6,246 matches
-
De pildă, presupun, „dragoste” va fi fost evitat pe motivul că era „obștesc” și vechi. încă dinainte de Eminescu (la care totuși este prezent), tendința e de a-l înlocui cu „amor”3). Marele poet își intitulează un poem „Ce e amorul?” și nu „Ce e dragostea?” Sună mai bine, apoi, „Amor? O, ce amară fericire,/ Ce dulce chin e în acest cuvînt”, decît „Dragoste? O, ce amară fericire” etc. „Amor” și „iubire” au, la Bacovia, 12 și, respectiv, 16 ocurențe. Dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că era „obștesc” și vechi. încă dinainte de Eminescu (la care totuși este prezent), tendința e de a-l înlocui cu „amor”3). Marele poet își intitulează un poem „Ce e amorul?” și nu „Ce e dragostea?” Sună mai bine, apoi, „Amor? O, ce amară fericire,/ Ce dulce chin e în acest cuvînt”, decît „Dragoste? O, ce amară fericire” etc. „Amor” și „iubire” au, la Bacovia, 12 și, respectiv, 16 ocurențe. Dar peste jumătate din fiecare evocă fie un „amor defunct”, fie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu „amor”3). Marele poet își intitulează un poem „Ce e amorul?” și nu „Ce e dragostea?” Sună mai bine, apoi, „Amor? O, ce amară fericire,/ Ce dulce chin e în acest cuvînt”, decît „Dragoste? O, ce amară fericire” etc. „Amor” și „iubire” au, la Bacovia, 12 și, respectiv, 16 ocurențe. Dar peste jumătate din fiecare evocă fie un „amor defunct”, fie o „iubire” devenită „trecut pasional”. „Amorul” de mai multe ori moare decît renaște, iar „iubirea” e de mai multe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bine, apoi, „Amor? O, ce amară fericire,/ Ce dulce chin e în acest cuvînt”, decît „Dragoste? O, ce amară fericire” etc. „Amor” și „iubire” au, la Bacovia, 12 și, respectiv, 16 ocurențe. Dar peste jumătate din fiecare evocă fie un „amor defunct”, fie o „iubire” devenită „trecut pasional”. „Amorul” de mai multe ori moare decît renaște, iar „iubirea” e de mai multe ori învinsă decît învingătoare. Deși inevitabilă, concluzia că la autorul Scînteilor galbene dragostea e un sentiment epuizat devreme necesită
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dulce chin e în acest cuvînt”, decît „Dragoste? O, ce amară fericire” etc. „Amor” și „iubire” au, la Bacovia, 12 și, respectiv, 16 ocurențe. Dar peste jumătate din fiecare evocă fie un „amor defunct”, fie o „iubire” devenită „trecut pasional”. „Amorul” de mai multe ori moare decît renaște, iar „iubirea” e de mai multe ori învinsă decît învingătoare. Deși inevitabilă, concluzia că la autorul Scînteilor galbene dragostea e un sentiment epuizat devreme necesită cîteva precizări. Bacovia a iubit și a jinduit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la Bacovia iubirea e frumoasă doar ca nostalgie, ca ratare ori ca speranță. Insatisfacțiile, complexele, reticențele, i-au alterat felul de a o privi. De aci ironia cvasipermanentă cu care vorbește despre ea. Și tot de aci figura uneori caricaturală („Amorul, hidos ca un satir”)12), alteori penibilă a „amorului”: „Carbonizat, amorul fumega -”13). Adică, după ce arsese, trăgea să moară. E adevărat, în „Poemă în oglindă”, există versul (care - semn de insistență - se repetă) „Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ratare ori ca speranță. Insatisfacțiile, complexele, reticențele, i-au alterat felul de a o privi. De aci ironia cvasipermanentă cu care vorbește despre ea. Și tot de aci figura uneori caricaturală („Amorul, hidos ca un satir”)12), alteori penibilă a „amorului”: „Carbonizat, amorul fumega -”13). Adică, după ce arsese, trăgea să moară. E adevărat, în „Poemă în oglindă”, există versul (care - semn de insistență - se repetă) „Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare”14). Dar, comparația cu alte contexte arată că „roză
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca speranță. Insatisfacțiile, complexele, reticențele, i-au alterat felul de a o privi. De aci ironia cvasipermanentă cu care vorbește despre ea. Și tot de aci figura uneori caricaturală („Amorul, hidos ca un satir”)12), alteori penibilă a „amorului”: „Carbonizat, amorul fumega -”13). Adică, după ce arsese, trăgea să moară. E adevărat, în „Poemă în oglindă”, există versul (care - semn de insistență - se repetă) „Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare”14). Dar, comparația cu alte contexte arată că „roză” e, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
