5,686 matches
-
că cele vechi nu mai puteau fi menținute așteptarea fixării armelor Principatelor Unite"”. Astfel Consiliul decide ca „"sigiliul tuturor autorităților administrative și judecatorești de dincoace și dincolo de Milcov să se modifice, purtând unite într-un singur scut, sub coroana domnească, acvila română, cu crucea în gură și capul de zimbru, cu o stea între coarne."” Acest simbol avea să fie din nou modificat la 12 martie 1863, când Consiliul de Miniștri adoptă o hotărâre care arată că "„o acvilă romană cu
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
coroana domnească, acvila română, cu crucea în gură și capul de zimbru, cu o stea între coarne."” Acest simbol avea să fie din nou modificat la 12 martie 1863, când Consiliul de Miniștri adoptă o hotărâre care arată că "„o acvilă romană cu crucea în gură să fie pusă ca emblemă a României deasupra drapelului armatei, iar Zimbrul și Vulturul intruniți,constituind armele României, să formeze sigiliul și timbrul Statului”". Pentru ducerea la îndeplinire a acestei hotîrâri, Ministrul de Război, generalul
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
sfertuit, roșu în cartierul unu, albastru în cartierele doi și trei, și aur în carterul patru. Peste cartierele unu și trei era suprapus capul de bour/zimbru cu o stea între coarne, iar peste cartierele doi și patru se afla acvila cruciată, încoronată. Scutul era bordat cu două ramuri de laur, iar sub el se afla cifrul domnului Alexandru Ioan I. Toate aceste elemente erau plasate sub un pavilion de purpură căptușit cu hermină, ce se prindea sub o coroană închisă
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
fost consultați și specialiști francezi. Drept urmare, în octombrie 1863 a fost alcătuit un nou proiect de stemă, primul care respecta întru totul cerințele științei heraldicii. Noua stemă cuprinde un scut sfertuit, având în cartierele unu și patru, pe fond albastru, acvila cruciată, încoronată și purtând în gheare semnele puterii (sceptrul în stânga și sabia în dreapta), iar în cartierele doi și trei, pe fond roșu, capul de bour cu stea între coarne. Peste cartiere un scut mic, tripartit în brâuri roșu, aur și
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Legea avea să fie votată și de Senat la 12/24 aprilie 1867, fiind promulgată de principele Carol în cursul aceleiași luni. Noua stemă cuprindea un scut sfertuit, având reprezentată în cartierele unu și patru, pe fond azur și auriu, acvila cruciată, încoronată și având în partea superioară-stângă a cantonului un soare de aur. În cartierele doi și trei, pe fundal azur și roșu, se regăsea capul de bour cu o stea în cinci colțuri între coarne, însoțită de o semilună
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
1872. Atunci, prin legea publicată la 11 martie noua compoziție heraldică, proiect al lui Ștefan D. Grecianu, arăta astfel: scut sfertuit, având în cartierele unu și patru câmp albastru, iar în doi și trei roșu. În cartierul unu este reprezentată acvila de aur, cruciată și încoronată cu același metal, având în gheara stângă sceptrul, iar în cea dreaptă spada. În partea superioară a cantonului, în dreapta se află un soare de aur. În cartierul doi a fost reprezentat un cap de bour
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
spre adoptare forurilor legiuitoare, o nouă reprezentare a stemei de stat, pe baza modelelor propuse de heraldiștii József Sebestyén și Paul Gore. Legea din 23 iunie 1921 precizează că stema României este alcătuită dintr-un scut albastru, încărcat cu o acvilă cruciată de aur, încoronată, având ciocul și ghearele roșii, precum și un sceptru în gheara stângă și o sabie în cea dreaptă. Pe pieptul acvilei figurează un alt scut scartelat cu insițiune. În cartierul unu, pe fond albastru se regăsește stema
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
23 iunie 1921 precizează că stema României este alcătuită dintr-un scut albastru, încărcat cu o acvilă cruciată de aur, încoronată, având ciocul și ghearele roșii, precum și un sceptru în gheara stângă și o sabie în cea dreaptă. Pe pieptul acvilei figurează un alt scut scartelat cu insițiune. În cartierul unu, pe fond albastru se regăsește stema Țării Românești: o acvilă cruciată, având soarele și semiluna de-o parte și de alta, toate de aur. În cartierul doi a fost reprezentată
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
încoronată, având ciocul și ghearele roșii, precum și un sceptru în gheara stângă și o sabie în cea dreaptă. Pe pieptul acvilei figurează un alt scut scartelat cu insițiune. În cartierul unu, pe fond albastru se regăsește stema Țării Românești: o acvilă cruciată, având soarele și semiluna de-o parte și de alta, toate de aur. În cartierul doi a fost reprezentată stema Moldovei, pe fundal roșu: un cap negru de bour, având o stea între coarne și fiind flancat de un
