KorAP: Find »[drukola/base=adânc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...214 215 216 ...315 >

7,862 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

ochii o fracțiune de secundă și clatină din cap. După ce ți-ai petrecut toată ziua gătind pentru ei ? — E mâncarea lor. Casa lor. Pot face absolut orice au chef. Încerc să-mi iau un ton nepăsător și sec. Dar în adâncul sufletului încă mai simt o puternică dezamăgire. Nathaniel își lasă rucsacul jos, se duce la aragaz și inspectează plătica. — Arată foarte bine. — Arată ca un pește congelat și ținut prea mult pe foc, îl corectez. Exact cum îmi place mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
prăbușit. Încerc să estimez pagubele ; îmi dau seama pentru prima oară cât de grav mi-a fost terfelit numele. Nu mă mai pot întoarce niciodată. Știam eu. Și totuși cred că nu o știam de fapt. Cel puțin nu în adâncul stomacului. Acolo unde contează cu adevărat. Simt ceva umed pe obraz și sar în picioare, închizând în viteză toate paginile de web ; ștergând în urma mea adresele pe care le-am vizitat, pentru eventualitatea că pe Eddie îl apucă vreo curiozitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în gât. — Ne-am despărțit. Ridică din umeri. Nu știai ? — Nu ! Habar n-am avut ! Îmi pare rău. Chiar n-am.. Tac, bulversată. Deci n-a fost... din cauza mea ? Guy nu răspunde. Ochii căprui îi devin și mai intenși. În adâncul sufletului, simt o ușoară neliniște. — Samantha, spune, fără să-și ia ochii de la mine. Întotdeauna... am simțit... Își bagă mâinile în buzunare. Întotdeauna am simțit că... am ratat șansa de a fi împreună. Nu, nu. Nu se poate întâmpla una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ușor la noi doi ? Indiferent ce i-a zis Guy, și indiferent ce simțea. Cum a putut să plece pur și simplu ? Am fi putut să facem relația asta să meargă. Oare chiar nu știa asta ? N-o simțea din adâncul sufletului ? Aud un zgomot și îi văd în jurul meu pe Guy și pe un grup de ziariști. Nici măcar nu știu când au apărut. — Plecați, spun cu glasul sugrumat. Lăsați-mă în pace. — Samantha, spune Guy coborând glasul, pe un ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

53... scădem 20... și asta Înseamnă... O, Doamne ! Privește pagina, necăjită. Mi-a ieșit 33 ! — Din cît ? — Dintr-o sută ! 33 dintr-o sută ! — Ce idioțenie ! — Știu, spune ea serioasă. SÎnt urîtă. Știam. Adevărul e că am știut dintotdeauna, În adîncul sufletului, dar... — Nu ! zic, Încercînd să-mi Înăbuș rîsul. Am vrut să spun că revista asta e o idioțenie ! Nu poți să măsori frumusețea cu centimetrul. Uită-te și tu puțin la tine ! Arăt spre ea. Lissy are cei mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Amîndouă. Se uită din nou la felicitarea mea. Doar sînteți foarte bune prietene, nu ? Și nu vreau să vă văd certîndu-vă. Mai ales de ziua mea. Îmi zîmbește, iar eu Încerc să-i răspund cu un surîs. Dar, undeva În adîncul sufletului, mă simt din nou ca o fetiță de zece ani. Nu știu cum, dar Kerry reușește mereu să mă prindă pe picior greșit. A făcut asta din clipa În care a venit la noi. Orice ar fi făcut, toată lumea Îi lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
surprinsă. Kerry nu mă sună niciodată la serviciu. De fapt, nu mă sună deloc. Ți-a lăsat vreun mesaj ? — Da. A vrut să știe dacă ai aflat cumva, ești promovată ? OK. Acum o afirm public. O urăsc pe Kerry, din adîncul sufletului. — A, da, spun, străduindu-mă să-mi iau un ton de parcă ar fi nu știu ce Întrebare plicticoasă, pe care o aud În fiecare zi. Mersi. — Te promovează ? Nu știam ! Are glasul strident și ascuțit și cîteva persoane ridică interesate capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
un zîmbet de extaz pe față și mă las să cad Într-un scaun. — Știi, Lissy, de cînd mă știu am avut sentimentul ăsta că o să mi se Întîmple ceva absolut minunat. Pur și simplu, am știut-o... Întotdeauna, În adîncul sufletului. Și uite că lucrul ăla chiar s-a Întîmplat. — Și el unde e acum ? spune Lissy, punînd cafea În cafetieră. — O să plece pentru cîteva zile. Se duce să facă un brainstorming pentru un nou concept cu echipa lui de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să-i lași să putrezească..., Începe să turuie Jemima, de parcă ar recita poezie și ar putea s-o țină așa pînă mîine. — Unde-ai Învățat asta, la școala de oafe ? spune Lissy, dîndu-și ochii peste cap. — Adevărul e că, În adîncul sufletului, sînt de fapt o feministă convinsă, răspunde Jemima. Noi, femeile, trebuie să ne apărăm drepturile. Știi, Înainte de a se mărita cu tata, mami a fost prietenă cu un cercetător științific, care a lăsat-o efectiv cu ochii În soare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să facem și un interviu separat cu ea. Tăvăleala mea cu șeful cel mare. Ai putea scoate bani frumoși din povestea asta, adaugă către mine. — Nu ! zic Îngrozită. — Emma, nu mai fi așa mimoză ! se rățoiește Jemima. Crede-mă, În adîncul sufletului Îți dorești mult asta. Nu-ți dai seama, asta poate fi șansa unei noi cariere pentru tine. — Dar nu vreau o nouă carieră ! — Ei bine, ar trebui să vrei ! Tu ai idee cît cîștigă Monica Lewisky pe an ? — Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

