întreaga sală, în momentul în care Bidaru își intră direct în rol, cu glasul lui sonor, clar și precis: "Mi-e foame, dragă mamă! Nu e pâine! / Mi-e foame și să știi că am să mor/ Mai rabdă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să creadă... Acum aerul rece îi sufla drept în față, tot în rafale scurte și furioase. Nu mai era nici urmă de ploaie. Numai fulgii mici de zăpadă, chinuiți de vântul nemilos, erau purtați aiurea și nu reușeau să se aștearnă comod pentru iernat; unii îi pătrundeau chiar sub haină. Era și normal. Mâine va fi Sfântul Nicolae. Începând din noapte aceasta se apropie cu pași repezi anotimpul alb. Oare de ce lumea se sperie de el? Unul mai frumos și mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
timp la fel de îndelungat? Se zice însă că în noaptea aceasta, ca de obicei, o ființă îndrăgită de copii, stăpână pe ținuturile nordice; mândră, puternică și rece; aparent severă însă darnică și iubitoare, cunoscută sub numele de Crăiasă a Zăpezii, va așterne în toată împărăția ei un strat de omăt peste care să poată zbura calul înaripat al lui Moș Neculai și mai apoi, să poată aluneca, cu ușurință, nenumăratele sănii ale lui Moș Crăciun. Asta înseamnă că și ea ajută la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
discrete ale orașului, ori acasă la unul din cei trei. Împreună formau un sextet al cărui liant era, inconfundabilul talent al lui Doru Gârleanu. Era spre sfârșitul lui decembrie a anului de grație 1985. Ningea și stratul de zăpadă se așternuse destul de consistent și rapid. Pentru prima oară în ultimii douăzeci și trei de ani, când s-au întâlnit doi în loc de trei și nu la cofetărie ca de obicei, ci într-un separeu al unui cochet restaurant de la parterul Complexului Hotelier
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
copertele de carton puțin cam roase, încercă să reconstituie din memorie filmul acelor evenimente petrecute cu patruzeci și șase de ani în urmă, demne de luat în seamă, la care se referea doamna Gladiola, însă peste care, aproape că se așternuse praful uitării. Gonit din urmă de avalanșa treburilor ce nu suportau nici un fel de amânare, nu a avut răgazul necesar să se mai gândească la ele. Ca să-și atingă o mică parte din scopul propus inițial, va trebui să facă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
continuă a vântului și a umezelii, frunzele muribunde se desprindeau din când în când, ca apoi, cu părere de rău, să mai planeze câteva secunde pentru a-și lua adio de la măreția lor, căutându-și fiecare locul unde să se aștearnă pentru iernat. Deși vântul în mișcarea-i lentă, abia perceptibilă, reușea cu greu să desprindă din loc frunzele fragile ale mestecenilor din față, Bidaru simțea prin toți porii organismului său, de "tânăr" nonagenar, apropierea ploii. Nu avea nevoie de măsurători
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
evapora în neant, tata scria: ,, Că mult prea adâncă și nemăsurată e ceața ce crește pe timpuri...Și grea e cum negura... încă și deasă cum pîcla...Și multă ...Și una ea știe: de una să-ntindă, într-una s-aștearnă, oriunde ajunge, cu poala ei moale, o neagră uitare... “ (Dăinuiri dăneștene 1977) Din acel muzeu frumos și bogat până la urmă s-a ales praful, a rămas doar o legendă ce dăinuie verbal din om în om. Atâtea obiecte prețioase au
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
sădite de elevii și învățătorii școlii și se nimiceau plantații de poprire a povârnișurilor. Copleșit de presimțiri întunecate și încercat de neliniștile celor 90 de ani , peste al căror prag trecuse, retras ca un schimnic, într-o încăpere din spate, așternea pe hârtie ultimele gânduri. Ascultând veștile unui receptor portabil despre evenimentele ce schimbau , vertiginos, viața României, părăduindu se averi uriașe, tresărea , neliniștit, ca nu cumva să se întoarcă analfabetismul și copii satelor să fie lipsiți de școlile medii și superioare
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
tu faci miracole. Cu ale tale dulci miresme, trezești la viață mugurii pe ramuri, iarba pe câmpii și pe dealuri, toate florile începând cu gingașii ghiocei, apoi viorele, brebenei, toporași și câte și mai câte minunate flori pe care le așterni ca pe un covor multicolor ce îmbie harnicele albine în fermecătorul lor zumzet să zboare și să culeagă nectar și polen pe care apoi să le ducă în fagurii din stupi. ..Primăvară, tu cu mâna-ți fermecată faci un semn
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
a improvizat un dialog între dom` Buraga și prietenii mei, eu am tăcut, iar la despărțire ne-a adresat o invitație plurală, nimic special pentru mine. Era senin în ziua aceea. Acum furat de gînduri, care poate nu se vor așterne niciodată pe alb, și pînă la capăt, am uitat că plouă! Și-n casa lui dom` Buraga plouă! Plouă mult și greu peste o viață de om supuse unei singure credințe. Plouă peste dovezile cele scumpe ale neamului și peste
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
aceea că a rămas în cele ce era pururea, iar Fiul a suportat deșertarea deoarece S-a pogorât la chipul de rob, S-a întors iarăși la slava proprie, auzind: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale (Ps. 109, 1). Deci, ca să nu pară că își atribuie o cinste mai mare și că Tatăl și Dumnezeu cel din ceruri îl primește pe Fiul nu de bunăvoie să șadă de-a dreapta Sa, Tatăl însuși e înfățișat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]