5,391 matches
-
Shoah care erau inscripționate pe ziduri. Când remodelau istoria recentă a acestei regiuni, autoritățile comuniste postbelice puteau conta pe un rezervor nesecat de sentimente antievreiești, pe care Îl ocultau chiar și retrospectiv (În anii ’70, cenzorii polonezi interziceau sistematic orice aluzie la antisemitismul interbelic). Dar est-europenii acordau mai puțină atenție nenorocirii evreilor nu fiindcă la vremea respectivă fuseseră indiferenți sau preocupați doar de propria supraviețuire. Motivul este altul: comuniștii semănaseră destule suferințe și nedreptăți pentru a acoperi totul cu un nou
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
miturilor, intersectarea textelor străine în textul, devenit apocrif, al propriei memorii, toate ecouri ale contextului postmodern al deceniului al nouălea, traversează versurile din Păsări apocrife, dar nu renovează în substanță scrisul lui O., rămas fidel unei poetici moderne retro, cu aluzii insistente la G. Bacovia, dar și la momentul Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru. SCRIERI: Roata, București, 1968; Întoarcerile, București, 1970; În așternerea văilor, București, 1974; Poeme, București, 1985; Păsări apocrife, București, 1988; Roata, București, 1997; Poemele Dunării (volum colectiv), Galați, 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant (obsedantul mit al argonauților, titlurile latine ale unor poeme), ritmul și universul folcloric (influențe blagiene, argheziene), aluzii la poezii ori tendințe, simboluri consacrat moderne (Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin tematică și stil, trimite la Doinaș și Macedonski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
influența Jugenstilului în ductul sinuos, senzual al ilustrărilor pentru revista Ileana; Pallady este elevul lui Gustave Moreau, iar primele sale picturi poartă amprenta unei sensibilități decadente, și chiar și atunci când pictorul își găsește propriul său drum, răzbat în pictura sa aluzii livrești, prezența cărților, în speță Les Fleurs du Mal a lui Baudelaire, figurând un simbolism latent, metabolizat în noua formulă plastică; pictura lui Kimon Loghi se apropie până la pastișă de cea lui Arnold Böcklin, când nu împrumută erotismului morbid de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
motive, reprezintări ireale. Ideea de bază a fost că realitatea vizibilă, măsurabilă, definibilă, reprezintă doar prim planul unui inefabil sistem universal. Era imposibil să comunici în mod direct o experiență din acest sistem; se putea face numai prin sugestii și aluzii. Acesta este motivul pentru care metaforele și alegoriile poeților și pictorilor simboliști au arătat că lucrurile imposibile în natură ar putea fi experimentate numai în anumite condiții vis, transă, extaz"5. În teoria cu tentă cognitivistă propusă de Hofstätter persistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibilități religioase. Invocarea misticismului în ceea ce privește sensibilitatea simbolistă își găsește explicația în aceste forme de mediere. Un alt mod de inserție în această realitate de ordin secund este decelabil la nivelul unei retorici, a unei gramatici a deformării, a inflexiunii prin aluzie, sugestie etc. care include o stilistică proprie, o codificare estetică prin metaforă, alegorie, simbol. Considerațiile lui Francine-Claire Legrand în "The Symbolist Movement" cu privire la pictura simbolistului belgian Ensor, relevă caracterul specular al simbolismului, care se folosește de convenția mimetică a transcrierii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
crochiurilor, a bruioanelor, care preced pictura, elemente care ulterior participă la un montaj complicat, de unde, în opinia lui Rapetti, derivă și eteroclitul, structura compozită, sedimentară a picturilor lui Moreau. Acestui ansamblu realizat pe baza laboratorului de creație i se adaugă aluziile, citatele cele mai diverse, o parte menționate anterior. "Acumularea enunțărilor de subiecte posibile, de crochiuri, copii, desene după publicațiile cele mai diverse de relatări de călătorie ilustrate până la planșele obținute din atlasele zoologice studii după modelul viu, amintiri de peisaje
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subconștientului, teritoriu scufundat în timp asemeni civilizațiilor apuse, scandând seismologic declinul civilizației contemporane. O astfel de viziune o surprinde pictorul rus, Konstantin Somov, în tabloul său Terror antiqus (1908), care înregistrează scufundarea Atlantidei în urma unui imens cataclism menit să facă aluzie la fragilitatea civilizației moderne. Arnold Böcklin împărtășește cu Klimt o viziune dacă nu apocaliptică, atunci cel puțin pesimistă cu privire la civilizația modernă, de care primul se separă printr-o deliberată și consecventă insolitare. Hans Henrik Brummer consideră că despărțirea de filologul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
