KorAP: Find »[drukola/base=aeroport & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...214 215 216 ...983 >

24,560 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

află că Statele Unite nu erau unul și același lucru cu Central Park care fusese instalat de cîtva timp pe CÎmpul lui Marte, plin de călușei și lanțuri și nenumărate puncte de atracție În engleză; Statele Unite erau mult mai departe, dincolo de aeroport, tot mergînd pe cerul Întunecat, ia să vedem, gîndește-te cît de departe poți tu, mult mai departe decît atît, foarte departe... „Nu!“, strigă, dar un plîns ușor Îi scăldă Îndată fața Înfierbîntată de mînie și se simți cuprins de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de tip sport, oprit În spatele Mercedesului lor. Sosise tocmai În clipa cînd plecau și-i deschiseseră poarta cu grilaj de fier ca să parcheze la intrarea principală a palatului. Acum punea din nou motorul În funcțiune și pornea În urma lor, spre aeroport. Cinthia Întoarse capul, dar În Întunericul nopții nu reuși să vadă cine conducea cealaltă mașină. Numele Juan Lucas nu-i era cunoscut și-i dădu un ghiont lui Julius, care nu scotea o vorbă, aproape mort de frică: pentru prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
vadă cine conducea cealaltă mașină. Numele Juan Lucas nu-i era cunoscut și-i dădu un ghiont lui Julius, care nu scotea o vorbă, aproape mort de frică: pentru prima dată ieșea noaptea, pentru prima dată se ducea la un aeroport și tot pentru prima dată se despărțea de sora lui pentru atîta timp: În căpșorul lui adormit se adunau o sumedenie de gînduri care-l tulburau peste măsură, ghiontul neașteptat al Cinthiei Îl făcu să Încremenească de spaimă, dar de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
el, Îl făceau să se afunde din ce În ce mai mult, Încă un pic și-l Încrustau În canapeaua din spate. În față, Susan plîngea, dar numai Carlos și Vilma, care stăteau lîngă ea, puteau să-și dea seama. CORPAC. „Corporația Peruviană a Aeroporturile Civile“, Îi explică Cinthia lui Julius care, În ultima parte a drumului, se mai Înviorase și Începuse s-o asedieze cu Întrebările; i se stîrni iar tusea și Vilma o Înfofoli mai bine, ca să poată coborî. „Bate un vînt puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
prin farmec și ieșiră ca din pămînt hamalii cu cărucioare, dorind să-i servească care mai de care și gata să ducă Întreg bagajul domnului și doamnei. Apoi, ținînd-o tot timpul de braț, o conduse spre imensul hol luminat al aeroportului, mergeau ca pe covoare scumpe și moi spre lumină, acum puteau să-l vadă mai bine: Își Întrerupsese ocupațiile sale plăcute, se ostenise să vină la aeroport. Copiii veneau În urma lor, urmați de Vilma și de Carlos, care reușise totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Apoi, ținînd-o tot timpul de braț, o conduse spre imensul hol luminat al aeroportului, mergeau ca pe covoare scumpe și moi spre lumină, acum puteau să-l vadă mai bine: Își Întrerupsese ocupațiile sale plăcute, se ostenise să vină la aeroport. Copiii veneau În urma lor, urmați de Vilma și de Carlos, care reușise totuși să rămînă cu o valiză de mînă. Cei patru copii se apropiară de ghișeul agenției Panagra, triști și somnoroși; Santiago, totuși, așa toropit cum era, simțea cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
a dormit și ea. Întîi a plîns cît a plîns, din pricina lui Santiaguito desigur, dar pe urmă a luat o grămadă de pastile și a adormit alături de mine. La New York a trebuit să schimbăm avionul, dar n-am ieșit din aeroport fiindcă mămica a spus că era foarte frig și de altfel nici nu aveam timp. În celălalt avion am dormit iar și cînd ne-am trezit eram la Boston. Ne-am dus imediat la un hotel și am dormit mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
În brațe plîngînd, iar el a părut dintr-odată Îmbătrînit și un rictus i-a apărut În colțul gurii. Santiaguito i-a sărutat pe toți pe scările de la intrare, asta a fost tot. Nimeni nu i-a condus pînă la aeroport. Aveau să se Întoarcă abia atunci cînd se va produce miracolul. Între timp Julius stătea cîteva ore pe zi cu domnișoara Julia, dar ea nu-l pedepsea niciodată bătîndu-l la palmă. Se petrecea ceva neobișnuit, fiindcă el, cum era foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
