9,323 matches
-
primul rând, el (Aristotel) nu vrea nicidecum ca un om foarte virtuos să ajungă din fericire în nenorocire și susține că asta nu produce nici milă, nici teamă, pentru că este un eveniment cu totul și cu totul nedrept. Unii interpreți accentuează puterea acestui cuvânt grecesc μιαρου, pe care îl recomandă spre folosire ca epitet în cazul acestui eveniment, până la a-l transforma cu sensul de abominabil; la asta eu adaug că un astfel de succes provoacă mai mult indignarea și ura
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spun drept: după scandalul de la bancher, nu știu ce s-a mai întâmplat cu eroul meu și cu madam Popescu". Arma parodică țintește schelăria osificată specifică structurării materialului epic în lucrări facile, fabricate prin inserția arbitrară de clișee narative. Ironia, asociată parodiei, accentuează tendința de ieșire de sub incidența unor încorsetări inutile, dar și dorința de evidențiere a propriei individualități prin detașarea de direcția comună. Numeroase alte fragmente din lucrări epice precum Boris Sarafoff, Zig-Zag, Poveste, Poetul Vlahuță, întrerup cursul prestabilit al expunerii tradiționale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adevărul adevărat este falsul fals. Și astfel, contrariul se conjugă, quod erat demonstrandum"3. În planul mai larg al teoriei cunoașterii ori al metafizicii, absurdul este echivalent cu antiraționalul. În general, reprezentanții iraționalismului Schopenhauer, Kierkegaard, Nietzsche, existențialiștii Heidegger și Jaspers accentuează existența indemonstrabilului, descoperă în intimitatea lucrurilor o entitate ireductibilă la explicarea rațională, proiectează o viziune pesimistă derivată din neîncrederea în existența ordinii schematice a universului, ajungând să conteste însăși ideea universului rațional. În esență, așa cum rezultă din cele mai sistematice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Asta este peste putință! a răspuns N...încet și înecat, și ochii lui, care văzuseră multe, ațintiți în ochii femeii tinere, sclipiră într-un chip foarte ciudat. Nu crez până nu mi-oi dovedi-o! zise ea și mai încet, accentuându-și bine zâmbetul răutăcios. Târgul s-a făcut... Nici nu se putea altfel altfel nu căpăta N... ceea ce dorea cu o atât de adâncă pornire...Roibii au fost ai lui.140 Deși nu este prevalentă, ca în dramaturgia și în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și complementare, într-adevăr, aceleași: mythos și logos. Andrew Calimach observa justificat: "cu timpul am început să înțeleg cât de mult a fost alterată mitologia greacă, în încarnările-i actuale, pentru a se conforma sensibilităților moderne. Acest proces s-a accentuat, în ultimii ani, când interesele comerciale ale pieței de larg consum, supuse imperativului de a plăcea tuturor fără a ofensa pe nimeni, au cooptat mitul și folclorul. Pe parcurs, teribila simetrie și frumusețea brută, primară a mitului grecesc au fost
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
introdus în paradisul lui Tlaloc nici o femeie și n-a arătat nici o preocupare pentru frumusețea trupului. Singurul lucru care există din belșug este apa. Un adevărat desfrâu acvatic. Pe țărm, alte personaje prind fluturi, culeg fructe și flori, cântă, discută, accentuând impresia de paradis copilăresc, în care totul se scaldă în apă sau se oglindește în ea. Dacă paradisul omului din Teotihuacan arăta astfel, înseamnă că viața lui arăta exact invers. Apa lipsea, probabil, cronic, cerul era uscat, pământul pârjolit și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de frumusețea acestei dimineți clare. Nu se mai aude sunetul de la Palenque. E o tăcere adâncă, de pustiu însorit. Din când în când, pe șosea trece câte o mașină. În rest, nimic. Și chiar aceste mașini nu fac decât să accentueze senzația de singurătate. Nu știu de unde vin, încotro se duc, nu există indicatoare și am impresia bizară că nici n-are importanță dacă se duc într-o direcție sau alta. Fluturi grași, puternic colorați, niște flori mov și, ceva mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
