6,796 matches
-
popoarelor ce făceau parte din Imperiu, pentru cucerirea independenței de stat; 3. politica externă a Marilor Puteri față de Imperiul Otoman și, implicit, față de situația popoarelor din sud-estul european. Menținerea Imperiului otoman devenea din ce în ce mai mult o problemă de ordine europeană, iar ambiția Rusiei de a-i alunga pe turci din Europa reprezenta o amenințare pentru pacea și echilibrul Continentului. Franța s-a plasat cea dintâi pe poziția menținerii statu quo-ului, urmată de Austria, Prusia și Anglia. Montesquieu sesizase încă din 1734, în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
în noiembrie 1814. Această alianță nu a împiedicat Anglia să adopte o poziție conciliatoare față de Rusia: prin Tratatul de la Turcmanchai, Anglia obliga Persia să cedeze două provincii de frontieră și să plătească o mare despăgubire de război în scopul temperării ambițiilor rusești și obținerii păcii. Totuși, într-o circulară din 1816, trimisă reprezentanților britanici din afară, Castlereagh le cerea să nu ia în serios mașinațiunile agenților ruși și în nici un caz să nu se comporte ca ei, utilizând aceleași practici. El
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
în Africa de Nord. Planul a eșuat din cauza opoziției Imperiului otoman și a Angliei. Mehmed Ali s-a reorientat atunci spre aceasta din urmă, făcându-i cunoscut consulului englez în Egipt, Barker, că dacă țara sa l-ar ajuta să-și satisfacă ambițiile expansioniste, el ar putea contribui cu o armată de 125 000 de soldați pentru a opri creșterea influenței rusești în Balcani sau în Persia. Londra nu a răspuns acestei oferte pentru că i se părea prea riscantă, viceregele fiind cunoscut ca
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
caracterizase politica externă engleză în timpul primei crize egiptene și, în general, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, se datora posibilității, deloc neglijabile, ca în locul Imperiului otoman, previzibil și ușor de manevrat, sa apară un stat egiptean puternic, cu ambiții expansioniste nelimitate. Acesta putea ataca Mesopotamia dinspre sud și vest și putea face joncțiunea cu trupele ruse care ar fi profitat de această conjunctură pentru a-și extinde expansiunea dinspre Caucaz spre Basra și Mohammerah. O împărțire a Persiei între
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
a produselor engleze, îndepărtarea Rusiei de Gurile Dunării, dezarmarea ei maritimă și închiderea ei în Marea Neagră. Diplomația britanică nu a făcut eforturi pentru crearea unei Serbii, Bulgarii sau Românii libere, Imperiul otoman fiind considerat ca singura barieră viabilă în calea ambițiilor rusești, iar singura posibilitate luată în calcul, de îmbunătățire a stării popoarelor creștine de pe teritoriul administrat de Constantinopol rămâneau reformele interne. în acest scop, în 1856 a fost emis „Firmanul de redresare”, care încerca să împingă societatea islamică spre laicizare
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
unirii Principatelor. în concluzie, putem spune că Marea Britanie șia realizat obiectivele urmărite pe tărâmul chestiuni orientale în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Independența și integritatea Imperiului otoman erau salvgardate, securitatea căilor comerciale către Indii și Orientul Mijlociu era asigurată, ambițiile expansioniste ale Rusiei țariste au fost reduse la tăcere pentru o perioadă, iar jocul mereu schimbător al alianțelor a făcut ca nici o altă Mare Putere europeană să nu-și poată urmări cu consecvență obiectivele de politică externă. în capitolele următoare
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
în acest timp, Gardner era felicitat de domnitor pentru că, spre deosebire de consulii prusian, Richtofen și francez, Gueroulle, nu s-a amestecat în evenimente. Sturdza califica acțiunea celor doi ca „inutilă și lipsită de diplomație”, iar pe cea a revoluționarilor „izvorâtă din ambiții personale”. Gardner arăta și că „consulul francez este foarte mulțumit de gesturile de fraternizare din Iași cu evenimentele din Franța ale guvernului republican”, adăugând că” „în discuțiile care au avut loc în Iași se crede că un impuls străin a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
De aici, și regretul pentru anii pierduți (zece la număr) în care a "sacrificat" literatura: "am renunțat să scriu romane (singurul gen literar care-mi îndestula talentul)... pentru a impune o nouă înțelegere a lui homo religiosus"19. Deși nutrește ambiția de autor al unei singure opere, care să-i reflecte în întregime personalitatea creatoare, Eliade mărturisește în Jurnalul Nopții de Sânziene despre dificultatea coexistenței celor două tărâmuri de cercetare și existență, despre dificultatea coexistenței scriitorului cu omul de știință: "3