merită redat în întregime: "Pe un fond care simulează o primă draperie, am distribuit în tonuri foarte discrete, aproape contopite cu culoarea generală a draperiei, capete de cocoși care ar putea să însemne "reclama", precum și semnalul unui sfârșit de noapte, aluzie la terminarea târzie a spectacolelor. Pe o a doua draperie, cea de pe primul plan, vom zugrăvi, în partea de sus, motive naționale alese, în culori șterse însă, iar, în partea de jos, pe o bandă lată și pe un fond
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anume piesa lui Victorien Sardou, Théodora (1884), în rolul împărătesei Theodora a Bizanțului fiind distribuită Sarah Bernhardt. În 1903, pictorul produce un afiș pentru această piesă și în special pentru actrița căreia în revenea rolul principal, "divina Sarah". Simonidy face aluzie în mod explicit la modelul picturii murale bizantine, proiectând în fundal o frescă pe care abia se deslușesc figurile încețoșate ale unor personaje din Bizanț și care reproduce pictura murală a bisericilor ortodoxe. Aparentul caracter istorist, arheologic, intră în contrast cu figura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tripticului reprezentând un grup de femei, bărbați și copii sub amenințarea unui val imens pe punctul de a se sparge, ilustrează umanitatea covârșită de dificultățile vieții, umanitate căreia îi rămâne numai speranța. Pictorul ridică această amenințare la nivelul unui cataclism, aluzie la Exod și traversarea Mării Roșii de către poporul ales. Sugestia mesianică, dar și cu o notă revoluționară, se regăsește în titlu. Deși condusă de o agendă patriotică, pictura lui Malczewski din prima perioadă reflectă pe lângă preocuparea pentru destinul Poloniei și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femeie oarbă, iar orbirea are aspectul unei mutilări. Speranța poartă un bandaj în dreptul ochilor, care-i protejează o posibilă rană și ține în mână o liră care nu mai are decât o singură coardă și de care își sprijină capul. Aluzia la Orfeu, cel care își pierde complet speranța după a doua pierdere a Euridikei, este evidentă. Lira este instrumentul orfic prin excelență, servind drept tipsie-suport al capului său în urma uciderii sale de către Menade, act crud pe care-l regăsim aici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Orfeu, cel care își pierde complet speranța după a doua pierdere a Euridikei, este evidentă. Lira este instrumentul orfic prin excelență, servind drept tipsie-suport al capului său în urma uciderii sale de către Menade, act crud pe care-l regăsim aici prin aluzia mutilării oculare a Speranței. G.F. Watts realizează astfel o interesantă sinteză între diminutio capitis a lui Orfeu, ca erou al melancoliei, și imaginea unui erou damnat, fără speranță, cuprinsă în cadrul global al dramatizărilor simboliste pe această temă. Speranța stă pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gestului pios. Dramatizarea relației vizibilă în gesticulația patetică, menită să intensifice emoția se articulează simbolist. Theodorescu-Sion realizează un "portret" cristic halucinant, Lux in tenebris lucet, sau cum îl caracterizează Amelia Pavel "un chip al lui Cristos la fel de greoi, încărcat cu aluzii, dar pictat cu multă virtuozitate, într-o tehnică pointilistă"248. Tehnica pointilistă nu vizează un efect impresionist, ci unul simbolist, chipul lui Cristos dobândește o luminescență fantomatică, desprinzându-se palid de pe fundalul întunecat cu forța unei viziuni, viziunea Apariției lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Are capul acoperit cu o rasă, iar chipul pare adâncit într-o intensă meditație cu ochii închiși. Figura sa apare supradimensionată, ea centrează întregul tablou. Se pot vedea undeva în depărtare un oraș și trei plopi solitari. Reprezintă ei o aluzie la Sfânta Treime? Avem, de asemenea, câteva motive vegetale aproape stilizate în prim plan, și în fundal, un relief eteric. Umanitatea se află ontologic sub semnul indeciziei, al balansului între o opțiune și alta, sub semnul nesiguranței. Momentul alegerii este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nutrea o profundă afecțiune, relația cu sora sa fiind una din temele obsedante la Khnopff, temă transpusă în cheie simbolistă. În tabloul Mângâieri (1898), anxietatea nu a dispărut complet, ea rămâne la nivelul unei ambiguități care trimite și cu aportul aluziei biografiste la o serie de relații tabuizate. Paciurea distruge relația de cuplu fatal, litigios, himeră/sfinx/femeie-bărbat/victimă, relație proprie sensibilității decadente, și își insolitează propriile sale himere, le desface de orice parteneriat dramatic. Ele nu mai sunt prizonierele unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tânăr de o frumusețe rece, cumva abstractă, fără nota de senzualitate a sfincșilor lui Von Stück, Moreau sau Malczewski. Sfinxului lui Paciurea îi lipsește corpul animal, este construit ca un bust și doar o gheară abandonată la marginea compoziției face aluzie la natura sa hibridă, monstruoasă. E ca și cum această animalitate s-ar fi resorbit în ceea ce sfinxul are aparent uman, chipul. De altfel, artistul disociază himerele sale de ferocitatea naturii bestiale pe care o presupune corporalitatea lor animală, în atitudinea lor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
