13,876 matches
-
bolnavii, degerații, sfârșiții de eforturi supraomenești... supraomenești... da... au fost abandonați și ei. Soldații care nu mai puteau mărșălui în rând cu ceilalți, pentru el, își pierdeau calitatea de luptători. Nu se mai uita la ei. Dădea ordin să fie abandonați. Trecea mai departe... A fost... A fost... Oh, cu totul ignobil!... La fel ca la Moscova... Tot orașul ardea... Peste tot, numai foc și fum... Iadul pe pământ!... Și el îi dicta secretarului... imperturbabil... calm... statutul teatrului... Soarta trupei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ce s-a-ntâmplat? Ce s-a-ntâmplat? O bucată din urechea sa zăcea pe jos. Femeile care pregăteau cutiile cu masa de prânz și-și aranjau copiii pentru școală deschiseră ferestrele și se aplecară în afară. Nevoit să-și abandoneze micul dejun din cauza agitației, șeful poliției, care se afla la ghereta de ceai, sosi în grabă. — Vai, ce se-ntîmplă aici? Băiatul de la Hungry Hop se ținea de urechea rănită și urla: — M-a atacat, domnule, m-a atacat. Pinky fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
bun prea multe griji? Cine credeți că era secretarul acesta care îi dădea toate sfaturile acestea bune într-o cascadă de cuvinte? Era domnul Gupta, cel din zilele oficiului poștal! Simțindu-se singur după ce fusese, mai mult sau mai puțin, abandonat de domnișoara Jyotsna și nefericit la oficiul poștal, neavând pe nimeni cu care să vorbească, în afara unui bărbat ursuz și tăcut, angajat în locul lui Sampath, solicitase și obținuse postul de sercretar al Colectorului Districtual. În sfârșit, simțea el, era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu gura până la urechi. Femeia a închis ochii disperată. Abia aștepta următoarea întâlnire a clubului. Proștii se grăbesc acolo de unde îngerii au plecat dejatc "Proștii se grăbesc acolo de unde îngerii au plecat deja" Roșie la față și transpirată, Susan a abandonat cele patru sacoșe în pragul ușii, pentru ca apoi să-și flexeze degetele încovoiate, care o dureau îngrozitor. Femeia a realizat că viața, așa cum o știuse ea, se încheiase. În ultima vreme, se trezise privind jinduitor la cărucioarele alea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca s-o rănească. În felul ăsta fusese instituit tiparul tuturor week-end-urilor cu Jake: ore petrecute într-o atmosferă stânjenitoare, vizite volatile, pe parcursul cărora certuri colosale puteau să izbucnească în orice moment, așa cum se întâmplase și după incidentul cu Jessica abandonată în baie. De obicei, Fiona făcea efortul - și era într-adevăr un efort - de a-l suna pe Jake de câteva ori pe săptămână ca să-l întrebe cum mai merge cu școala, dacă echipa lui a câștigat la fotbal etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se uita la ea. Îi făcea cu mâna Fionei, care se îndrepta către ele. —Iertați-mă c-am întârziat, a spus ea îmbujorată. N-am găsit loc de parcare. Julia a ridicat una dintre sprâncenele pensate cu grijă. Trebuia să abandonezi trotineta și să-ți cumperi alta mâine. —Ha-ha-ha! Fiona a scos limba către Julia, după s-a uitat înspre celelalte două femei. —Scuze. Bag mâna-n foc că toate sunteți leșinate de foame. Dați-mi repede un meniu. După ce toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fac atâtea probleme în viață. Susan s-a frecat la ochi străduindu-se să ignore senzația de deznădejde de care era invadată, chinuindu-se să găsească puterea să ducă discuția până la sfârșit și să obțină o concluzie. Nu voia să abandoneze înainte să spună tot ce avea de gând să spună. —O iubesc pe Milly de parc-ar fi copilul meu, dar adevărul e că ea nu e copilul meu. N-am dat niciodată naștere, dar mi-aș dori s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se ducă dracului! Zâmbind cu blândețe, Alison a cerut nota. — M-ar ajuta teribil de tare, a afirmat ea. Dar, pentru Luca, situația nu s-ar schimba prea mult. El îi adoră pe băieții ăia doi și nu i-ar abandona niciodată pentru simplul motiv că și-a întemeiat o nouă familie. E un tip mult prea principial ca să facă așa ceva. Principial, deci! a remarcat Fiona cu mâhnire. —Știu. Principiile astea au fost unul dintre motivele pentru care m-am îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