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este însoțit de un proces de îmbătrânire rapidă, cauzată de apropierea de Dominic Matei. Acesta realizează că despărțirea este inevitabilă, așa cum fusese, în trecut, despărțirea de Laura (pe care o regăsim și în nuvela Ivan). Având în vedere prăpastia dintre ambițiile "urieșești" ale protagonistului (erudiția, memoria) și semisenilitatea din ultimii ani, eșecul acestei iubiri petrarchiene se poate încadra într-un eșec spiritual mai amplu 813. Mărunt profesor provincial, din categoria "rataților" lui Gavrilescu, Dominic Matei este o variantă parodică a celei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ceea ce s-a numit irealul sau pre-realul unei întruchipări încă nerealizate de facto? Și atunci, dacă imaginea poetală nu e realizată ca prezență semnificantă ci se dă doar ca potență a ființării, în ce constă realul pe care ea are ambiția să-l propună? Referindu-se la observația lui M. Dufrenne potrivit căruia realismul rămâne o tentație permanentă, atât pentru artist, cât și pentru spectator, deși niciunul nu ajunge la expresia sa veritabilă decât cu condiția să nu-l caute, Ștefan
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tupeu de misionari, încercă Ian să restabilească măsura. − Bineînțeles, onoarea de a fi manducat e rezervată celor ce vin cu intenția de a schimba radical lumea nouă în care au descins. E clar că nu toți sunt roși de asemenea ambiții. Ce voiam să spun însă e că își are și respectul excesele lui, față de care desconsiderarea e... cum să-i zic? Floare la ureche, sau scobitoare între dinți? − Apără-mă, Doamne, de venerația semenilor, că de disprețul lor mă apăr
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
culpa în fața custodelui infernal al legămintelor și să-și afle astâmpărul, acceptând docil definiția consensuală a implacabilului. I-ar fi explicat doct, dar pe înțeles, că înțelepciunea constă în acceptarea eșecului și tragerea din el a unor învățăminte corectoare de ambiții; iar dacă strigoiul, recalcitrant, ar fi încercat să fugă nebunește de lecția compromisului, ea ar fi adoptat o altă strategie, mai potrivită alienaților mintali: s-ar fi prins în jocul lui și-ar fi pretins că-i e fidelă fără
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cunoștințele, mentalitățile, cutumele și obișnuințele de a interacționa ale indivizilor, valorile atașate diferitelor tipuri de performanță, consultarea democratică a membrilor și circulația informațiilor, tabuurile și convențiile atitudinale etc.), precum și organizarea interioară a atitudinilor și credințelor fiecărui individ, a dorințelor și ambițiilor - nu se pot afirma decât În funcție de contextul social, de respectul pentru structurile organizaționale. Cultura și personalitatea sunt dependente de un cadru instituțional favorabil și de Încrederea indivizilor În eficiența acestuia. Mai clar: actorii și raporturile umane nu se pot schimba
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să-l accepte? La vârsta de 24 ani, cât avea la Caransebeș, Ceaușescu nu se afirmase prin nimic, el nu avea identitate. Nici socială, nici de clasă (nu fusese muncitor, nici țăran), nici profesională și nici familială. Doar o imensă ambiție de a ajunge În vârf, o dorință imensă de putere. Pe exemplul Ceaușescu avem o imagine a codurilor grupului, a regulilor sistemului. Primitiv, frustrat și agresiv, el și-a mascat atât de bine structura interioară Încât i-a Înșelat pe
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
n-are lege” (nu se conduce după principii, n-are cod de conduită sau de onoare). Motivul ciocoismului Îl Întâlnim la mai mulți autori români, el a făcut carieră strălucită În cultura română. La Nicolae Filimon, trăsături ca viclenia și ambiția, sprijinite de o voință excepțională, fac din Dinu Păturică ciocoiul eficient; ambiția sa de a parveni, de a se Îmbogăți, se exprimă prin mijloace extrem de variate. El lingușește pe cei ce-i sunt utili, e servil cu cei ce au
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
conduită sau de onoare). Motivul ciocoismului Îl Întâlnim la mai mulți autori români, el a făcut carieră strălucită În cultura română. La Nicolae Filimon, trăsături ca viclenia și ambiția, sprijinite de o voință excepțională, fac din Dinu Păturică ciocoiul eficient; ambiția sa de a parveni, de a se Îmbogăți, se exprimă prin mijloace extrem de variate. El lingușește pe cei ce-i sunt utili, e servil cu cei ce au putere (Motru zice: „târâtor cu cei mari”), e ipocrit și viclean, Înșelând
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cel mai celebru dintre marile conflicte care au făcut să se înfrunte suverani mîndri de noua lor putere. Acesta nu este totuși singura manifestare a acestui flagel permanent de la sfirșitul Evului Mediu. Germania, unde se prăbușește puterea imperială, cade pradă ambițiilor prinților care se luptă între ei pentru a pune mîna pe rămășițele puterii regale. Italia este devastată de războaiele municipale care pun față în față orașele și pe seniorii acestora. Certuri dinastice sfișie Scandinavia și peninsula ibe rică. La est