servitorimea din palat. Vilma ținea lîngă el un lighean, pentru orice eventualitate. Carlos plîngea ascunzîndu-și fața În palmele lui uriașe, Nilda gemea Înăbușit, Julius Îi privea Înțelegînd, tremurînd ca varga și simțind că se Înăbușă. Apoi a urmat primirea la aeroport. De acolo s-au dus direct la cimitir. Porunca stăpînilor a fost să nu vină nimeni, fiindcă nu voiau să vadă pe nimeni, În afară de Bobby și de Carlos, care putea să dea o mînă de ajutor. Juan Lucas dirija totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pună Într-o asemenea după-amiază. Susan se drogase. Își amintea că avusese o batistă În mînă și o cutie cu pastile de diferite culori, dar cînd?, În ce moment? Deschise ochii și văzu totul cafeniu prin ochelarii ei de soare, aeroportul, pieptul lui Juan Lucas, hai, dragă. Carlos avea grijă de Bobby, ținîndu-l tot timpul lîngă el pe Santiaguito. Doamne Dumnezeule! CÎnd o să se termine toate astea!? Mercedesul Înainta prin cartiere urîte, vechi, sărace - erau În Lima? - urmînd carul mortuar pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
nu care cumva să se urce În caleașca bunicului și să aștepte liniștit pînă se făcea ora de plecare, Îl Îmbrăcaseră ca la prima Împărtășanie și Îi puseseră cravată de toreador. Aștepta nervos, depănînd firul amintirilor, asociind acest drum la aeroport cu celălalt, ar fi vrut să nu fie silit să aștepte În salonul cu pian. La fiecare cinci minute veneau să-l vadă; Îl găseau mereu, liniștit, foarte bine, chiar el spunea că e foarte bine, pe nesimțite Învăța arta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pentru a-i face să accepte superioritatea copilului, făcîndu-l să crească nemăsurat În Închipuirea lor. Bobby avea și el aproape treisprezece ani, intra În ciclul al doilea, n-o să mai poarte pantaloni scurți, s-a făcut măricel. Se apropiau de aeroport și Carlos vorbea necontenit cu gîndul să nu-i lase timp lui Julius să-și răscolească amintirile, era vesel Carlos, te-ai distrat destul la Chosica, acum aveau să mai treacă vreo două luni și pe urmă la școală, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
rămase convins că acesta era exact felul de viață care-i convenea. Făgădui să muncească În timpul vacanțelor și Juan Lucas Îi spuse: cum vrei și izbucni Într-un hohot de rîs. Se Înțelegeau foarte bine amîndoi și despărțirea lor la aeroport a fost un moment trist. Susan Își Îmbrățișă băiatul care crescuse atît de mare și de frumușel și-i spuse să fie cuminte și să nu uite să-i serie, deși era sigură că n-o să scrie decît pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
În schimb, Julius se vedea că e mai curînd Îngîndurat decît trist, stătea Încruntat și cu mîinile lipite de corp, tremurînd ca varga: pleca drăguțul de frate; din vina lui au alungat-o pe Vilma, care m-a adus la aeroport cînd a plecat Cinthia... III În zona aceea nu se construise prea mult și noul colegiu se Înălța ca un uriaș Înconjurat de terenuri virane. Cel mai devreme ar fi putut să-l inaugureze În luna aprilie. Julius Împlinise opt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
proastă, pe tine nu te-am văzut plîngînd niciodată, Susan, e foarte ciudat, e adevărat Cinthia, ești singura fată care n-a vărsat o lacrimă după examenul de licență, Susan, rămîi cu bine, rămîi cu bine, da, o să rămîn la aeroport, avionul vine peste o jumătate de oră, a trebuit să vină pentru licență, a Întârziat, de trei ani nu l-am văzut, nu plînge. rămîi cu bine. Cinthia, ce rău Îmi pare că nu l-am văzut de data asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
a izbucnit În plîns de frică și i-a spus că Încă-l iubea, chiar În clipa cînd frînele Mercedesului n-au mai vrut să funcționeze. Pe scurt, Carlos a fost silit să meargă să-i ia pe stăpîni de la aeroport cu Jaguarul și Juan Lucas a preferat să plătească un taxi pînă la hotel, fiindcă În automobilul sport trei persoane stăteau prea Înghesuite. Susan Îl sărută pe Julius și-i spuse că-i fusese tare dor de el. Mare mincinoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
