66,867 matches
-
pe ai căror umeri va apăsa complexitatea acțiunilor destinate să impună și să aducă la îndeplinire declararea stării de asediu, să pună cea mai mare sârguință și cea mai mare energie în acest deziderat. Forțelor militare și forțelor polițienești, fie acționând în cadrul ariilor lor specifice de competență, fie în operațiuni comune, și acordând întotdeauna un riguros respect reciproc, evitând conflicte de precedență care nu ar face decât să prejudicieze scopurile avute în vedere, le revine sarcina patriotică de a readuce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sau orb să afirm că e ziuă, Ce are de-a face asta cu greva, Vrem sau nu, domnule ministru, e noapte, noapte adâncă, percepem că se întâmplă ceva cu mult peste înțelegerea noastră, care depășește sărmana noastră experiență, dar acționăm ca și cum ar fi vorba de aceeași pâine, făcută din făina dintotdeauna și coaptă în cuptorul obișnuit și nu e așa, Va trebui să mă gândesc foarte serios dacă nu trebuie să vă cer să vă prezentați demisia, Dacă o veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ajungem la concluzia lamentabilă, deși ne vine greu s-o spunem cu voce tare și pentru toată țara, că guvernul, care s-a dovedit atât de eficient în alte sectoare și pentru asta a fost aplaudat de cetățenii onești, a acționat cu o imprudență reprobabilă când a hotărât să abandoneze orașul lăsându-l pradă instinctelor mulțimilor înfuriate, fără prezența paternală și disuasivă a agenților de autoritate pe străzi, fără poliția de șoc, fără gaze lacrimogene, fără tunuri de apă, fără câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
primul care a înțeles setea de libertate exprimată prin tentativa de ieșire din capitală adusă la îndeplinire de aceia pe care întotdeauna i-a recunoscut ca patrioți de cea mai pură esență, aceia care în împrejurările cele mai potrivnice au acționat, fie prin vot, fie prin exemplul vieții lor de zi cu zi, ca autentici și incoruptibili apărători ai legalității, în felul acesta reconstituind și reînnoind ce are mai bun vechiul spirit legionar, onorând, în serviciul binelui civic, tradițiile sale, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
altfel eram convins că aveați să mă chemați să dau declarație, în cele din urmă ați venit dumneavoastră, presupun că din cauza scrisorii, Da, din cauza scrisorii, confirmă, fără alte comentarii, inspectorul, Intrați, intrați. Agentul a fost primul, în unele cazuri ierarhia acționează invers, apoi inspectorul, apoi comisarul, în coada cortegiului. Bărbatul înaintă lipăind din papuci pe coridor, Urmați-mă, veniți pe aici, deschise o ușă care dădea într-un mic living și spuse, Luați loc, vă rog, dacă-mi dați voie, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în cele mai multe dintre cazuri se amăgesc singuri. De obicei vor să spună doar că vor face așa cum au poftă, în speranța că nimeni nu va afla de rătăcirile lor. Sau, în cel mai bun caz, doar că sunt înclinați să acționeze contrar opiniei majorității pentru că sunt susținuți de aprobarea celor apropiați. Nu e greu să fii neconvențional în ochii lumii întregi dacă neconvenționalitatea ta reprezintă convenția tagmei din care faci parte. Asta îți oferă o cantitate imensă de respect de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
făcusem mie era destul de incomod încât să nu mă lase să închid ochii toată noaptea, așa că am învârtit pe îndelete în minte toate lucrurile pe care mi le povestise nefericitul olandez. Nu eram atât de nedumerit de felul în care acționase soția lui, căci vedeam în el doar rezultatul unei atracții fizice. Presupuneam că niciodată n-a ținut prea mult la soțul ei și ceea ce luasem eu drept dragoste nu era decât reacția feminină la mângâieri, blândețe și confort, întrucât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a venit foarte greu să părăsească vasul, și peste douăzeci și patru de ore se afla pe țărm cu tot avutul lui. — Căpitanul probabil te-a socotit nebun de legat, i-am zâmbit eu. — Nu-mi păsa de părerea nimănui. Nici nu acționam eu de fapt, ci un element mai puternic dinlăuntrul meu. M-am gândit să mă duc la un mic hotel grecesc până mai văd cum stau lucrurile și am simțit că știu unde-l pot găsi. Ei bine, ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