355 pentru o viață de consum erotic, cum este cea a prostituatei. În locul Madonei, Munch o pictează pe Marea Prostituată a Babilonului cu chipul pe care i-l conferă modernitatea, dacă ne păstrăm pe același nivel de reprezentare în contextul aluziilor biblice. Există însă și procesul invers, al inocentării unui aprioric rău feminin prin intermediul maternității, temă pe care o tratează în Dansul vieții (1899-1900). Un cuplu dansând se află la mijlocul distanței dintre două femei, stând în picioare, una îmbrăcată în alb
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
centrul formulei decadente și este ilustrată excelent de pictura lui Kimon Loghi, Postmortem Laureatus (1896), tablou asupra căruia vom reveni. Imaginea erotic-macabră, constituie o încarnare a dialecticii care stă la baza conlucrării celor două principii, transferat în sfera artei prin aluzia din titlu și cea iconografică, din pictură. Pe genunchii unei adolescente al cărei chip poartă amprenta unei voluptăți dureroase, se află un craniu înpodobit cu o cunună de lauri. Imaginea acestui corp de nimfetă este asociat morții și artei în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să prezinte sexualitatea feminină de o manieră tranșantă. Este vorba doar de un joc perfid al seducției, făcând din sugestie orizontul infinit al dorinței neîmplinite. Nudul menționat mai sus nu este unul convențional, Pallady adaugă un excendent care introduce o aluzie, un accent senzual printr-un gest premeditat. Femeia adoptă o poză voluptuosă, cu brațele ridicate ca într-o figură coregrafică, un gest de baiaderă, de răsfăț voluptuos, cu ochii închiși, iar corpul și gestul absorb întreaga senzualitate. Părul desfășurat în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al unei iubite, alături de cel al lui Villiers de l'Isle Adam, coincidență perfectă cu gusturile pictorului, epitomizând sensibilitatea simbolistă a epocii modelată livresc. Lectura este gestul cheie al reveriei simboliste, iar Pallady erotizează subtil spațiul reveriei căreia lectura, prin aluzie, îi servește drept anticameră. Tudor Vianu sesiza această alianță pusă în abis între pictură și poezia lui Baudelaire, a cărui carte se evidențiază pe o masă de toaletă, dar criticul îl disociază de lumea decadenței baudelairiene. Relația este încă odată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poemului lui Schiller"400. Mai mult chiar, Klimt pare să fi încercat să obțină un "acord simfonic" atât cu opera lui Beethoven, cât și cu sculptura lui Klinger care ne înfățișează un Beethoven lipsit de orice element care să facă aluzie la muzică. "Și totuși, totul este calculat în vederea obținerii efectului muzical, pentru a deveni pentru ochi ceea ce compozițiile lui Beethoven sunt pentru ureche: muzică vizuală"401. Pictura lui Klimt face referire la muzică, pictorul este invitat să decoreze în 1898
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bazat pe tensiunea între apolinic și dionisiac, așa cum o prezintă filozoful german în Nașterea tragediei. Există un filon tragic în acest tablou, care subliniază prin intermediul simbolurilor prezența în muzică a pulsiunilor instinctuale într-un cadru care prin intermediul pietrei tombale face aluzie la prezența insinuantă a morții. Cruzimea, dar și temperamentul năvalnic al declanșării instinctualului sunt prezente în acest tablou, sintetizate estetic în figura sfinxului, expresie a frumuseții stranii a unei noi arte. Cele două tablouri prezente în același spațiu nu opun
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ver sacrum sau Pan, revista adoptă o etichetă mitologică, "lâna de aur", simbol al artei în căutarea căreia pleacă argonauții moderni, artiștii. Revista apare la un an după revoluția sângeroasă din 1905, al cărui context, "epoca furtunoasă", îl precizează prin aluzie. Arta, reflex al imuabilului, reprezintă un ideal care se sustrage contingentului, contextului istoric, politic, timpului, în general. În programul revistei, de la bun început arta este socotită simbolică, termenul fiind întrebuințat într-un sens general, și nu în sensul unei estetici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Grigorescu realizase o deschidere în ce privește gustul estetic printr-o pictură care depășea cadrul canonic al picturii academice. Catalogul manifestării secesioniste (cuprinzând 123 de lucrări) conținea și un manifest polemic, subliniind necesitatea unei arte libere de orice constrângeri și incluzând prin aluzie și pe cea a unui cadru formal rigid, conservator și rezervat față de noutățile estetice. "Independența" este un alt cuvânt cheie utilizat de artiști. Cuvântul beneficia atunci de o bună cutie de rezonanță; în 1877 avusese loc Războiul de Independență, astfel încât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]