10,371 matches
-
mînie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecății; și oricine va zice fratelui său: "Prostule!" va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: "Nebunule", va cădea sub pedeapsa focului gheenei. 23. Așa că, dacă îți aduci darul la altar, și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, 24. lasă-ți darul acolo înaintea altarului, și du-te întîi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul. 25. Caută de te împacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: "Nebunule", va cădea sub pedeapsa focului gheenei. 23. Așa că, dacă îți aduci darul la altar, și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, 24. lasă-ți darul acolo înaintea altarului, și du-te întîi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul. 25. Caută de te împacă degrabă cu pîrîșul tău, cîtă vreme ești cu el pe drum; ca nu cumva pîrîșul să te dea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
care ziceți: Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurămîntul lui. 17. Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul? 18. "Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic", "dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurămîntul lui." 19. Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul, sau altarul, care sfințește darul? 20. Deci, cine jură pe altar, jură pe el și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurămîntul lui. 17. Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul? 18. "Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic", "dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurămîntul lui." 19. Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul, sau altarul, care sfințește darul? 20. Deci, cine jură pe altar, jură pe el și pe tot ce este deasupra lui; 21. cine jură pe Templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul? 18. "Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic", "dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurămîntul lui." 19. Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul, sau altarul, care sfințește darul? 20. Deci, cine jură pe altar, jură pe el și pe tot ce este deasupra lui; 21. cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce locuiește în el; 22. și cine jură pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
18. "Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic", "dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurămîntul lui." 19. Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul, sau altarul, care sfințește darul? 20. Deci, cine jură pe altar, jură pe el și pe tot ce este deasupra lui; 21. cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce locuiește în el; 22. și cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
veți prigoni din cetate în cetate; 35. ca să vină asupra voastră tot sîngele nevinovat, care a fost vărsat pe pămînt, de la sîngele neprihănitului Abel pînă la sîngele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați omorît între Templu și altar. 36. Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta. 37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De cîte ori am vrut să strîng pe copiii tăi cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
căzu în genunchi, împreună mâinile... Peste o clipă glasul lui subțire ca un fir de mătase albă fâlfâia în tăcerea înecată de respirații, se ridica spre tavanul înstelat, se coborî printre sutele de oameni... Ochii lui văzură la început, în altar, pe protopopul Groza zîmbindu-i cu blândețe și încurajîndu-l; pe urmă însă rămase numai crucea aurită, sus, parc-ar fi plutit în văzduh... Apoi, tocmai în clipa când se închina, la încheierea rugăciunii, se deschise deodată cerul și, într-o depărtare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lumina albă pe care o gâtuise adineaori, strălucind ca un far într-o depărtare imensă. Și strălucirea i se părea când ca privirea lui Svoboda sub ștreang, când ca vedenia pe care a avut-o în copilărie, la biserică, în fața altarului, sfârșind rugăciunea către Dumnezeu... Lumina îi înăbuși întrebările și-i liniști inima ca și cum i-ar fi deschis o cale dreaptă, netedă, într-un ținut sălbatic și neumblat. Cu un ceas în urmă toate nădejdile lui erau în alții și n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ou. Hristos a Înviat, Gicule! Adevărat a Înviat, Gore! Sandu Șpriț dă din cap pe ritmul unei melodii interpretată de Puceanca și murmură. La anu’ nu mă mai duc la nicio biserică, mi s-a acrit. Pe onoarea mea, facem altar, naos și pronaos În cârciumă. Vorbim cu patronul, să țină deschis, Îmi pun eu o pătură În cap, pe post de patrafir și vă spovedesc. Că sunteți păcătoși amândoi. Dau și lumină, la oră fixă, să mă țineți minte. Vă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
În care berea era la mare preț, iar orice explicație a fost evitată de la bun Început. Sandule, nu vorbi cu păcat că te bântui ulterior, pe onoarea mea. Discuțiile astea despre moarte mă Înfioară. Suntem În cârciumă, nu-n fața altarului. De ce nu te iei de Gicu, n-a zis el că nu suportă groapa neacoperită? Mergeți mână-n mână, m-ați găsit pe mine de fraier. Eu vă torn În pahare, ca la frați, iar voi faceți caterincă... Poftim: am
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e steluță tremurătoare Să nu gândească în drum de nor La altă steauă strălucitoare, La alt amor. Numai o viață pe gând de moarte, Numai o frunte ce-a-ngălbenit, Numai un atom fără de soarte Nu e iubit. Galbena steauă fără lumină - Altar să n-aibă un Dumnezeu - Este-al meu suflet, care declină, Sufletul meu! {EminescuOpIV 9} DIN LYRA SPARTĂ Din lyra spartă a mea cântare Sboar-amorțită, un glas de vânt, Să se oprească tânguitoare Pe un mormînt! Oare femeea pe care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca balsamul ceresc, Să curăți moliciunea, nedemnă moștenire, La pragul casei tale, palat dumnezeesc". Virtutea românească, virtutea strălucită De patrie și lege, aici în sanctuar Se știe-nmormîntată. O dalbă zi-i sosită, Poporul stă-n genunche s-o-nvețe la altar. Și imn de rugăciune sub bolțile bătrâne Vibrează cu putere, și fumul majestuos De smirnă, de tămâie, din vasele divine Se urcă către tâmplă în nour luminos. Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte, Iar jos l-a lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu-i văr cu Don Juanul ce cânta de gard dincolo. Dar monahul cel sinistru zise tragic: - "O! Apollo 80Mă ferească să fiu rudă cu-aste firi întunecate. Nu! pe mine preuteasa zeității pământene Lîngă focul cel de jertfă, pe altar de cărămidă, "M-a lipsit de demnitatea de cucoș - ca să-mi surâdă În a mea lipsă de patimi a lui Plato fenomene. "Cu privirea mea cea castă, de-nteres ne-nfluințată, "Văd în lume și în lucruri numai sâmburul ș-idea; "Prototipu-l