După ce așteptă ca mulțimea să capteze emoția momentului, călugărul se apropie de relicvariu, plimbându-și mâinile peste el, ca și când ar fi vrut să Încălzească bronzul rece. Mai Întâi păru să desprindă o cataramă care probabil că asigura baza bustului. Apoi, acționând peste niște Închizători invizibile, deschide o porțiune deasupra capului, făcând să se rotească o parte din chipul sculptat. În cavitate luci o albeață. Craniul vreunui sfânt sau al vreunui martir, se gândi Dante, plictisit. Nu prețuise niciodată acea obișnuință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
celei de a doua judecăți. Dar poate că era vorba doar de o statuie din fildeș, asemănătoare cu acelea ale zeilor din vechime. Între timp, călugărul Își deschisese larg brațele, cerând tăcere din partea mulțimii. Apoi Își duse mâna spre relicvariu, acționând asupra unui fel de mici manete care ieșea din bust. O trase spre dânsul, deschizându-l și scoțându-i la iveală conținutul complet. Apăru trunchiul unei tinere, al unei adolescente, retezat din dreptul taliei. Chipul ei cum nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
numai În parte. Lipsesc câteva părți esențiale. Cu siguranță e asemănătoare cu un mare orologiu, În unele privințe. Vezi tija asta dințată și fragmentul acesta de lanț? E inima mecanismului, sunt sigur. Strânsă În jurul axei sale, banda asta de oțel acționează prima roată, care transmite mișcarea celorlalte cercuri mai mici, printr-o amplificare succesivă a vitezei de rotație, Într-o măsură calculabilă, dacă aș dispune de toate părțile... - Și spui că al-Jazari a fost cel care l-a construit, reluă Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își roti privirea de jur Împrejur. - Relicvariul. Unde e ascuns? Cecco avu un moment de șovăire, după care se Îndreptă spre un colț din biserică, aflat nu departe de baza schelăriei unde priorul se luptase cu călugărul. Se aplecă și acționă un obiect de pe marginea a ceea ce părea să fie o piatră funerară. Se auzi o pocnitură, apoi, cu un efort considerabil, Cecco urni piatra, scoțând la iveală Începutul unei scări care se afunda spre subsol. - E vechea criptă. Aici... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la viață. Se răsuci pentru o clipă ca să se uite la femeie. Exista, Într-adevăr, o asemănare Între cele două chipuri, aceeași aparentă cufundare În gânduri, ca și când Între bronz și carne ar fi existat o misterioasă corespondență. Cu luare aminte, acționă peste Închiderile de pe piept, rotind cele două canaturi. Era ceva scris Înăuntru, invizibil din perspectiva celor ce ar fi privit din față. Bigarelli Încrustase cu dăltița două cuvinte: Sacellum Federici. Mormântul lui Frederic. Sau altarul. Dante ridică din nou lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și dacă Încercarea ta ar fi doar un mod de a stoarce câțiva florini de la neghiobii ăștia, cum ai zis, de ce ar trebui să vină papa și să se amestece cu niște pungași, pe care mai apoi să Îi elimine acționând pe căi oculte? La ora asta, ați fi deja În mâinile Inchiziției, legați la stâlpul infamiei În piața publică, spre Învățătura de minte a poporului și spre mai marea slavă a lui Dumnezeu. Și a lui Bonifaciu. - Asta dacă Bonifaciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se pregătea să-și ia zborul de pe bancul de lucru. Mașina vibra ușor, Însă greutățile părților rotative trebuie să fi fost măsurate cu cea mai mare grijă, Întrucât echilibrul rotației nu era afectat. - Acum să fii atent, priorule, zise Alberto, acționând din nou fluturele. Îl făcu să mai parcurgă un sfert de rotație, iar axa Începu să se Învârtă și mai repede. - Cheia acționează asupra frânei interioare, permițându-ne să reglăm viteza de rotație. În mișcarea lor vijelioasă, cele două semiluni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cea mai mare grijă, Întrucât echilibrul rotației nu era afectat. - Acum să fii atent, priorule, zise Alberto, acționând din nou fluturele. Îl făcu să mai parcurgă un sfert de rotație, iar axa Începu să se Învârtă și mai repede. - Cheia acționează asupra frânei interioare, permițându-ne să reglăm viteza de rotație. În mișcarea lor vijelioasă, cele două semiluni opuse creau În ochiul poetului imaginea unui cerc complet din alamă solidă. - Dar la ce slujește? mai Întrebă Dante. Alberto, după o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țintă În față și ferindu-se să răspundă la saluturi. Ajunse la biserică În timp ce clopotul abației vestea vecernia. Dinaintea porții secundare, după ce se asigură Încă o dată că nimeni nu Îi urmărise mișcările, intră cu Încărcătura. Înăuntru era pustiu. Profită ca să acționeze iute comanda ce dădea acces spre criptă și coborî În subteran. Își aminti unde fusese lăsat opaițul. Îl aprinse și porni În căutarea