negre gînduri cad pe mine”14). Plopii sînt amplificatorii propriilor îndoieli și suferințe: „Clavirile plîng în oraș/ Pe-o vreme de toamnă pustie.../ Și plopii plîng tot în oraș,/ Și-n totul e-o grea agonie.// Par casele triste castele.../ Amorul, aici, a murit/ Și poate că plîng la clavire/ Fecioare cu păr despletit...// Trec singur... și tare mi-e teamă.../ Și, unde mă aflu, nu știu -/ Vai, plopii detună orașul.../ Clavirile plîng în pustiu...” ( „Mister”)15) Deși mai rari decît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gîndurile, mai ales cu cele despre moarte, cu fantasmele, spune din „greșelile” sale, nu prea multe, „rămînînd să plîngă pentru cele ce nu le poate spune”2) Poetul nu era lipsit, apoi, de o oarecare afinitate față de trecutul îndepărtat, medieval. „Amorul [lui] de trecut” se exprimă în mai multe locuri, dar cel mai evident în două „Balade”, care apar ca „altceva” , neașteptat, în poezia sa. în a doua dintre ele (de fapt, un sonet), atmosfera e de mînăstire, reconstituită cu ajutorul unor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pară un sicriu 23). Simple, exacte, realiste aș zice, sînt totodată, la Bacovia, impresiile și reacțiile exprimate în fiecare din versurile sale, deși - surprinzător - unele nedumeresc. Amatorii de subtilități au răsucit în fel și chip, de pildă, versul „Dormea întors amorul meu de plumb”. Evident, aceasta nu înseamnă dormea cu fața în jos, supărat, ci dormea adînc, profund („somn de plumb”), zăcea nepăsător. De ce „întors” și nu „neîntors”? Dintr-un motiv banal. Pentru că primul cuvînt era curent, iar al doilea - rar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vol.32, febr. 1914, p. 212. 2. Radu D. Rosetti , „Dor”, în „Anuarul presei romîne și al lumei politice”, 2, 1908, p. 140. 3. Lucrurile încep de la Conachi („Visul amoriului”, „Amoriul din prieteșug”), Alecsandri (care plasează într-o proză „romanța” „Amor, amor,/ încîntător!/ Amor, amor,/ Te chem cu dor”), Alexandrescu („Prieteșugul și amorul”), Pann („Despre amor sau dragoste și ură”). Să mai amintesc, oare, culegerea „Spitalul amorului” a acestuia din urmă, un document interesant pentru chestiunea pusă în discuție aci? 4
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
32, febr. 1914, p. 212. 2. Radu D. Rosetti , „Dor”, în „Anuarul presei romîne și al lumei politice”, 2, 1908, p. 140. 3. Lucrurile încep de la Conachi („Visul amoriului”, „Amoriul din prieteșug”), Alecsandri (care plasează într-o proză „romanța” „Amor, amor,/ încîntător!/ Amor, amor,/ Te chem cu dor”), Alexandrescu („Prieteșugul și amorul”), Pann („Despre amor sau dragoste și ură”). Să mai amintesc, oare, culegerea „Spitalul amorului” a acestuia din urmă, un document interesant pentru chestiunea pusă în discuție aci? 4. V.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1914, p. 212. 2. Radu D. Rosetti , „Dor”, în „Anuarul presei romîne și al lumei politice”, 2, 1908, p. 140. 3. Lucrurile încep de la Conachi („Visul amoriului”, „Amoriul din prieteșug”), Alecsandri (care plasează într-o proză „romanța” „Amor, amor,/ încîntător!/ Amor, amor,/ Te chem cu dor”), Alexandrescu („Prieteșugul și amorul”), Pann („Despre amor sau dragoste și ură”). Să mai amintesc, oare, culegerea „Spitalul amorului” a acestuia din urmă, un document interesant pentru chestiunea pusă în discuție aci? 4. V. Opere, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p. 212. 2. Radu D. Rosetti , „Dor”, în „Anuarul presei romîne și al lumei politice”, 2, 1908, p. 140. 3. Lucrurile încep de la Conachi („Visul amoriului”, „Amoriul din prieteșug”), Alecsandri (care plasează într-o proză „romanța” „Amor, amor,/ încîntător!/ Amor, amor,/ Te chem cu dor”), Alexandrescu („Prieteșugul și amorul”), Pann („Despre amor sau dragoste și ură”). Să mai amintesc, oare, culegerea „Spitalul amorului” a acestuia din urmă, un document interesant pentru chestiunea pusă în discuție aci? 4. V. Opere, p. 124
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Anuarul presei romîne și al lumei politice”, 2, 1908, p. 140. 3. Lucrurile încep de la Conachi („Visul amoriului”, „Amoriul din prieteșug”), Alecsandri (care plasează într-o proză „romanța” „Amor, amor,/ încîntător!/ Amor, amor,/ Te chem cu dor”), Alexandrescu („Prieteșugul și amorul”), Pann („Despre amor sau dragoste și ură”). Să mai amintesc, oare, culegerea „Spitalul amorului” a acestuia din urmă, un document interesant pentru chestiunea pusă în discuție aci? 4. V. Opere, p. 124 și, respectiv, 339. 5. Ibidem, p. 339. 6