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de fericire în lume să am parte, Căci fericiri a lumii, închipuiri deșarte! Viața noastră însă oricât de neagră fie Ea împlinește oare în lume vreo solie? E scop în viața noastră - vreun scop al mîntuirii? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimii bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Miseriei comune? Trăind cu doru-n sân Pe altu-n-astă lume îl doare mai puțin? De îți jertfești viața, tu, pentru un popor Au sarcina vieții purta-va mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
organelor se smulg. Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte... Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte... Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie... Colo-n altar se uită și preoți și popor, Cum din mormânt răsare Christos învingător Iar inimile toate s-unesc în armonie: {EminescuOpIV 359} "Cîntări și laude-nnălțăm "Noi, Ție Unuia, "Primindu-L cu psalme și ramuri "Plecați-vă neamuri, Cîntînd Aleluia! "Christos au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o potrivă de-o lume de amar. {EminescuOpIV 389} De ce țin toți la dânsa, oricât de neagră fie? Ea împlinește oare în lume v-o solie? E scop în viața noastră - v-un scop al mîntuirii? Nu junghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? O eu nu cer norocul, dar cer să mă învăț Ca viața
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de secoli de când ea se sfarîmă Sub cnuta plumbuită, sub legea de aramă Ce-oprește pentru mintea-i ai minții tale raze, Lumina ta de aur, lumina ce-nviază? {EminescuOpIV 471} O! toată țara asta ai dat altor popoare Încât altar să-ți facă poporul tău loc n-are. Arând un câmp de pietre în crudele-i sudori, El seceră spinișul din lucru-i fără spori, Privirea lui e cruntă și lacrima venin, Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
artă, esența devine coloană. În artă este nevoie de arhitecți, nu de zidari. Aforismul ar trebui să fie statuia unui gând. Poetul care uită de cititori e ca aviatorul care sfidează munții. Gioconda - o nouă dovadă că omul este un altar de surâsuri. Cultura și credința sunt firele care ne mai țin încă agățați de noi înșine. În absența culturii, dialogul devine un schimb de imprecații. Omul este singura viețuitoare care se îndeletnicea cândva cu cititul cărților. Cultura are nevoie de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
contemporani se înjură fără să se mai citească unii pe alții. În artă, dacă nu mănânci jar la timp, rămâi definitiv răpciugă. Drumul cuvântului spre poezie este similar cu cel al lutului spre porțelan. În artă încape și cârciuma și altarul. Nimeni nu poate defrișa munții de doine. Poezia poate face dintr-un instinct o aripă de curcubeu. Orice debutant are în barbă firimituri din operele înaintașilor. Capodoperele - aceste creații fără rest. Cel mai râvnit post rămâne cel de secretar general
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Nu sunt atât de confuz încât să pot pricepe toată poezia actuală. Arta este cea mai subtilă pedagogie. În artă, esența devine coloană. În artă este nevoie de arhitecți, nu de zidari. Gioconda - o nouă dovadă că omul este un altar de surâsuri. Cultura este moneda cea mai stabilă a relațiilor interumane. Cultivând disprețul față de carte și de artă în general, mass-media poate face din omul contemporan o frumusețe de imbecil. Mileniul al treilea s - a născut captiv al subculturii media
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
începe cu legenda care spune că înaintea zidirii mănăstirii ar fi existat un tunel care pornea din Curtea Domnească, trecea pe sub Bahlui și ieșea tocmai în curtea Cetățuii existente pe acest loc. După ce s-a zidit biserica, tunelul ieșea în altarul acesteia. Și la ce ar fi folosit tunelul? Păi e la mintea cocoșului... Acum știu ce vrei să spui. În clipe de cumpănă, voievozii cu ai lor o luau prin acest tunel și ajungeau la adăpost în Cetățuie. N-aș
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
făcut în pustie de Moise, robul Domnului. 4. Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l pregătise, căci îi întinsese un cort la Ierusalim. 5. Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul de aramă pe care-l făcuse Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur. 6. Solomon și adunarea au căutat pe Domnul. Și acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întîlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
căci îi întinsese un cort la Ierusalim. 5. Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul de aramă pe care-l făcuse Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur. 6. Solomon și adunarea au căutat pe Domnul. Și acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întîlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi de tot. 7. În timpul nopții, Dumnezeu S-a arătat lui Solomon și i-a zis: "Cere ce vrei să-ți dau." 8. Solomon a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
pe care le-a pus pe rețele. 17. A așezat stîlpii în partea dinaintea Templului, unul la dreapta și altul la stînga, a numit pe cel de la dreapta Iachin, și pe cel de la stînga Boaz. $4 1. A făcut un altar de aramă, lung de douăzeci de coți, lat de douăzeci de coți, și înalt de zece coți. 2. A făcut marea turnată. Ea avea zece coți de la o margine la alta, era rotundă de tot, înaltă de cinci coți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]