L-ai anunțat deja? Susan s-a strâmbat puțin. — Da. N-a fost deloc încântat. Mi-a ținut un discurs prin care să mă facă să mă simt vinovată, fiindcă Milly și-a pierdut deja o mamă, iar acum o abandonez și eu. Da’ nu sunt decât zece zile, s-a înfuriat Fiona. Zece zile nu înseamnă o viață de om. Oricum, ceea ce-a vrut el să spună de fapt e că nu știe cum o să se descurce el în lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cealaltă. Judecând după locul în care se strânseseră toți acei gură-cască, Fiona a presupus că persoana accidentată era prinsă sub roata din dreapta-față. Apoi a văzut-o: geanta aceea ușor recognoscibilă a lui Susan! Geanta ei maro, de la Zara, zăcea abandonată pe paviment. Obiectul era ușor recognoscibil pentru că Fiona fusese cea care îl cumpărase: fusese cadoul ei pentru Susan cu ocazia Crăciunului precedent. —Doamne Dumnezeule! a murmurat ea, ridicând geanta și făcându-și loc cu coatele printre cei care căscau gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îl folosise numai o dată cu James, iar el, spre deosebire de ceilalți iubiți din trecut, nu fusese tocmai încântat. În care caz, rămânea costumul vechi și de încredere de servitoare franțuzoaică. După ce a îndesat restul hainelor și accesoriilor în sac, Julia și-a abandonat halatul pe podea și și-a tras pe ea o pereche de chiloței tanga negri. Apoi și-a prins corsetul cel negru și s-a strecurat în fustiță, pentru ca în final să adauge și șorțulețul cu volane. S-a probat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în favoarea unei femeiuști de douăzeci și șase de ani, cu picioare lungi și un apetit sexual vorace. De ce-a plecat? îl întrebase Julia pe fratele ei mai mare într-o noapte, la mai mulți ani după ce taică-su îi abandonase. Băiatul ridicase din umeri cu nonșalanță. Presupun că dintr-un singur motiv: pentru că, dintr-odată, s-a trezit că are iar noroc de niște super partide de sex oral. Poate că fratele ei intenționase ca remarca aia să fie sarcastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tot atâtea lumânărele. În lateral, Julia mai adăugase și o vază micuță și joasă, în care se înghesuiau o duzină de trandafiri roșii. — Bună, iubitule! a ciripit ea când a auzit cheia în ușă și bufnitura familiară produsă de servieta abandonată de James pe podeaua de lemn din hol. Cina e aproape gata. —Bună. Când a intrat în încăpere, bărbatul i-a zâmbit, dar ochii îi erau goi și obosiți. James s-a dus la Julia și-a sărutat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
apă fierbinte în două căni. A sunat ca să-i ureze noapte bună Jessicăi, numai că fetița n-a reușit să priceapă cum de-l aude pe tati, dar nu-l și vede. —Tati! La auzul acelui cuvânt, Jessica și-a abandonat crăticioarele și tigăițele din plastic și s-a ridicat în picioare cu ochii ațintiți către ușa bucătăriei. Nu, draga mea. Tati nu e acasă. E la serviciu. Fiona a oftat și-a revenit cu privirile la Jake. Acum, vorbind serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-și anuleze reciproc influențele nefaste, dar poate că și mai bine ar fi să nu îngădui picior de femeie lângă tine, să nu le mai vezi în veci... Le vedea, le auzea, le simțea aproape, se lăsa dus, se abandona în vorbăria și chicotelile lor încercate de vibrații erotice. Se buluceau în jurul lui, îl întrebau, câtă curiozitate și ignoranță dezinvoltă, lasă-mă să te-ating și să te îmbib, să te umezesc, și buzele tremurând imperceptibil aruncându-te și amestecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
regulă; În cele din urmă, toată scena aceea, farmecul de modă veche al dansului lent de la sfârșitul petrecerii, mâinile lui așezate pe fundul meu, care mă trăgeau spre el, căldura și transpirația din atmosferă, toate mi-au luat mințile și, abandonându-mă complet, mi-am Îngropat mâinile În părul lui, iar trupul mi s-a relaxat În Îmbrățișare. Nu mi-am revenit până ce nu și-a ridicat capul. Corpul Îmi pulsa atât de tare Încât, timp de câteva secunde, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În aceeași direcție, ca să ne echilibrăm. Nu știam ce să zic, căci n-o mai văzusem niciodată pe Lou În starea asta. Eram complet nedumerită. Crezusem Întotdeauna că era un monument de calm. Acum, mă simțeam de parcă văzusem o statuie abandonându-și postura Încremenită pentru a-i trage un bobârnac zdravăn unui porumbel. În Încercarea de o face să mai uite, i-am spus: — Lou, lasă-l Încolo pe Derek. Ar trebui să te Îngrijoreze problemele tale. — Despre ce tot vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Într-o pernă moale, ia din nou lucrurile În mână, Într-un mod subtil, imperceptibil, pe care Omar Îl observă plin de ușurare. La un semn al cadiului, cămărașul a chemat o tânără sclavă, care se apucă să strângă veșmintele abandonate pe pământ asemeni cadavrelor după bătălie. Dintr-odată, aerul a devenit mai respirabil, oamenii Își dezmorțesc pe furiș mădularele, unii Îndrăznesc să murmure câteva vorbe la urechea cea mai apropiată. Atunci, Înaintând spre spațiul eliberat În mijlocul Încăperii, cadiul se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