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și al lumei politice”, 2, 1908, p. 140. 3. Lucrurile încep de la Conachi („Visul amoriului”, „Amoriul din prieteșug”), Alecsandri (care plasează într-o proză „romanța” „Amor, amor,/ încîntător!/ Amor, amor,/ Te chem cu dor”), Alexandrescu („Prieteșugul și amorul”), Pann („Despre amor sau dragoste și ură”). Să mai amintesc, oare, culegerea „Spitalul amorului” a acestuia din urmă, un document interesant pentru chestiunea pusă în discuție aci? 4. V. Opere, p. 124 și, respectiv, 339. 5. Ibidem, p. 339. 6. N-ar trebui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de la Conachi („Visul amoriului”, „Amoriul din prieteșug”), Alecsandri (care plasează într-o proză „romanța” „Amor, amor,/ încîntător!/ Amor, amor,/ Te chem cu dor”), Alexandrescu („Prieteșugul și amorul”), Pann („Despre amor sau dragoste și ură”). Să mai amintesc, oare, culegerea „Spitalul amorului” a acestuia din urmă, un document interesant pentru chestiunea pusă în discuție aci? 4. V. Opere, p. 124 și, respectiv, 339. 5. Ibidem, p. 339. 6. N-ar trebui uitat că Bacovia e tatăl a doi copii, unul în afara căsătoriei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Apud: Gh. Cardaș, Poezia romînească de la origine pînă în zilele noastre (1673-1937), 1, ediția cit., p. 52). Moartea sentimentului de iubire cheamă, de asemenea, în imaginație, scene funebre, cum e aceasta din poemul în proză „Inimă moartă” de Al. Macedonski: „Amorul era întins de-a lungul coșciugului dezamăgirilor născute din amăgiri. Egoismul, chiar el, nu mai avea flori pe ramurile sale uscate, atît este de adevărat că acela care nu mai simte, nu mai iubește pe nimeni, și că acela care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a simțit corect pînă în ultima clipă. Ori de cîte ori sînt supărat pe orașul în care trăiesc, prima dintre insultele care-mi vin pe limbă e „lume de dugheni”! Am învățat-o de la Bacovia: „Aici, prozaici pămînteni,/ Pe drumuri [amorul - n. m.] a murit,/ De zurnetul de bani înăbușit,/ în lumea asta de dugheni” („Proză”, Amorul hidos ca un satir). „Dugheni” apare și în celălalt poem omonim: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care trăiesc, prima dintre insultele care-mi vin pe limbă e „lume de dugheni”! Am învățat-o de la Bacovia: „Aici, prozaici pămînteni,/ Pe drumuri [amorul - n. m.] a murit,/ De zurnetul de bani înăbușit,/ în lumea asta de dugheni” („Proză”, Amorul hidos ca un satir). „Dugheni” apare și în celălalt poem omonim: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. („Proză”. Plouă...). De ce mi se pare expresiv? Pentru că, și într-un poem
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prejudecată. Acum însă, dacă s-ar mai putea să-l întîlnesc, desigur, aș avea cu totul alte reacții. Cele normale. Deși nu-mi plac poeții beți, dacă m-ar invita, cred că aș bea un pahar de vin cu dînsul. „Amorul e mîndria tinereții”. (Iancu Văcărescu) Iată un lucru cu care Bacovia nu se laudă, aproape neștiut în cazul său. Am fost întrebat cine era Ileana, al cărui nume e invocat de Bacovia într-una din poeziile sale. E una din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Arnoux, sensibilă, tandra, resemnata și visătoare, întruchipează iubirea ideală a protagonistului, doamna Dambreuse este o mondenă rece și calculată. Alte figuri feminine sunt cea a Louisei Roque și cea a lui Rosanette, loretă senzuala. A. Thibaudet consideră că cele trei amoruri ale lui Frédéric doamna Arnoux, Rosanette, doamna Dambreuse ar putea, cu puțin artificiu, să fie stilizate prin următoarele trei cuvinte: frumusețea, natura, civilizația [p.161]. Midineta Rosanette și doamna Dambreuse sunt puse față în față, făcând astfel mai vizibile trăsăturile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sentimentelor împărtășite. Neantul emotiv și incapacitatea de atașament afectiv duc la solitudinea să metafizica. Pariziana de la sfârșitul secolului este mai îndrăzneață în pasiunea să: ea schimba și inversează rolurile în geometria baletului intim, devenind agent activ al scandaloaselor povești de amor, de adulter și divorț. Toate acestea vorbesc atât despre o continuă liberalizare a societății și individului, cât și despre elasticitatea unei culturi. În faza capitalismului victorios, individualismul triumfă și molipsește cu spiritul sau subiecții timpului. Prin această se explică, în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pas un lieu, Revue d'esthétique nr.3-4, 1977, p.13-32 ZIELONKA, A., Renée et le problème du mal: explication d'une page de la "Curée", în "La Curée" de Zola ou "la vie à outrance", Sedes, Paris, 1987. p.166-170 * * *, Amor și sexualitate în Occident, Artemis, București, 1994 * * *, Condition féminine, Ed. sociales, Paris, 1978 * * *, Dictionnaire des mythes d'aujourd'hui, Sous la directiction de Pierre BRUNEL, Rocher, Paris, 1999 * * *, Dictionnaire des mythes littéraires, Sous la directiction de Pierre BRUNEL, Rocher, Paris
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]