89,637 matches
-
mama a cusut steluțe galbene iar părul fetiței l-a strâns coc, sub o coroniță din pietre sclipitoare. Luana interpretează rolul principal, reprezintă România și are în mână un toiag aurit. Intră prima în scenă și celelalte fetițe o înconjoară. Apariția băieților face sala să izbucnească în râs. Sunt toți îmbrăcați în pantaloni mulați, scurți până la genunchi. Poartă șosete trei sferturi, cu canafi. Bluzele au gulerul rotund și creponat. Pe cap le stau cocoțate pălării enorme, cu boruri din catifea, garnisite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și bătea tare, cu toiagul. Vai, ia priviți cine a venit! Intră, Moșule! o auzea pe tanti Anda strigând. Aștepta, nerăbdătoare să iasă. Intra apoi la Ema. Și Luana aștepta. Până se sătura, pentru că moșul uita să-și mai facă apariția. Încălța cizmulițele și dădea buzna, de-a binelea, în cărare. După alte minute încărcate de așteptare, începea naveta între ușa ei și ușa mătușii Vanda. De fiecare dată, Bica ieșea afară și-o privea cu ochii triști. Cum aștepți tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i dezlegase primele taine ale învățăturii, ori pur și simplu o îngrozea ideea că de acum înainte va trebui să suporte perindarea atâtor personaje la catedra din fața clasei. Avea experiența orelor de franceză, începute în clasa a II-a, când apariția sporadică a profesoarei de limbă străină le dădea peste cap mersul tihnit și ritmul obișnuit al lucrurilor. Urma să piară acea intimitate de familie cu care tovarășa îi învățase. Încerca aceeași senzație pe care o trăia, de fiecare dată, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de acord că într-o oră vor fi la ea. În curtea Bicii, Oliviu și Renar, căscând de zor, se trântiră pe banca metalică în timp ce verișoara blondă, plină de vervă, îi tot amețea cu planurile ei de a petrece ziua. Apariția lui Dan li se păru o mântuire care nu mai sosea. De voie, de nevoie, încălecară pe biciclete, în speranța că, o dată ieșiți în stradă, le va veni și ideea salvatoare. La prima încrucișare de drumuri Luana voi s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
forțe în toată regula. Dar nu ținu foarte mult. Dădu cel cu coarne și se dărâmă gardul pe undeva, la un spectacol și se duse naibii toată veselia. Tinerii au fost nevoiți să se întoarcă la muzica ușoară, monotonă prin apariția acelorași chipuri, cu melodiile ei lipsite de culoare și forță. Când Angela Similea își reînnoi repertoriul, aducând pe micul ecran acorduri ample și versuri calde, Luana simți că e loc de mai bine, că se poate, în ciuda tuturor opreliștilor. Cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că după ce naști toate se vor schimba. Te trezești că nu-ți mai vin hainele, că ți s-au lăsat sânii și că bărbatul se uită după altele. Marc Antal veni la ea să o salute. Luana Leon era o apariție căreia orice bărbat, mai ales un fost prieten, nu putea să-i reziste. El nu contenea s-o copleșească cu laude și nu făcea nici un efort să ascundă admirația pe care o încerca atunci când o privea. Se formă în jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
episodul, de data aceasta piperat cu amenințări febrile că vor da foc locuinței celor două. Sanda și Luana, nu departe de gândul că o așa trăsnaie s-ar putea întâmpla, stătură ascunse după perdele întreaga noapte. O dată cu zorile, își făcură apariția cei doi bărbați tocmiți la muncă, dornici să termine cât mai repede și să fugă cât mai departe. Priviră ruinele precum meșterul Manole. Dezolați, au dat înapoi. Nu voiau să se implice într-o treabă a cărei sorți de izbândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așa frumoasă la noi și mie să nu-mi spui nimic! Să-ți fie rușine... Deși nu se omora de dragul ei, bărbatul îi făcu pe plac și-i prezentă noua dactilografă. Femeia o măsură din cap până-n picioare. O, ce apariție! Bucle blonde, pulover mulat, fustă scurtă... Domnișoară, ai să bagi în boale bărbățimea din întreprindere. Ai grijă, spuse, făcându-i cu ochiul, mai toți sunt însurați. N-o să ne trezim cu nevestele lor pe la poartă, nu-i așa? Interzisă, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dușmănie, parcă -, pe două picioare rahitice, ca de barză. Bluzele decoltate îi dezveleau gâtul și pieptul boțit, făcându-te să speri, în zadar, că din adâncul plin de ciolane ar mai putea ieși la suprafață ceva forme femeiești. La fiecare apariție a ei, bărbații își făceau semne și râdeau pe înfundate. Îi aruncau apoi, cu voce insinuoasă, complimente deocheate, la care Nuța râdea încântată, arătându-și dantura colorată cu dinți de aur. Bâțâia din picioare ca un bărbat ce-și scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
