10,749 matches
-
băiatul să-i explice atitudinea, dar, observând că fata nu are de gând să-l asculte se opri descurajat și dezamăgit. Rămase pe loc, privind-o uluit de hotărârea ei și de frumusețea ce-o descoperise pe întregu-i chip. Îi admiră mersul și unduirea plăcută, firească și elegantă a trupului, ce ieșea mai mult în evidență acum, când pe spate se afla doar gluga hanoracului, iar vântul se zbenguia prin buclele din păru-i lung și bogat, până ce fata se depărtă
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
cele douăzeci de minute, cât am stat suspendați în scaun, la câțiva metri înălțime, ne-am dat seama că ne înșelasem, căci jumătatea de jos a corpului nostru simțea din plin asprimea gerului uscat de la munte. Urcușul se derula încet, admiram cu încântare schiorii care coborau de pe munte, alunecând în viteză și făcând tot felul de fente, până ajungeau la poalele muntelui. Cărările care duceau spre vârf, ca și pârtia de schi aveau zăpada tasată și câțiva turiști se încumetau să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
excursie au fost plăcute, chiar dacă eram destul de obosiți când am ajuns în camera noastră. In celelalte zile ne-am plimbat prin oraș, împreună cu noii noștri prieteni, la fel de tineri și dornici de viață ca și noi, am vizitat Predealul și împrejurimile, admirând peisajul de o frumusețe delirantă, stând la o masă cu o cană de vin fiert sau o bere în față, pe câte o terasă plină de turiști. Unii, mai curajoși, atrași de căldura soarelui de munte, stăteau pe câte un
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
strălucească viitorul. (Bernard de ... XXIII. PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITA CU ARTA SCRISULUI, de Ionel Cadăr, publicat în Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015. PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITA CU ARTA SCRISULUI Mi-a placut din totdeauna și îmi place să admir natură, considerând-o parte din Creație, nu doar că decor pentru activitățile umane și rezervă de resurse pentru nevoile noastre zilnice. Privind în jur, în timp ce umbli prin țară, nu poți să nu observi la tot pasul urme ale planului creator
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
rădăcina un pahar de apă și în câteva săptămâni vei culege, una cate una, un coșuleț de roșii mari, frumoase, gustoase și hrănitoare. Citește mai mult PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITA CU ARTA SCRISULUIMi-a plăcut din totdeauna și îmi place să admir natură, considerând-o parte din Creație, nu doar că decor pentru activitățile umane și rezervă de resurse pentru nevoile noastre zilnice.Privind în jur, în timp ce umbli prin țară, nu poți să nu observi la tot pasul urme ale planului creator
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015. Privind îngândurat prin geamul casei mele, ochii mi s-au oprit imaginar asupra unui copac semeț, printre ale cărui crengi, se ascundea o panglică albastră de cer. Și, oprind șirul gândurilor mele, am admirat rădăcinile groase, ce se zăreau la suprafața solului și fixau acest puternic copac imaginar. Despre rădăcini este vorba, despre locul natal, acel loc de unde ne luăm seva dătătoare de viață fiecare dintre noi. Și, deodată, dintr-o simplă panglică albastră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
simplă a zorilor de la ... Citește mai mult Privind îngândurat prin geamul casei mele, ochii mi s-au oprit imaginar asupra unui copac semeț, printre ale cărui crengi, se ascundea o panglică albastră de cer. Și, oprind șirul gândurilor mele, am admirat rădăcinile groase, ce se zăreau la suprafața solului și fixau acest puternic copac imaginar. Despre rădăcini este vorba, despre locul natal, acel loc de unde ne luăm seva dătătoare de viață fiecare dintre noi.Și, deodată, dintr-o simplă panglică albastră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
promenada, Un nor și vântul o-nsoțesc la braț, Ploaia-i cântă o "torențiala" sernadă. În livadă se oprește doar să guste Fructul interzis al mărului, Atrăgătoare, îi zâmbește de pe-o creangă, Ispita "păcatului". Se oprește o clipă să se admire, În oglindă fumurie a lacului, Și transparente picături de diamante, Așterne pe covorul câmpului. A așteptat, tăcută o vară-ntreagă, Ascunsă în dantelă unui nor, Că, în sfârșit să poată să culeagă, Rodu-mbătător al viilor. Cu pletele în vânt împrăștiate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
