190,296 matches
-
mamă, dulce mamă, nu mă atrăgeau, mă și temeam de unele dintre ele. Li se alăturau pasaje În proză, Întotdeauna cu descrieri de natură, extrase de regulă din partea de gramatică a manualului unde abundau fragmentele cu fraze lungi, bune de analiză, din Sadoveanu, Hogaș și Brătescu Voinești. Vederea nu mi se Împuținase Încă prea tare de cînd fusesem transferat la școala pentru orbi și slabvăzători din Cluj. Citeam cu degetele punctele În relief și cu ochii semnele vizuale. De aceea am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mabilitatea subiectului, Îi propuse tovarășei Baum să mai reflecteze asupra deciziei sale, cam imatură, credea dînsul, de stabilire În străinătate și, acordîndu-i un timp de gîndire de vreo două-trei săptămîni, ridică degrabă ședința. Cu amî narea asta, Întrunirea tovărășească de analiză a fost ajunsă din urmă de scînteia revoltei de la Timișoara, cînd naiba-și mai bătea capul cu ședințe de morală făcută altora, hotărîți să se elibereze și ei Într-un fel. Stăteam, cînd cu Întrebarea lui Richi despre cum se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
făcut-o. Înțelesul celor două strigăte era inconfundabil: Valeriu Ruba murise ori suferise un atac de cord aproape fatal. Mai trecuse peste vreo două preinfarcturi În ultimii ani, fără să le bage În seamă. I se descoperiseră abia la niște analize mai serioase. Am tăcut ca să nu devin incredibil. O simțeam pe Nicole cu gîndul În altă parte, preocupată de ale ei, răzvrătită Împotriva scurtimii verii, mă temeam că nu va avea răbdare să m-asculte. Apoi, nici mie nu-mi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
față este rodul cercetărilor mele în materie de biblistică și patristică dea lungul mai multor ani de zile, în diferite medii universitare, laice sau teologice. Fără să pot descrie „rețeta absolută”, aș spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică și perspectiva istorică, pe de o parte, cu dezideratul teologic, pe de altă parte. Las dogmaticienilor atemporali, ce par conectați direct la „bateria” Sfântului Duh, iluzia practicării „teologiei de performanță”. Personal, îmi asum calitatea de felix amator într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fără barbă și sutană”, dar am renunțat din două motive foarte simple. Primo, consider inutilă orice justificare de ordin metodologic și ridicol din start orice manifest programatic. Fiecare cititor are discernământul, inteligența, capacitatea de a descoperi singur validitatea sau invaliditatea analizelor mele. Secundo, orice explicație se dovedește sterilă în fața ideologiei și a parti-pris-urilor bine cimentate. Volumul se justifică prin sine însuși, altfel nu și-ar avea rostul. Câteva texte sunt, la origine, conferințe pe care am fost invitat să le țin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai des formula: „taină indescifrabilă a lui Dumnezeu”. Câțiva mi-au răspuns cu argumentul clasic: trebuia să se împlinească Scripturile. Îmi îngădui să închei subcapitolul cu reacția preotului american ortodox John Breck, care a îndrăznit să meargă ceva mai departe, analiza sa trimițând în chip straniu la teoria borgesiană din „Trei versiuni ale lui Iuda”, despre care voi aminti la sfârșit. Iată fragmentul din scrisoarea lui John Breck 44: De ce trădarea lui Iuda este un element necesar în economia mântuirii? Din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
comentariu, omilie (Scrisoarea 185 ad Bonifacium, cap. 49 sq.; Epistula ad Romanos inchoata expositio, cap. 14 sq.; Sermo 71). Mă voi ocupa de pasajul amplu consacrat păcatului împotriva Sfântului Duh din Comentariul neterminat la Scrisoarea către romani. Augustin pleacă de la analiza formulei pauline de salut, „har și pace” (charis, eirene), afirmând că acestea sunt două denumiri ale Sfântului Duh, neinvocat explicit de apostol: „Păcătuiește împotriva Duhului Sfânt cel care, disperând sau bătându-și joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și al păcii, prin care ne împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) în dulceața (suavitas) aceea necredincioasă și mortală și rămâne până la capăt”. Apoi, rafinatul episcop se înhamă la o analiză foarte strânsă a versetelor evanghelice, procedând prin eliminare. Nouăzeci la sută din ancheta sa vizează întrebarea: ce nu este păcat împotriva Sfântului Duh? De pildă, păgânii care blasfemiază împotriva Duhului fără să-L cunoască pot fi considerați pe veci osândiți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