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
au fost contopite stema Olteniei (leul rampant, de aur) și cea a Banatului (podul de aur peste valuri naturale). Cartierul patru a fost rezervat Transilvaniei: el este tăiat de un brâu roșu. În partea superioară, pe albastru, se profilează o acvilă ieșindă, flancată de un soare și o semilună. În partea inferioară, pe aur, au fost reprezentate șapte turnuri roșii, repartizate 4 ; 3. În insițiune se regăsește stema Dobrogei: doi delfini de aur afrontați. Peste tot a fost suprapus ecusonul sfertuit
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
parlamentară, analizând toate propunerile formulate, a reținut două propuneri pentru a fi prezentate celor două camere legislative. Primul proiect aparținea heraldistului Gabriel S. Jivănescu. El propunea o stemă după modelul celei regale din 1921, în care scutul aflat pe pieptul acvilei era tripartit (Țara Românească, Moldova și Transilvania), iar deviza „Nihil Sine |Deo” era înlocuită cu „Virtus Romana rediviva”. Politicienii vremii, însă, au refuzat simbolul Coroanei de Oțel de pe capul acvilei, fiindcă trimitea la monarhie, și astfel, au respins întreg proiectul
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
celei regale din 1921, în care scutul aflat pe pieptul acvilei era tripartit (Țara Românească, Moldova și Transilvania), iar deviza „Nihil Sine |Deo” era înlocuită cu „Virtus Romana rediviva”. Politicienii vremii, însă, au refuzat simbolul Coroanei de Oțel de pe capul acvilei, fiindcă trimitea la monarhie, și astfel, au respins întreg proiectul. Al doilea proiect aparținea lui Victor Dima, licențiat al Institutului de Arte Plastice din București și angajat al Ministerului Apărării Naționale, în acel moment. Macheta realizată de el s-a
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
sorginte autohtonă”". Mănăstirea Antim din București, pictată în 1715, prezintă pe frontispiciu șase medalioane destinate a simboliza numele mitropolitului (A - N - Θ - I - M - O - Σ). Dintre acestea, cele destinate literelor A, Θ și M prezintă stemele județelor Argeș (o acvilă), Teleorman (o oaie) și respectiv Mehedinți (o albină). În 1722 Frederich Schwantz a publicat o hartă în care erau reprezentate stemele județelor Olteniei. Prima reprezentare a tuturor stemelor districtuale din Țara Românească datează din 1782: sigiliul domnesc al lui Nicolae
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
o coroană murală cu un număr specific de turnuri: 1 pentru comune rurale, 3 pentru comune urbane (orașe), 5 pentru orașe reședință de județ și 7 pentru municipii. Orașele care au fost capitale ale principatelor române prezintă în creștet fie acvila cruciată, fie capul de bour. Amintim aici București, Câmpulung, Curtea de Argeș, Târgoviște, Craiova (în Țara Românească); Suceava, Iași (în Moldova); Alba-Iulia (în Transilvania). Este de menționat că numai orașul Focșani a avut o eșarfă cu deviză (), plasată sub scut. Regimul comunist
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Coronella austriaca"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), vipera cu corn ("Vipera ammodytes"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), năpârcă ("Natrix natrix"), vipră ("Vipera berus"). Păsări cu specii de: cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), potârniche de tundră ("Aegolius funereus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), barză neagră ("Ciconia nigra"), șerpar ("Circaetus gallicus"), cristei de câmp ("Crex crex"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoarea de stejar
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
luptă de cel de război, domnitorul Ghica a adoptat un nou model pentru cel dintâi: tricolor roșu-galben-albastru, cu roșul în partea superioară și lățimi egale ale benzilor. În centru se afla un scut alb bordat cu aur și mobilat cu acvila valahă, încoronată princiar și cruciată. În 1848, steagul adoptat de către revoluționari ca drapel al Țării Românești a fost tricolorul albastru-galben-roșu (cu albastrul sus, deci, conform semnificației „Libertate, Dreptate, Frăție”). Acest tricolor apare atunci de asemenea în Moldova, în Ardeal (de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
doar elementele decorative. Acest model, asemănător ca aspect cu cel din 1834, va fi în vigoare până în 1856. În timpul căimăcămiei de trei, locțiitorii neavând dreptul de a-și inscripționa inițialele pe drapelele militare, monogramele domnitorilor munteni au fost înlocuite cu acvile. Legenda formării tricolorului național prin contopirea culorilor drapelelor Moldovei și al Țării Românești s-a născut după 1860, probabil din dorința de a împăca pe toată lumea în privința alegerii steagului revoluționar muntean de la 1848 ca drapel al întregii Românii. Această legendă