speranța că el pricepuse mesajul ei nerostit, acela că ar fi dat orice să rămână singuri, se grăbi să deschidă. Când îl văzu pe Costi rămase perplexă. Se întorsese să ceară un pahar cu apă. Dată peste cap de neașteptata apariție, Luana îl repezi, îngrozită de pretextul ieftin la care apelase pentru a se întoarce în casa ei. Îi trânti ușa în nas, tremurând de furie. A doua zi, revoltată, povesti Nuții incidentul. Femeia se schimbă la față. Îi aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de acum înainte viața ei avea să se scurgă în întuneric și păcat. Se rugă neîncetat pentru iertarea ei, îl imploră pe Domnul să n-o năpăstuiască și să nu-și reverse mânia asupra celor dragi. Cu responsabilitățile mărite prin apariția acestui copil, trebuia să se îngrijească de universul spiritual al familiei, în vreme ce acela material se învârtea, fără ostoire, în jurul micuțului boț, care sugea cu poftă și creștea văzând cu ochii. Nu-și imaginase ce bucurie și satisfacție sfântă, ce împlinire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a lăsat purtat de o clipă de orgoliu și nu s-a oprit, măcar o secundă, să judece la rece, detașat, o situație ce se tot repeta de când lumea și pământul? Încurajată, continuu, de atitudinea lui iubitoare, cine știe, prin apariția unui copil mai apoi, ea ar fi rămas legată de el pentru totdeauna. Dar, așa ca altă dată, totul venea prea târziu. Pierdea, de fiecare dată, trenul către ea. Acum, cea din fața lui nu era Luana ci pierduta doamnă Noia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Radu nu se sfii deloc să arate că el și nevasta lui nu erau altceva decât doi străini. O abandonă în pragul ușii și-o ignoră pe tot parcursul serii. Bău, peste măsură, așa cum nu-i era în obicei. La apariția Rebecăi Schtac, el se repezi spre ea cu ochi sticloși, amețit de nenumăratele pahare cu vin pe care le golise. Își înecase în licoarea lui Bach gelozia, neîncrederea, neputința, spaima că nu știe cum să trăiască. Domnișoara Schtac pusese ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai senine. Nu se putea să nu fi aflat întreaga fabrică despre moartea Rebecăi, despre arestarea lui Radu. Probabil că, pline de compasiune, vroiau s-o ferească de suferința amintirii. Luana ridică ceașca și sorbi cu nesaț din licoarea fierbinte. Apariția tânărului Noia o făcu să scape ceașca și să se uite la el aiurită, ca la o nălucă. La rându-i, Radu se fâstâci și ieși imediat, fără nici un cuvânt. Ce caută el aici? întrebă Luana țâfnoasă. L-au arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a fălcilor, își făcuse cruce cu limba. Dar figura ținuse. Voicu nu folosea metode neortodoxe cu toți. Ele difereau de la client la client. Doamna Noia nu era singura căreia îi displăcea acest personaj. La micile întâlniri din pauza de masă, apariția directorului de creație dizolva atmosfera relaxată și colegială creată de ceilalți, provocând o reacție inconștientă de apărare. Conversația rămânea suspendată în aer și numai după plecarea lui ea reînvia, oamenii reluându-și pozițiile amicale inițiale. Doamna asistent manager se "bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
numai din glasul egal și nepă sător al lui Din ce voia el să zică de fapt. Putea să dea un sens vorbelor lui doar când observa unele mici semne, cum ar fi fost ușoara Îngustare a ochilor, plăcere, sau apariția gropițelor, sarcasm ori dispreț. — Din același motiv ca al tău, i-a răspuns. Nu mi-am ter minat treaba. Pur și simplu nu mă simt În stare să-i părăsesc pe copiii ăștia. — Vasăzică ții cu ei! Dacă prin asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se oprise. Nu te uita la ei, Johan, i-a spus Farah. Să nu provoci pe careva! Johan a claxonat Îndelung, până când mulțimea s-a risipit și li s-a făcut loc. Un chinez bătrân și cocârjat și-a făcut apariția În grabă și a dezlegat funia dintre stâlpi. S-ar fi