la promenada,Un nor și vântul o-nsoțesc la braț,Ploaia-i cântă o "torențiala" sernadă. În livadă se oprește doar să gusteFructul interzis al mărului,Atrăgătoare, îi zâmbește de pe-o creangă,Ispita "păcatului".Se oprește o clipă să se admire,În oglindă fumurie a lacului,Și transparente picături de diamante,Așterne pe covorul câmpului.A așteptat, tăcută o vară-ntreagă,Ascunsă în dantelă unui nor,Ca, în sfârșit să poată să culeagă,Rodu-mbătător al viilor.Cu pletele în vânt împrăștiate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
e Pământul Deocamdată:Mircea Vintilă - Pământul deocamdată... XIX. POATE, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1425 din 25 noiembrie 2014. Poate Poate alergăm Sau stăteam pe loc și visăm Poate am aruncat multe baloane în aer Sau doar admirăm cerul Poate mi-ai pus multe flori în păr Sau doar l-ai mângâiat tandru Poate pluteam deasupra dealurilor înverzite Sau doar ne plimbăm prin parc Poate ne rostogoleam prin iarbă și rădeam zgomotos Sau doar gustam o înghețată Poate
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
stând pe lună Sau doar priveam amândoi pe geam Poate iubirea e eternă Sau doar ne iubim noi doi! http://wrinklesonmytimeline.blogspot.ro/ Citește mai mult PoatePoate alergamSau stăteam pe loc și visamPoate am aruncat multe baloane în aerSau doar admirăm cerulPoate mi-ai pus multe flori în părSau doar l-ai mângâiat tandruPoate pluteam deasupra dealurilor înverziteSau doar ne plimbăm prin parcPoate ne rostogoleam prin iarbă și rădeam zgomotosSau doar gustam o înghețatăPoate urcăm munți și ne răcoream în izvoare
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
grăbit la culcare, a intrat sub pled și în scurt timp a adormit. Avusese mult de lucru la fabrică și era obosită. Când am ajuns și eu în pat, eram plin de dorință și-am tras ușurel pledul de pe ea, admirându-i goliciunea. Încă de la prima noastră noapte de dragoste, obișnuia să doarmă fără chiloțel și cu obișnuitele sale cămășuțe de noapte scurte, până deasupra pulpelor. Am rămas mut de uimire și plăcere privindu-i pulpele fine și bine proporționate și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
unite, într-o fracțiune din suma universului, umplându-i sufletul de frumusețe și mulțumire. Era absorbită total de acest miraj și trăia într-o fuziune intimă cu lumea înconjurătoare. Ușor-ușor, mirajul dispărea, odată cu Soarele, făcând loc nopții. Oamenii ce-l admiraseră tăcuți începuseră să plece, schimbând impresii, unii științifice, alții referitoare la posibilitatea unor prevestiri, iar majoritatea cu privire la măreția, la frumusețea fenomenului în sine. Emanuela plecă spre casă agale, cu gânduri multe zburându-i către întâmplările acelei zile. „Ce ciudată este
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
Acasa > Poezie > Amprente > DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL::“PRIN LABIRINTUL EMINESCIAN” Autor: Cornelia Păun Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL “PRIN LABIRINTUL EMINESCIAN” “Fiind băiet păduri cutreieram” „Seara pe deal” , admirând „Lacul” și Privind „Stelele-n cer”, când „Se bate miezul nopții”, În timp ce „Auzi prin frunze uscate” „Freamăt de codru”, Căci „Afară-i toamnă”, „Într-o lume de neguri”. „De ce nu vii” „La mijloc de codru des”, Așteptând „O inimă ce
“PRIN LABIRINTUL EMINESCIAN” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379802_a_381131]
-
Toți râdeau făcându-și cu ochiul. La Govie se expuneau suflete și caractere. Fel de fel de suflete. Și toți aveau ochi ca să vadă și gură să râdă atunci când credeau. Acolo se descopereau și se redescopereau. Aflau pe cine să admire, de cine să râdă, pe cine să respecte. La Govie se formau gusturile după cele ale femeilor iscusite din sat. Acolo s-a format „mentalitatea” Goviei, greu de priceput astăzi. După ce se strigau odoarele-obiecte, se trecea la strigarea „odoarelor-vii”. Adică
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
eu am pierdut o prețioasă ocazie de a fi strigat la Govie, amintire cu care m-aș fi fudulit acum. Oamenii din satul meu erau mândrii că au copii frumoși și sănătoși, dornici să-i strige la Govie, să-i admire toată lumea, să se fălească cu ei. Pentru că știau care sunt adevăratele odoare ale omului. Erau apreciate femeile cu copii frumoși și sănătoși, nu pentru că erau dăruite de Dumnezeu cu zestrea lor genetică, cât mai ales pentru vrednicia și talentul lor
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
la nuntă a lăudat talentul soacrei mici, care lucrase acele minunății. Dar a venit la nuntă și o rudă de la oraș. Aceasta, seara la masă, a dăruit tinerilor căsătoriți o cuvertură plușată de toată splendoarea. Au sărit nuntașii să o admire. Curgeau exclamațiile într-un torent de extaz: -Vaai, ce desen!.. Ce colorit!.. Ce degrade amețitor!..Cât de bine sunt îmbinate culorile!.. Invitata de la oraș zâmbea fericită, mulțumind în dreapta și-n stânga, fluturând spre toate mesele frumoasa cuvertură. Aprecierile o ridicaseră