către ea. Uniforma așezată cam strâmb pe un corp de țărăncuță: bluză albă, sarafan negru. Figura dulceagă și alintată, dinții cu strungăreață, un mic zâmbet pe jumătate prostesc, pe jumătate pervers, ochi obosiți și fără strălucire. Părul scurt, aspru îi accentuează aspectul bărbătos. Lumina din jur mă face să strâng genele. îmi dau seama că e târziu, că mâncasem extrem de încet. Sala era acum goală și chelneriță strângea ultimele farfurii, solnițe, coșuri cu pâine. Apoi, pe când le aduna și pe cele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Și tac neputincios, convins deja că am spus prea multe, Fiul meu, tu ești încă tânăr, dar vei vedea cu timpul că distanța spre Dumnezeu nu se măsoară cu pașii, eu aș spune mai degrabă ești sau nu ești, și accentuează pe acest sau, privindu-mă pieziș, așteptând efectul cuvintelor sale, eu îmi plec ochii spre pardoseala de marmură roșie, și-mi vine să-l întreb dacă schimbă și marmura, tot Theo a ales-o, și vitraliile din ferestre, Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
albă, pălăria mare îi acoperă pe jumătate chipul, la șold un brâu de mătase de culoare neagră, atârnă de el în jos o cruce ca accesoriu, la picioarele ei mâini întinse și blitzuri, părintele Ioan vorbea cu glasul lui blând, accentuând fiecare cuvânt, vorbea despre dărnicia iubirii și eu aveam în minte tot tabloul, îl pictam în gând, l-am pictat în trei zile, și Daniel m-a întrebat ce e cu femeia neagră îmbrăcată în alb, Da, l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
perfecte și să aștepți să se întoarcă Dylan acasă. Și pun pariu că ai ieșit în club aseară, spuse Clodagh pe un ton care friza reproșul. — Da, dar doar în Sugarclub și la ora două eram acasă. Singură! spuse ea, accentuând puternic. Clodagh, dar tu ai totul. Doi copii superbi, un soț superb... —Este superb? Surprinsă, Clodagh își dădu seama că nu era ceva ce îi trecuse prin minte în ultima vreme. Recunoștea că, pentru un bărbat la treizeci și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și vocea calmă erau mai insuportabile decât ceea ce-mi spunea. Am simțit că încep să tremur tot, că mă lasă picioarele. — Iubi, la naiba... Kay se trase înapoi, ca să n-o ating. — Curvarule! Lașule! Necrofilule! Tremuratul mi s-a accentuat. Kay îmi întoarse spatele și se îndreptă spre mașină: o mică piruetă abilă și, gata, dispăru din viața mea. Am tras în piept încă o doză parfumul lui Madeleine și am intrat în casă. Mobila din lemn curbat arăta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
către Logan. Fără nici un motiv. Pauză, doi, trei, patru... — OK, spuse Logan. Deci unde e? Bătrânul Îi făcu cu ochiul și Își smuci capul În direcția toaletelor. — Habar n-am pe unde ar putea fi, domnule polițist, spuse el rar, accentuând cuvintele cu subînțeles. Termină fraza cu Încă o privire insinuantă aruncată către baie și rânji satisfăcut. Logan Încuviință din cap. — Mulțumesc, ne-ai fost de mare ajutor. Nu, nu am fost, spuse reporterul. Am fost „vag și incoerent“ ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
formă Înaltă a spiritului; asta Înseamnă Îndrăzneala de a fi tu Însuți În orice Împrejurare, de a răspunde cu duritate la inepții, de a nu accepta răspunsuri gata confecționate. Dar pentru a accede la o astfel de „aristocrație spirituală“, Îmi accentuează ea, „trebuie să nu fii Îngrădit din punct de vedere material, căci să fii independent ca intelectual și să nu ai acel minim pentru satisfacerea nevoilor existențiale este aproape imposibil...“. Bravez, perorând despre faptul că, pentru a te dezvolta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
caractere, s-ar putea vedea foarte clar diferențele. Eu pretind că sunt cel de oțel, fiindcă resping cu putere toate atacurile ce reprezintă forțe exterioare acționând asupra cercului. Forțele care acționează asupra mea mă deformează, iar această deformație este permanentă, accentuând ura pentru oameni. Dacă firea mea ar fi asemenei cercului de materie plastică, aș reveni la forma inițială imediat după Înlăturarea forței. Dar eu nu revin. După fiecare lovitură devin mai dârză, mai individualistă, iar la un moment dat, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
piciorul său ce se sprijinea pe nisip și privirea mea rămânea fixată Îndelung pe urmele lăsate de pașii săi. În această acțiune de luare În stăpânire a corpului secret al femeii mature, ce-l Înspăimântă prin misterioasa alcătuire, el revine accentuând, nuanțând, amplificând detaliile obsedante ce l-au făcut să simtă o stare interioară nemaiprobată până acum: Eram imobilizat de stupefacție, ca și cum Venus ar fi coborât de pe piedestalul ei și s-ar fi apucat să meargă. Era pentru prima dată atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ieșite din comun, care sfidează gravitația. Dar măcar arată ca și cum i-ar aparține ei. Fata asta pur și simplu nu-mi venea la socoteală de nici un fel, fizic vorbind; până și rujul roz sclipitor cu care se dăduse, în loc să îi accentueze gura- presupunând că aceasta fusese intenția -, părea să-i accentueze lipsa dimensiunilor în raport cu fundalul enorm al feței. Nasul îi era și el mic și delicat, aproape comic disproporționat față de rest. Am bănuit că are cam douăzeci de ani - poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