zis că-i atârnă Între mâini un piton mort. I-a ghidat până ce au parcat chiar lângă treptele cinematografului. Bună seara,Tuan, bună seara, domnișoară Farah, i-a salutat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și ea de sute de ori În toți acești ani, analizând orice mărunțiș petrecut Între ea și Karl. și tot nu era sigură de răspuns. — Răbdare, călători osteniți, n-o să muriți voi de foame, salvarea-i aproape! Mick Își făcuse apariția pe ușa bucătăriei cu o tavă cu mâncare. Margaret l-a privit pe Adam cum mănâncă și a bucurat-o nespus să-l vadă hrănit. Tot mai auzea ultima lui Întrebare și Îi amintea o mulțime de Întâmplări neînsemnate care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îi puse lui Din sub nas o foaie de hârtie pe care o ținea Între degetul mare și arătător ca pe-un șoarece mort. Avea un ton tăios, categoric, și nu ținea seama de protestele celuilalt. Acestea au Încetat odată cu apariția lui Adam. — N-ai nici o grijă, s-a grăbit Din să-i spună de Îndată ce l-a văzut. Am vorbit cu Margaret. știe că mă ocup de tine. — Bună, Adam, a zis Z. Am aflat c-ai avut o zi plină
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte de-a răsuci butonul yalei. Alexe își aprinse cu poftă o țigară. Slobozi primele fumuri cu nesaț, săltând capul. Apoi reluă comentariul exact din punctul unde fusese întrerupt de apariția profesorului de sport. Abilă, Nina îl susținu cu însuflețire. Își aprinse și ea o țigară. Nici unul dintre ei nu pomenea un cuvânt despre omul care tocmai plecase. Ca și cum nu se întâmplase nimic, dar absolut nimic, ca și cum nici nu existase. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încercă Nina o altă strategie. Carmina să aștepte și ea până se răcește, spunea autoritară Marga. Dar Carmina nu avea răbdare să aștepte până se răcea prăjitura, avea un soi de neastâmpăr, de gelozie, se simțea în plus. Parcă odată cu apariția Margăi, în casa familiei Alexe plutea o atmosferă prea călduță, ternă, o acalmie apăsătoare. Alexe trona la biroul lui plin de cărți, fuma, tăcea, zâmbea visător. Nina povestea despre colegii de cancelarie, fauna, cum o numea ea, avea un talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcea să șovăie, să întârzie, să ascundă? Și apoi, își mai spuse, indiferent care-or fi pricinile, dacă și băiatul acesta al meu s-ar pricepe, Dumnezeului, s-o scoată oleacă din fire... Și retrăi marele bluf al adolescenței sale, apariția lui Trofin, blond, înalt, musculos, cu aer de scandinav, taciturn, ascunzând în interiorul său o ploaie de mistere, lăsându-se ca din joacă sedus, da, da, existase o asemenea perioadă când luase dezgustul ce i se citea pe chip drept superioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sentiment nespus de ușurare. Se simte bine așa, iubită, îmbăiată, cu mintea golită de toate faptele îndoielnice ce-i apăsau cugetul, știe că interogatoriul lui a șters totul, a urnit balastul, a curățat creierul, e ca și cum ar fi gata, odată cu apariția zorilor, s-o pornească de la capăt și sentimentul de izbăvire ce-o copleșește pare să aibă în el ceva religios, în tot cazul îi amintește de postul Paștilor, când mama o trimitea pe ea și pe Elena la popă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l alunge, să-l amestece printre pulovere, pantaloni scurți, în cele din urmă gândul a răpus-o și a făcut-o să se așeze pe canapea. În timpul căsniciei, ea și Ovidiu respectaseră cu strictețe calendarul, aveau de studiat, gândeau că apariția unui copil le-ar fi îngreunat viața. Dar acum, când nu mai erau soți și se întâlneau la întâmplare, atunci când avea Ovidiu timp să vină și cu ea nu se întâmplase totuși nimic, cu toate că nu se proteja în nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își trăgea peste cap tricoul Târziu, într-o zi de septembrie, sâcâitor de luminoasă, făcându-și ordine prin portmoneu, Ovidiu descoperi calendarul în care-și nota întâlnirile cu femeia. Era un om foarte ordonat, meticulos până la pedanterie. Știa bine că apariția unui copil ar fi complicat tare mult lucrurile, ar fi însemnat o catastrofă, o pată mare de tot la dosar. Privi la datele încercuite cu albastru: patru zile la rând. După aceea urma o cruciuliță făcută cu pasta verde. Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]