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
și flori, Au început să-l înconjoare. În toamnă deja se înnălțase, Și cregile își adia, Când ploaia deasă ,cu mărgele, Prin fruze îi cânta. Iarna, fulgii de omăt, I-au decorat cununa, Și-n nopțile cu cer senin, Îl admirau stele și Luna. Așa, încet, trecut-au anii, Anotimpuri, iar și iar, Ca un rege al pădurii, Era acum acel STEJAR. Vietățile pădurii, Îl iubeau și-l căutau, Între frunze, scorburi, ramuri, Adăpostul își găseau. Ani și secole trecură, Timpul
PALETE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374728_a_376057]
-
se putea din viața și din libertatea unui om. Adoram, de asemenea, la el modul cum asculta oamenii, cum vorbea cu ei, cum le insufla speranța, dar și credința că vor reuși la un monet dat în demersul lor. Dar admiram și mai mult flerul său de a mirosi imediat, indiferent de spusele persoanei respective, cum stăteau în realitate lucrurile. Era inteligent și poseda un simț cu totul și cu totul special în a „vedea” cu precizie nu numai filmul poveștii
UN PROCUROR IUBIT… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374691_a_376020]
-
prea târziu). De aici rezultă că pentru poet, dragostea e un sentiment sacru și nu-și permite să glumească pe seama ei. Țara e „pământescul rai” populat de iubire, tandrețe, dorințe, fericire, cu totul altceva decât imprecațiile din unele poezii: „De admirat trăirea în iubire / Prin sufletele care-o definesc / Odă de slavă întru fericire / Chemării din destinul omenesc // Dorințele se mistuie-mpreună / Eșarfele de raze de pe plai / Vor împleti trăirilor cunună / Să preamărească pământescul rai // Sublima dăruire cu tandrețe / Reverberează-n
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
plai / Vor împleti trăirilor cunună / Să preamărească pământescul rai // Sublima dăruire cu tandrețe / Reverberează-n clipocit de râu / Luceferii dau stelelor binețe / Când sunt culese spicele de grâu // De amirat iubirea fără stavili / Pe un pământ pierdut în infinit / De admirat gândirea fără pravili / Ce-nfruntă secolul dezlănțuit”. (De admirat). În viziunea lui Virgil Ciucă, lumea este iadul, care „se hrănește cu toteme”, condusă de „imbecilii generali” și de șarlatani care „Au vândut brazde de ogor”, pe câtă vreme „Destinele nu sfârșesc singulare
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
Și s-au certat cu gâzele. Privesc triste, ofilite De prin grădini și florile, Că de soare-s văduvite, Și le-au pierit culorile. De la marea sărbătoare, Drăgaica le-a luat parfumul. Nu mai sunt o încântare, Nu le mai admiră omul. Cântece de voie bună Se aud în deal la vie. Din livezi pruna cu brumă, S-o culegem ne îmbie. Galbenă și parfumată, Stă gutuia sus pe cracă, Și ne spune îmbufnată, Că dulceață vor s-o facă. Toate
A VENIT TOAMNA... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374746_a_376075]
-
-n halbe la Matilda-n Grădinari. Când mă uit în sânul ei, tu mă urmărești, țigane? Din arcuș îți ies scânteii, iar pe față ai broboane... Văd în ochii tăi săgeți: mă urăști, ce e cu tine!... Înțeleg să mi-o admiri, dar nu văd ce ai cu mine? - Pe Matilda ce-o-iubești, am avut-o ca nevastă; Boierule, de-o răpești, mă arunc de la fereastră! Am pierdut-o într-o noapte: un pariu nenorocit... Iar crâșmarul, măi nepoate, zarurile-a măsluit. - Hei
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
de băutură nu mai punea în gură, că zicea când la unul când la altul, și ofta din greu: „Să mi se usuce limba când o să maii gust tărie!” Nu uita niciodată să-i dea bacșiș „Zarazei” pe care o admira și o lăuda la comeseni că-i frumosă ca o zână și... „Face toți banii, duduia!” la care mușteriii îi strigau: „Bravo, Gargară!” Dumnealui se dădea scriitor, făcea pe artistul îndrăgostit lulea, dar când a auzit din gura lui Prichindel
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
Cum să n-o pufnească râsul pe supărăcioasă?! Statuia e de mult acolo, fiind un reper important al municipiului și al zonei, și cum trăitorii județului au venit măcar o dată în viață la Slatina, ca musulmanii la Mecca, majoritatea au admirat-o și au fost surprinși de poziția statuii. Altfel nu s-ar explica logic, ceea ce am să vă povestesc. Nea Ilie Firfirică, din Izvoru, cam drojdea. Sugea din sticlă, mătrășea pahare pline cu zeamă de prune și cu spirtoase și
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]