mai și, iar piepții mi se Încinseră. Când ciutele Își cufundară boturile În apă, n-am mai așteptat: am ridicat capul numai puțin și am azvârlit sulița În cel mai mic ciutan. În clipa următoare, ciutele țâșniră prin baltă spre adâncul pădurii - puiul se prăvălise Însă cu capul În apă, nemișcat, și, pentru asta, i-am zis Tatălui că făcuse bine: mama ciutanului o să uite mai ușor că și-a pierdut puiul. O vedeam cum rămăsese În urma suratelor ei, privind când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de băț de lucrul acela făcut de Enkim. Mi-am iscodit prietenul dar, nici o dată măcar nu s-a uitat Înspre cărămida și pietrele bine ascunse. De câte ori ni se Încrucișau ochii, nu făcea altceva decât să-mi zâmbească cald, din adâncul sufletului. Ne-am luat rămas bun, iar Minos mi-a strecurat cu vorbe abia rostite În gând: - Când o să te ajungă din urmă, omul meu Îți va arăta o scoică, iar pe scoică va fi scrijelit lucrul acela pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
creștetul din pământ. Gerul Începea să se Înmoaie. În fața noastră, cât vedeai cu ochii, se Întindeau dune de nisip galben și roșu, unduindu-se peste coline și dealuri. Cât despre lumină, ziceai că nu iese din soare, ci chiar din adâncul nisipului. - Eh, mare Încredere am În tine, măi Krog, măi, căci altfel nu te aduceam să vezi apa noastră ascunsă. O luă pe o potecă ce cobora pe un povârniș abrupt și, după o vreme, ajunserăm la poalele stâncilor, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
din care Începea nisipul acela nesfârșit. Mai merserăm un timp pe lângă stânci și, deodată, Aban se opri. Se uită la unul dintre tineri, iar acesta dădu deoparte o lespede de piatră. Un val de răcoare ne izbi chipurile și, din adâncul pământului se auzi huruitul unei ape care curgea. - Apa asta are deja un nume. Oued. Când sunt cu prietenii mei, Îi spun Ouedul lui Aban, căci eu l-am găsit, râse el. Am coborât burțile de piele În hău și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pentru mare, pentru soare și acum, chiar și pentru călătoria lui Krog și a neamurilor sale. Și, ca semn că nimerisem Într-o capcană, Într-o blestemată de zi, gheața se frânse sub o mulțime de oameni care dispărură În adâncurile mării reci. Ne-am repezit să-i scoatem din apă, dar gheața a prins a se frânge și sub noi, așa că, ce să facem, ne-am dat Îndărăt până la gheața tare și n-am făcut altceva decât să ne uităm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

ține piept. În general, nu se prea sinchisea de medici. Medicii erau aliații burghezilor Înspăimântați de moarte. N‑avea el de gând să‑și schimbe năravurile pentru un doctor, nici măcar pentru Schley pe care Îl respecta. Așa cum Înțelesese Rosamund În adâncurile ei, când se dusese să‑i cumpere țigări, Abe avea să facă neabătut tot ce făcuse Întotdeauna. Nu va juca niciodată rolul ipohondrului. - Domnule Ravelstein, Îți cer să renunți la țigări până când ți se mai ameliorează starea plămânilor. Ravelstein nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
normal, nu la aceștia s‑ar fi oprit Ravelstein. Ei erau obișnuiții “Înfrânți”, oamenii de care guvernele nu aveau nici un motiv să se preocupe - era ceea ce cineva definise o dată drept „o societate pe nisipuri mișcătoare”, care‑și sugea victimele În adâncuri și le Îneca sau le sufoca. Calea cea mai scurtă cu asemenea oameni era să te descotorosești grabnic de ei, să‑i prefaci În hoituri. Pe lângă aceștia, mai erau și evreii, care‑și pierduseră dreptul la existență și cărora călăii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
o chestiune de cuvinte: „valori”, „stiluri de viață”, „relativism”. Eram de acord, până la un anumit punct. Noi avem nevoie să cunoaștem - adânca nevoie umană de cunoaștere nu poate fi satisfăcută prin niște simpli termeni. Nu ne putem cățăra afară din adâncuri prin „cultură” și „ideile” care se presupune că o exprimă. Cuvintele potrivite pot fi de mare ajutor, Într‑adevăr. Reprezintă chiar și mai mult, un mod de a citi realitatea - impulsul de a‑ți lipi fața iubitoare de ea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