anume „testamentul”. Genul respectiv se dezvoltă în prelungirea unor fragmente canonice: discursul de rămas-bun al lui Iacob din Geneza 49 sau Deuteronomul, considerat de către Johannes Munck 106 ca fiind testamentul lăsat de Moise poporului său după exod. Munck stabilește, în urma analizei textelor, patru trăsături specifice genului sau mai degrabă patru momente care alcătuiesc scenariul maximal 107. În primul rând, avem de-a face cu un personaj important din Vechiul Testament, care-și ia rămas-bun înainte de a fi ridicat la ceruri (precum Ezdra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spori încrederea în propriile lor preziceri ale viitorului. Dacă autorul imaginar a prevestit cu atâta precizie trecutul, care poate fi verificat din punctul de vedere al cititorului, atunci înseamnă că și viitorul se va petrece după cum îl prezice el”131. Analizele anterioare ne-au demonstrat, printre altele, două lucruri: 1. genul apocaliptic nu există în stare pură (deseori a trebuit să dau deoparte multe pasaje care nu conțineau nici o viziune) și 2. literatura apocaliptică și cea sapiențială prezintă nu puține elemente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca un magnet, iar discursurile parenetice își capătă, alături de aceste descrieri extrem de realiste și de plastice, adevăratul sens și adevărata valoare. Pentru exemplificare, mă voi referi pe scurt la Testamentul lui Levi, inclus în lista lui Rowland, dar ocolit în analiza mea anterioară. Înainte de a muri, Levi își adună în jurul său fiii, fiicele ș.a.m.d. și le povestește două viziuni: prima, merkaba și sfârșitul lumii; a doua, viziunea instituirii sacerdoțiului. Dacă viziunile constituie fabula, ca să zic așa, pareneza, sfaturile finale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de interpretare, cât și prin mesajul pe care-l transmite -, păstrează urme ușor reperabile ale celorlalte două „tradiții”. Într-adevăr, respingerea unei interpretări literale a pasajului din Scriptură amintește indiscutabil de abordarea philoniană. Pe de altă parte, dacă am lărgi analiza noastră astfel încât să cuprindă întregul discurs dezvoltat în Convorbirea a opta, s-ar putea observa că el se sprijină în mai multe locuri pe mitemele referitoare la originea demonilor, în vogă printre apologeți (miteme prezente și în textele apocrife). Cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adevărat de excepție, dacă s-ar fi adoptat și o metodă consecventă, asupra căreia voi insista pe parcursul și mai ales în finalul acestui text. Așa însă, totul s-a încurcat și încurcat a rămas până astăzi. Septuaginta și textul masoretic Analiza mea va fi susținută de exemple. Voi începe cu un excurs istoric, al cărui scop nu este de a furniza cititorului nespecialist o serie de informații brute, ci de a scoate în evidență un fapt esențial, și anume coexistența separată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Bogaert, E. Tov) recunosc în TM și în LXX nu două versiuni (una mai fidelă decât alta) ale aceluiași „arhitext”, ci „două forme textuale distincte”, respectând astfel autonomia și evoluția specifică fiecăreia. Însușindu-ne axioma, să mergem mai departe în analiza noastră, neuitând nici o clipă că la un moment dat va trebui să revenim la versiunile recente ale Bibliei ortodoxe în românește. Mai întâi, Septuaginta diferă de TM prin numărul de cărți și prin ordinea acestora. Unele cărți și fragmente, precum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
instituind ca unic criteriu de alegere a versiunii criteriul cantității. Conform acestui criteriu, absolut nepotrivit și nefuncțional în sfera filologiei, variantele cele mai bogate au a priori câștig de cauză în fața variantelor mai sărace. În al doilea rând, la o analiză atentă, se observă o preferință clară pentru textul și structura Septuagintei, socotit probabil „text autoritar al ortodoxiei”. TM, deși folosit din abundență, face figură de „text de serviciu”, de instrument de corectare și cosmetizare a părților mai puțin reușite ori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sufletești. În dedicația la volumul I, el scrie: „Doamne, primește munca acestei traduceri ca pe o rugăciune pentru sufletul scumpei mele copile, Mioara”. Maciej Bielawski a consacrat un lung studiu Filocaliei lui Stăniloae și nu am intenția să refac aici analiza lui187. Mă voi mulțumi să subliniez câteva aspecte care nu au fost luate în seamă de cercetătorul polonez. În prefața din 1946, Stăniloae oferea propria cheie de lectură asupra Filocaliei. El recunoaște dificultățile cu care avea să se confrunte din pricina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se înrădăcinează în meditațiile ecleziologice ale lui Henri de Lubac, printre alții (trebuie invocate însă obligatoriu și numele lui Moehler, Semmelroth etc.). Textul rupe în mod conștient cu declarațiile pe care le ilustrau de obicei tratatele „clasice” De Ecclesia, înrobite analizelor juridice. „Definirea Bisericii ca un mysterium (gr. mysterion) reia o temă patristică și mistică, ce se referă la unirea intimă cu Dumnezeu prin care se realizează unitatea întregului neam omenesc. Expresia mysterion tes ekklesias apare în Fragmentele despre Iov ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe scara valorică, cel mai pervers, întrucât crede în eficiența sacrificiului trupesc pentru mântuire, participând, în viziune, la o liturghie preoțească, lucru detestat de gnostici. Nu e locul să dezvolt demonstrația cu toată armătura ei tehnică. Ajunge să spun că analiza profesorului Painchaud și a grupului său de colaboratori, între care și un român, Alin Suciu, este impecabilă și de necontrazis cu argumente filologice sau teologice. Firește, există lacunele textuale despre care vorbeam la început. În condițiile actuale însă, această interpretare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
devenit una cu zăpada din preajmă. Când eram mai Încordați, fiindcă zgomotul motoarelor creștea În intensitate, Păpădie șoptește: „Eu m-aș duce colo la baza rambleului șoselei. Vreau să văd mai bine ce trece pe sub nasul nostru”. După o scurtă analiză a situației, Toader a acceptat ideea lui Păpădie. Cât ai clipi, Păpădie era deja la câțiva pași de traseul șoselei, ștergându-și din mers urmele cu una din crengile aduse cu noi. Îndată și-a arătat profilul Întunecos șirul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ajutat, spune pe ton de glumă Nicolaï deși este îngrijorat de starea pacientei. Apoi spre infirmieră : Repede la laborator ! E de serviciu Nicole, spune-i că o rog să am rezultatele cât se poate de repede. Am notat pe fișă analizele prescrise. În vremea asta o să o rog pe doamna să mă ajute. Trebuie să înghită un comprimat și să bea cât mai mult lichid ; în drum spre laborator trimite, te rog, o fată cu o ceașcă de ceai cu lămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
intervenție. Gesturile, atitudinea profesorul Grand sunt de data asta altele decât ale reputatului neurochirurg cu privire glacială și cu replici tăioase. Aplecat cu duioșie asupra pacientei, o cheamă cu glas aproape rugător : Doamna Dora ! Suntem aici, cu dumneavoastră, și rezultatele analizelor prescrise de tânărul meu coleg sunt bune. Nu s-a găsit stafilococul la care se gândise cu îndreptățită teamă. Probabil este doar o reacție a organismului care a fost prea traumatizat. Am aflat că v-ați dat jos din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de trei ani când au realizat, erau medici amândoi, că are probleme cu auzul. Urechea stângă era insensibilă, iar ceea ce era și mai grav, grimase ciudate îi desfigurau chipul și convulsii îi rigidizau trupușorul. Consultări la cei mai reputați pediatri... Analize... Radiografii... Scanere cu aparatura cea mai modernă de la acea vreme. Diagnosticul, pus cu destule îndoieli, l-a dus pe masa de operație special adaptată pentru căpușorul lui... Cât curaj i-a trebuit ca să accepte să îl asiste pe profesorul Maxim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
urmat termometrul a urcat la peste 40 de grade. Aiurare continuă de vorbe fără șir.... Comprese, injecții... Mai grav ca orice, spasme care îi schimonoseau din nou fața și convulsii care îi înțepeneau trupul. Dimineața, din nou alergături la examene, analize, consultări la confrați reputați... Profesorul Maxim a folosit pentru prima dată aparatul I. R. M., care abia se instalase. Verdictul a fost fără echivoc : "Nervul IX ! Mai devreme sau mai târziu ne puteam aștepta... În plus sechelele meningitei... Nu, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și competențele dobândite vor reuși ceea ce pare imposibil. Justin nu opune nici o rezistență. Însoțit de rucsacul și de umbrela lui este în permanență ca într-o transă. Este instalat într-o rezervă a spitalului, alături de cabinetul profesorului și seria minuțioaselor analize și examene preoperatorii începe. Abia atunci profesorul află că starea Dorei se alterase, că fusese în comă profundă din care iscusința Alindorei reușise să o scoată. Încrederea lui în colega care îl va însoți în greaua încercare decisă îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Liviu Papuc, George Bodea, Constantin Tomșa, Tanu Mihail, Marcel Mureșeanu, Constantin Blănaru, Ion Cozmei (care a și prefațat primul volum), Sabina Fânaru, Gheorghe Giurcă, Floarea Tofan, Carmen Veronica Steiciuc și, nu în ultimul rând, Nicolae Cârlan, care a supus unei analize mai detaliate valoarea tematică și artistică a povestirilor în Cuvântul său înainte la Bucurii spulberate. Din 2008 am devenit membru al Societății Scriitorilor Bucovineni. Aduc pioase mulțumiri, și de această dată, părinților mei, oricând dispuși la mari sacrificii, că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]