trebuie, pînă și niște răpciugoși din secta Martorii lui Jehova se pare că sosiseră În ultimul timp. — Și cine se ocupă de asta, darling? De ce nu rni-ai povestit nimic? — O să mergem s-o vedem Într-o zi; amenajăm un mic aeroport pentru avionetă. Am angajat cîțiva iugoslavi... imigranți... Ei o să-i aleagă lui Bobby o orhidee cum n-ai mai văzut În viața ta. La șase seara, șeful electricienilor anunță că totul era gata pentru proba finală și Țanjoșa, tulburată, dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
interveni Romero: adu-mi un telefon, tinere; o să cer legătura la ziar. Dacă e vreun accident, ei sînt cei dintîi care află... Pe morți să-i ia dracu’! Asta mai lipsea! — Așteaptă, interveni Juan Lucas; mai bine să sunăm la aeroport... Dar În clipa aceea apăru Julius, zicînd: unchiule Juan, te caută doi domni cu o cutie și În timp ce le anunța sosirea se auzi glasul unuia dintre ei „orihideia, don Joan“, era complet afon. Dar scena s-a Întrerupt aici, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se simți nespus de bucuros. Santiago sosea peste cîteva ore. Au mîncat ceva la repezeală; pe urmă au plecat cu toții cu camioneta. Juan Lucas a preferat să-l lase pe Carlos să conducă, ca să poată opri la intrarea principală a aeroportului și pe urmă să caute un loc de parcare. Au ajuns fericiți la aeroport. „Ăsta e“, spuse Bobby arătînd spre un avion caro cobora. Julius se uită la ceasul lui de mină să vadă cît e ora, ăsta trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
repezeală; pe urmă au plecat cu toții cu camioneta. Juan Lucas a preferat să-l lase pe Carlos să conducă, ca să poată opri la intrarea principală a aeroportului și pe urmă să caute un loc de parcare. Au ajuns fericiți la aeroport. „Ăsta e“, spuse Bobby arătînd spre un avion caro cobora. Julius se uită la ceasul lui de mină să vadă cît e ora, ăsta trebuie să fie. „Ți-l amintești pe fratele tău?“ Îl Întrebă Susan, luîndu-l de mină, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
zîmbitor, de parcă ar fi intervenit În favoarea lui, dar imediat Își dădu seama că nu-i lua apărarea, nici nu-l aproba. Din nou observă ceva ciudat În privirea lui, ceva care-l făcu să-și aducă aminte un moment de la aeroport, un moment În care aceeași impresie de pustiu s-a reflectat În ochii lui... Da, da și la fel cînd i-a salutat pe Celso și Daniel... Își continuară drumul spre bazin. — E destul de adînc, spuse Santiago văzîndu-l dar atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cînd a sosit liniștit să mănînce și a dat peste femeia aceea Îngrozitoare care era Nilda, stînd pe scaun și așteptîndu-l. N-a putut să intre. Pur și simplu n-a putut să intre și acum, În timp ce se Întorcea de la aeroport, neașteptata scenă de dimineață Îl năpădea repetîndu-se, copleșindu-l și făcîndu-l să-i tremure mîinile, micșorînd tot ce nu era clipa aceea În care a văzut-o stînd pe scaun, piîngînd, făcînd să se destrame durerea pe care În mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
la un restaurant. Juan Lucas oprea camioneta În fața unui stop; ura stopurile fiindcă nu găsea ce să spună cît timp aștepta, fiindcă n-avea nimic de spus pînă cînd apărea lumina verde, fiindcă În vidul său nerăbdător pătrundea scena de la aeroport: la revedere, băieți, noroc, mai scrie-ne și tu din cînd În cînd. Deodată devenea trist, iubindu-l ca pe copilul lui, tușea imediat ca să nu simtă părerile de rău În gît ce-ai zice dacă i-am lăsa pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o să se Întoarcă tîrziu, el trebuia să se scoale devreme ca să Învețe. Termina cu Bobby și Îl descoperea pe Julius, acum ce să-i spună și lui ca să se dezvinovățească?, se Întorcea liniștită văzîndu-l complet absorbit În gînduri, ca la aeroport, Își amintea atunci că de fapt nici nu-și luase rămas-bun de la Santiago și de la Lester, acum nu-și mai punea Întrebări fiindcă San Isidro, casele luminate Îi atrăgeau atenția unele după altele, Susan se uita În sus, fațadele Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
seama și nici cei din față, nici Susan și nici Juan Lucas, fiecare se gîndea la ale lui. Julius profită de pacea aceea ca să stea mai departe liniștit, fiul lui Susan măritată cu Juan Lucas, fratele lui Bobby, Întorcîndu-se de la aeroportul unde se despărțise de celălalt frate, apropiindu-se În sfîrșit de casă... Dar nici nu apucă să termine de examinat existența lui liniștită de pînă atunci, adăugînd, cu un ultim efort și pentru a se liniști complet, sînt viu, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]