unei ascunzători. Sala nu oferea nici un loc prielnic. Pentru un moment, se gândi să dea drumul mașinăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iar apoi Monerre fu cel care vorbi cel dintâi. - E ciudat să ne Întâlnim În mijlocul unui pod, locul unde cei din vechime Își imaginau că se Îndeplinesc momentele cruciale ale destinului. - Poate fiindcă, soarta găsește că e mai ușor să acționeze, pe un pod, acolo unde drumul se Îngustează, iar scăparea devine mai anevoioasă, afirmă Marcello. - Unde se spune că diavolul Îi așteaptă pe trecători pentru a-i Înșela cu trucurile lui, murmură Dante, cu senzația că În acea Întâlnire exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adunate prin piață. Șeful gărzilor se făcuse stacojiu. - Dar e un ghibelin... protestă el cu vocea sugrumată. - Așteaptă până să faci ceva, e un ordin. Și ține-mă la curent cu totul. Îți voi comunica eu dacă și când să acționezi. Acestea fiind zise, Dante Îi Întoarse spatele și se Îndreptă spre ieșire, urmărit de privirea tăioasă a căpeteniei. Ceva mai târziu, la Palatul Nunțiaturii Șeful gărzilor intrase În camera cardinalului aproape târându-se pe genunchi. Ajuns lângă masivul Acquasparta, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aș sfătui să nu te supui ordinului unei autorități a Florenței. Chiar dacă un asemenea ordin poate ascunde capul unui șarpe veninos. Chiar dacă un asemenea ordin sfidează orice Înțelepciune și orice prudență și nimeni nu te-ar putea mustra dacă ai acționa În sens contrar. - Dar, eminență... Ar trebui să am măcar girul altor priori... - Îl vei avea. Și vei putea invoca, oricum, starea de necesitate. Este imposibil să Îi ceri unui om aflat În primejdie să nu se apere: nemo ad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iute, scuturându-și hainele de praf. - Mandatul meu Încetează la miezul nopții. Odată cu autoritatea mea. Lămurește-mă ce se Întâmplă, repede. De ce toată desfășurarea asta de forțe fără un ordin din partea mea? Întrebă el arătând cu degetul spre arbaletierii care acționau cu furie pârghiile armelor, rezemate În suporturile purtate de servanți. - S-a descoperit un complot Împotriva siguranței Florenței... priorule. Sub motiv că proclamă o cruciadă, șefii ghibelinilor adunau oameni Înarmați, cu siguranță ca să răstoarne Comuna și administrația populară. Căpetenia pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se intervină? Îl Întrerupse Dante mânios. Brațul secular e supus autorității Prioratului. Nimeni nu Îi poate uzurpa drepturile! - Nimeni nu le-a uzurpat, Îi replică celălalt, sumețindu-se cât era de mic. Colegii domniei tale mi-au dat ordin să acționez, după ce au acordat audiență Sfintei Inchiziții, la palat. De aceea sunt aici și oamenii papei... Dante Își plecă fruntea, cu amărăciune. Acum, când mandatul său era pe punctul de a expira, corbii se umflau În pene. Trebuia să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui Mainardino, crezuse că metafora se referea la un neajuns fizic sau la o lacună morală. Însă dacă episcopul voise să definească drept „om neîntreg” pe cineva care, pe atunci, era doar un copil? Și dacă acel copil ar fi acționat ca o unealtă oarbă a perfidiei celorlalți, din ură față de un tată care Îl renegase În mod inexplicabil și Îl ofensase În persoana mamei adorate? Acea durere veche putea să fi inițiat o tragedie ce ucisese o stirpe și devastase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ucisese pe omul pe care Îl credea tatăl său chiar cu acea cupă. Dar cum făcuse? După conjurația baronilor, Frederic devenise nespus de bănuitor și mâncarea sa trecea pe la degustătorii sarazini. Și chiar dacă otrava ar fi fost diluată, așa Încât să acționeze cu Întârziere, alți oameni ar fi trebuit să moară odată cu el. În cazul acesta, zvonul s-ar fi răspândit cu repeziciune; Însă nu existase nici o știre că vreunul l-ar fi Însoțit pe Împărat În regatul umbrelor. Poate că Frederic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
capcană dintr-o neatenție, o mică breșă În precauția și neîncrederea ce-l stăpâneau; poate avusese Încredere În fiul bastard pe care se obișnuise să-l vadă prin preajmă de când era copil și căruia nu Îi mai acorda atenție... Aconitul acționează și prin contact, Își aminti el. Pe vremea studiilor, văzuse spasmele unui iepure, În urechile căruia fusese picurată tinctura. Oare În piciorul cupei era ascuns un tăiș care rănise degetele suveranului? Luciul aurului umplea mica chilie. Cu extremă grijă, apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]