i-ar aparține ei. Fata asta pur și simplu nu-mi venea la socoteală de nici un fel, fizic vorbind; până și rujul roz sclipitor cu care se dăduse, în loc să îi accentueze gura- presupunând că aceasta fusese intenția -, părea să-i accentueze lipsa dimensiunilor în raport cu fundalul enorm al feței. Nasul îi era și el mic și delicat, aproape comic disproporționat față de rest. Am bănuit că are cam douăzeci de ani - poate și mai puțin. În vreme ce deschidea casa, le-am privit pe celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
elegantă. Halatele erau ca să le îmbraci peste pijamale din flanel sau ca să păstrezi un pic de decență între vestiar și piscină. Dar acesta? Acesta era ca să se muleze sexy pe fiecare formă a corpului (sau, în cazul lui Emmy, să accentueze expert puținele forme pe care le avea), să se simtă ușor ca o mătase, dar cald de parcă ar fi din puf. Mătura ușor podeaua la fiecare pas, iar cordonul din talie o făcea să se simtă ca un fotomodel. Instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cunoscut. Deși nu știu de unde. —Sunt american, a zis bărbatul. Hai, Ruby, Încearcă să deschizi ochii. O să-ți dai seama de ce mă recunoști... —Nuuuuu. Când Îi deschid, totu-i albastruuu. A sughițat și și-a pus mâinile peste ochi ca să accentueze hotărârea de a nu-i deschide. — Știi, l-am cunoscut pe doctorul ăsta american zilele trecute. Este un gine... un gine... cum zici? Un ginecolumnist, asta e. Alt sughiț. —Un ginecolumnist. Când Ruby bea prea mult, devenea guralivă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se face una cu cititorul. Și doar făcându-se una, romancierul și cititorul romanului se salvează amândoi de singurătatea lor radicală. Câtă vreme se fac una, se actualizează, și actualizându-se, se eternizează. Misticii medievali, și Sfântul Bonaventura, franciscanul, a accentuat aceasta mai mult ca oricare altul, fac distincție între lux, lumină, și lumen, iluminare. Lumina rămâne în sine; iluminarea e lumina care se împărtășește. Așadar, un om poate fi luminos - și se poate pune în lumină -, poate ilumina - și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
loc luminat. În cele din urmă se așeză pe un taburet din bucătărie și căută din ochi cuțitele cărora nu le găsise locul Înainte. Ted Tobias se ivi din Întuneric cu o riglă de calcul În mână și spuse Încet, accentuând fiecare cuvânt, ca un soldat care transmite un mesaj prin unde scurte: —Ai dormit puțin. Înseamnă că erai obosit. Pot să-ți Încălzesc cafeaua În cuptorul cu microunde. Nu-i nevoie, spuse Fima. Mulțumesc. Trebuie să fug, sunt În Întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un fel - cum să spun? - așa cum nu se mai vede în ziua de azi. Da, măsurat - dar nu țeapăn - și nu mergea așa, în doru’ lelii, dar, în același timp, în pasul lui era un elan pe care bastonul îl accentua și mai mult, o urmă de agilitate pe care ți-o permiți dincolo de limita stăpânirii de sine și care la el devenise de mult o a doua natură. În mersul ăsta era un fel de voioșie, dar nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
succes și convingerea că lui îi reușește orice atinge. Părul și-l purta ondulat spre spate, în față mai umflat și încrețit, strălucind întunecat, ceea ce îi alungea mai degrabă obrazul lat, căruia capul puternic îi dădea un aer și mai accentuat de forță; numai mâinile care ieșeau de sub manșetele albe erau în continuare cele ale fostului reprezentant al turnătoriei și al fabricii de mașini-unelte, chiar dacă acum erau împodobite cu inele. Am nevoie de tine, spuse Hackler. Afacerea nu merge așa cum vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Nu remarcasem dunguțele din jurul ochilor și al gurii tale până acum. Adică chiar păreai de 18 ani. Dar noua coafură ți-a descoperit fața... — Și-acum îmi scoate în evidență perfect ridurile. Grozav! Sunt posesoarea primei coafuri din lume care accentuează laba gâștei. Te-am jignit. Ed părea amărât. L-am mângâiat pe mână. Nu, nu m-ai jignit. Dar nu eram sigură că vorbisem serios. Întotdeauna am considerat că par tânără din cauză că așa mi se spusese. Poate de aceea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]