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Dar, în secolul al XV-lea, dominația lor se prăbușește: ei se lovesc mai întîi, pe piața engleză, de concurența negustorilor locali, care s-au organizat într-o companie, Merchant Adventurers, apoi de olandezi, care încep cu-rînd să-și manifeste ambițiile. Pînă la mijlocul secolului al XV-lea, în ciuda îngrămădirii de nisip din estuarul Zwynn, portul Bruges este cel ce adăpostește schimburile de produse provenite din traficul mediteranean contra celor din Europa de nord. Bruges profită în același timp de avîntul traficului
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
-lea (1312) și Ludovic de Bavaria (1328-1329), sau prin luptele ce au loc în interiorul peninsulei, între Guelfi, partizani ai papei sau ai casei de Anjou, și Ghibelini 36, partizanii italieni ai împăratului. Dar, diferitele partide luptă mai ales pentru realizarea ambițiilor teritoriale ale prinților sau ale orașelor care năzuiesc să-și extindă autoritatea asupra principatelor vecine. Comandanții militari, condottieri, își pun trupele lor de mercenari în serviciul unora sau altora. Ei cîștigă serios din aceste lupte și uneori hotărăsc să-și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
statele pontificale și regatul Neapolelui. Statul pontifical a fost zdruncinat de lunga ședere a papilor la Avignon. Dispariția în fapt a autorității pontificale, pe care cea a retorilor incapabili și corupți nu reușește să o înlocuiască, a dat mînă liberă ambițiilor familiilor feudale Orsini, Colonna sau Gaetani, care își dispută puterea. Profitînd de absența papei, principalele orașe ale statului pontifical, Spolete, Bologna, Orvieto sau Viterbe își organizează o veritabilă autonomie comunală. În 1347, chiar la Roma izbucnește o revoltă populară și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
majorat guvernarea este încredințată unchilor săi, ducii de Anjou, de Berry, de Bourbon și mai ales lui Filip cel îndrăzneț, duce de Bourgogne. Devenit major, regele este apucat de o criză de nebunie (1392), care va lăsa regatul la cheremul ambițiilor familiei regale. Lupta îndîrjită dintre frații regelui, Ludovic de Orleans și vărul său, ducele de Burgundia, loan fără Frică (fiul lui Filip cel îndrăzneț), dintre care ultimii doi vor fi asasinați, provoacă un război civil. Membrii partidei "Armagnac" (partizani ai
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și aventurieri se avîntă atunci în descoperirea spațiilor necunoscute. Motivele pentru care o fac sînt multiple. Poveștile despre ținuturi pline de aur și de produse rare (mirodenii, parfumuri, zahăr și țesături prețioase) au trezit gustul pentru profit și interesul comercial. Ambiția statelor noi mai ales cele ale peninsulei iberice, care tocmai și-au încheiat "Reconquista" le determină să-și extindă autoritatea asupra unor noi teritorii și să găsească eventuali aliați pentru a lupta împotriva lumii musulmane. Fără să mai punem la
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
se bazează mai puțin pe inovațiile economice sau sociale și mai mult pe tripla revoluție care afectează creștinătatea de la sfîrșitul Evului Mediu, punîndu-se bazele unei reconsiderări a valorilor medievale: Umanismul inspiră Renașterea artistică și mișcarea care reformează Biserica. Umanismul Marea ambiție a umaniștilor este să pună în valoare Omul și demnitatea lui, la nivel individual și la nivel social și să definească un mod de viață care să aibă drept regulă realizarea acestui obiectiv. Făcînd acest lucru, umaniștii se definesc drept
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Platon și a neoplatonicienilor, a cărei succes pune la îndoială autoritatea lui Aristotel, dar și scoaterea la lumină a geografilor, a fizicienilor sau a matematicienilor uitați, ca Pliniu, Pythagora sau Euclid. Această redescoperire nu constituie decît un punct de plecare. Ambiția umaniștilor este mult mai mare: să creeze o ființă de elită care să știe totul despre cărți, oameni și natură, care să fie totodată artist și om de lume, cavaler strălucit și expert în arme, priceput în arta războiului și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și de teologii romani provoacă o controversă teologică (1518-1520). Atunci Luther se debarasează de autoritatea romană și afirmă că Scriptura reprezintă singurul izvor al Credinței. Germania se arată a fi deosebit de receptivă la ideile sale din cauza slăbiciunii puterii imperiale, a ambițiilor prinților, a tensiunilor existente între orașe și nobili, țărani și seniori, și mai ales din cauza naționalismului german care se manifestă prin respingerea influențelor italiene. Ideile lui Luther au, deci, un ecou deosebit, provocînd adeziunea entuziastă a clericilor, burghezilor, intelectualilor (ca
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]