prin ploaie...... Anexă: Extrase dintr-un dosar de presă, 1991-1995 BUZUNARUL CU PÎINE Piesă într-un act Personaje: BĂRBATUL CU BASTON BĂRBATUL CU PĂLĂRIE În jurul unei fântâni părăsite. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE și BĂRBATUL CU BASTON stau aplecați deasupra fântânii. Scrutează adâncul și ascultă încordați. BĂRBATUL CU BASTON (Într-un târziu.): Ăștia nu sunt oameni. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-s. BĂRBATUL CU BASTON: Nici nu știi cum să-i numești. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nemernici, cum altfel? BĂRBATUL CU BASTON: Corect. BĂRBATUL CU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
După secunde lungi.): Înseamnă că e mort. BĂRBATUL CU BASTON: Ceva îmi spune că totuși nu e mort. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU.BASTON: Simt că nu e mort. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să caut o piatră mai mare? (Din adâncul fântânii câinele începe să latre dezolant. După câteva secunde lătratul devine un schelălăit și apoi se stinge.) BĂRBATUL CU BASTON (Încântat, febril.): Ai auzit? Ți-am spus că nu e mort? Ți-am spus sau nu ți-am spus? BĂRBATUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PĂLĂRIE: Nu știu... BĂRBATUL CU BASTON: E pâine, e chiar pâine! Dumnezeule, ce se-ntâmplă cu noi? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (În picioare, privind în sus.): Nimic. Cineva ne rupe bucăți de pâine. VARIANTĂ DE CONTINUARE BĂRBATUL CU PĂLĂRIE e în adâncul fântânii, iar BĂRBATUL CU BASTON e aplecat deasupra fântinii și ține strâns o funie în mâini. Capătul de la suprafață e încă foarte lung. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cred că am coborât prea mult. BĂRBATUL CU BASTON: Cum? VOCEA BĂRBATULUI CU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CU BASTON: Incredibil. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cum? BĂRBATUL CU BASTON: Am zis incredibil. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așa e. BĂRBATUL CU BASTON: Își bate joc de noi. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așa e. (Pauză. Un huruit metalic străbate din adâncul fântânii.) BĂRBATUL CU BASTON: Vezi să nu-ți cadă ceva-n cap. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage-acum! BĂRBATUL CU BASTON: Să trag? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage! (BĂRBATUL CU BASTON trage de funie secunde în șir. La piciorul său se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Chircindu-se de partea cealaltă a fântânii.): Încă una și-ncă una... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu mai sap. BĂRBATUL CU BASTON: Trebuie să săpăm. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu mai cobor. BĂRBATUL CU BASTON: Cobor eu. (Lătratul continuă din adâncul fântânii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce-a făcut? Unde-i? BĂRBATUL CU BASTON (Cu urechea lipită de fântână.): E aici! E jos! Dumnezeule, sper c-ai pus totul cum trebuie! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Încă îngrozit.): Clepfăie? BĂRBATUL CU BASTON: Clepfăie! BĂRBATUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mă plâng? Împotriva cui? GARDIANUL: Împotriva mea! Spuneți-le adevărul! Spuneți-le că m-am purtat scârbos cu dumneavoastră. Spuneți-le că sunt perfid și înrăit, că sunt un om de nimic, că sunt un șarpe care pândește veninos din adâncul tomberonului. Spuneți-le că sunt o canalie, o bestie, un mârșav! Spuneți-le totul! ARTUR (Tragic, după o clipă de stupefacție.) Nu spun nimic! GARDIANUL (Paroxistic.): Ba da! Spuneți-le că nu dau doi bani pe viața dumneavoastră! Spuneți-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
N-am crezut că ești în stare... Eu sunt un prost... GARDIANUL: Nu-i nimic, Grubi, nu-i nimic... ARTUR (Către GARDIAN.): De ce plânge? GARDIANUL: Nu plânge. Așa e el. ARTUR (Scormonind către CĂLĂU.): De ce plângi? CĂLĂUL: Mă doare în adâncul inimii... ARTUR (Către GARDIAN): Îl doare în adâncul inimii... CĂLĂUL (Către ARTUR.) Domnule, sunt un prost... Sunt mai rău decât un câine... ARTUR ( Amuzat ca un înger.): Da? CĂLĂUL: Da, da... Am vrut să vă îmbrobodesc... Credeam c-o să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]