obosită, pentru lungi Înghițituri gânditoare și dezamăgite. Buzele lui discută cu sine Însuși, cu Djahane, cu Nizam. Cu Dumnezeu, mai ales. Cine altcineva mai poate stăpâni acest univers care se descompune? Doar În zori, istovit, cu capul Încețoșat, Omar se abandonează, În cele din urmă, somnului. Câte ore a dormit? Un zgomot de pași Îl trezește, soarele, aflat deja În Înaltul cerului, se strecoară printr-o despicătură a perdelei, Îl silește să-și apere ochii. Îl zărește atunci, În cadrul ușii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
astfel Încât să pot, odată reîntors la hotelul meu, să-l Întreb pe eruditul portar. În cea de-a treia zi, un bărbat cu mustață căruntă veni să se așeze la masa vecină. Avea propria-i stivă de ziare, dar o abandonă numaidecât ca să mă măsoare din pricina; avea o Întrebare pe vârful buzelor. Neputând să se mai obțină, mă interpelă, cu glas răgușit, cu o mână strângând mânerul bastonului, cu cealaltă lovind nervos cu degetele marmura umedă. Voia să se Încredințeze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Tabrizul. În orașul asediat, la sosirea veștii se produse pe loc o explozie de bucurie. Toată noaptea se scandă, fără ca nimeni să ostenească: „Tabriz-Isfahan, țara se trezește!” Dar, chiar a doua zi, un atac masiv Îi constrângea pe apărători să abandoneze mai multe poziții, situate la sud și la vest. Nu mai exista decât un drum care să mai lege Tabrizul de lumea exterioară, și acela era drumul spre nord, spre frontiera rusească. Peste trei săptămâni, orașul Rasht se revoltă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un venerabil seyyed, descendent al Profetului și modernist din primul val, care a susținut Întotdeauna misiunea Shuster. Discursul lui e scurt: — Este, poate, voința lui Dumnezeu ca libertatea și suveranitatea să ne fie smulse prin forță. Dar nu le vom abandona de bună-voie. O nouă tăcere. Apoi o altă intervenție, În același sens și tot atât de scurtă. Dl Pokitanoff Își consultă, ostentativ, ceasul. Prim-ministrul Îl vede, trage, la rându-i, de un lanț, cercetează Îndeaproape un ceasornic cizelat. E doisprezece fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Husein. Dacă noi murim, Parlamentul acesta va deveni un loc de pelerinaj, democrația va fi prinde pentru secole Întregi rădăcini În pământul Orientului. Se declarau cu toții gata să moară, dar nu n-am murit. Nu fiindcă și-ar fi abandonat sau trădat cauza. Cu totul dimpotrivă, căutară să organizeze apărarea orașului, voluntarii se prezentară În număr mare, mai ales „fii ai lui Adam”, ca și la Tabriz. Dar situația era fără ieșire. După ce invadaseră nordul țării, trupele țarului Înaintau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adulmec parfumul, recitesc câteva pagini; chiar și răceala tonului lor mă Întărește, Îmi dă iluzia că trăiesc din nou o dragoste care se naște. Numai atunci, liniștit, le așez la loc și mă cufund iarăși În Întuneric, gata să mă abandonez fără teamă himerelor trecutului: o frază azvârlită Într-un salon din Istanbul, două nopți albe la Tabriz, un brasero, iarna la Zarganda. Și, din ultima călătorie, această scenă: urcaserăm la locul de promenadă, Într-un colț Întunecat și pustiu, schimbaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ai făcut-o și de prostia ta incurabilă. Câinele, care uitase deja ofensa de a fi fost respins, veni să-l consoleze. Își puse labele din față pe saltea, Își târî corpul până ajunse la Înălțimea mâinii stângi a stăpânului, abandonată acolo ca ceva inutil, care nu servea la nimic, și, suav, Își culcă capul pe ea. Putea s-o fi lins iar și iar, așa cum obișnuiesc să facă câinii obișnuiți, dar natura, de data asta binevoitoare, rezervase pentru el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]