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Muzeului Național de Istorie a României, având numărul de inventar 75045. De formă dreptunghiulară (proporția 2:3), acesta este alcătuit din trei fâșii tricolore din mătase, cu dispunere orizontală (roșul în partea de sus). În centrul steagului se află pictate acvila valahă la dextra, cruciată și purtând însemnele puterii domnești, și bourul moldovean la senestra, purtând o stea cu șase raze între coarne. Cele două simboluri sunt flancate de șase drapele tricolore înclinate, dispuse trei la dreapta și trei la stânga, a
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
tricolore înclinate, dispuse trei la dreapta și trei la stânga, a căror hampe se încrucișau, probabil, în partea inferioară a steagului. Drapelele au fiecare câte o cravată albastră deasupra iar în vârful hampelor lor se regăsesc, de fiecare grup, câte o acvilă valahă, un vârf de lance și un bour moldovean. Pe fâșia roșie se află brodate o coroană princiară, situată în centru pentru a timbra cele două steme, și deviza „UNIREA PRINCIPATELOR — FERICIREA ROMÂNILOR. TRĂIASCĂ A. IOAN I!” dispusă de-o
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
și deviza „UNIREA PRINCIPATELOR — FERICIREA ROMÂNILOR. TRĂIASCĂ A. IOAN I!” dispusă de-o parte și de alta a coroanei, care însă nu se mai distinge decât parțial. Vârful hampei acestui drapel poartă un glob metalic pe care se găsește o acvilă. Cercetătorii sunt de păreri diferite în ceea ce privește atribuirea și datarea acestui steag. Astfel, col. dr. Alexandru Vasile și dr. Maria Ioniță consideră că acesta era steagul oficial al Principatelor Unite. Ultima cercetătoare datează steagul ca fiind din 1859. Tot din 1859
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
război, generalul Ioan Emanoil Florescu, solicită domnitorului, la 18 martie 1863, aprobarea în ceea ce privește modelul drapelelor armatei, hotărât de către guvern în ședința sa din 12 martie. Drapelele înfățișau tricolorul țării (cu benzile dispuse orizontal și roșul sus) peste care era aplicată acvila romană cu crucea în clonț. Printr-un înalt ordin de zi din 19 martie, Cuza hotărăște: „Considerând că armata, în urma unirii nu trebuie să aibă decât un singur drapel; având în vedere că adevărata emblemă a României nu poate fi
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
crucea în clonț. Printr-un înalt ordin de zi din 19 martie, Cuza hotărăște: „Considerând că armata, în urma unirii nu trebuie să aibă decât un singur drapel; având în vedere că adevărata emblemă a României nu poate fi alta decât acvila romană, [...] am decretat și decretăm ce urmează: acvila romană cu crucea în gură se va pune, ca emblema României, d-asupra drapelelor armatei [...]”. Modelele efective, împărțite la 1 septembrie 1863, diferă întrucâtva de cele legiferate în martie. Astfel, acvila romană
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
zi din 19 martie, Cuza hotărăște: „Considerând că armata, în urma unirii nu trebuie să aibă decât un singur drapel; având în vedere că adevărata emblemă a României nu poate fi alta decât acvila romană, [...] am decretat și decretăm ce urmează: acvila romană cu crucea în gură se va pune, ca emblema României, d-asupra drapelelor armatei [...]”. Modelele efective, împărțite la 1 septembrie 1863, diferă întrucâtva de cele legiferate în martie. Astfel, acvila romană în zbor larg deschis, încoronată princiar, poartă sceptrul
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
decât acvila romană, [...] am decretat și decretăm ce urmează: acvila romană cu crucea în gură se va pune, ca emblema României, d-asupra drapelelor armatei [...]”. Modelele efective, împărțite la 1 septembrie 1863, diferă întrucâtva de cele legiferate în martie. Astfel, acvila romană în zbor larg deschis, încoronată princiar, poartă sceptrul domnesc la dextra și sabia la senestra; pe pieptul ei figurează un scut despicat și încoronat princiar ce conține la stânga, peste azur și aur, acvila Țării Românești (cruciată, conturnată și încoronată
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
de cele legiferate în martie. Astfel, acvila romană în zbor larg deschis, încoronată princiar, poartă sceptrul domnesc la dextra și sabia la senestra; pe pieptul ei figurează un scut despicat și încoronat princiar ce conține la stânga, peste azur și aur, acvila Țării Românești (cruciată, conturnată și încoronată princiar), iar la dreapta, peste roșu și azur, bourul Moldovei purtând o stea între coarne. În jurul atributelor puterii domnești se află înfășurată o eșarfă roșie conținând deviza cu litere de aur: „HONOR ET PATRIA
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]