6,106 matches
-
șase ori același sistem de atacuri violente și retrageri, până se adunară patru sute treizeci și șapte de capete. La apropierea înserării, numărul apărătorilor se redusese vizibil, iar cei rămași erau acoperiți de răni. Aproape nimeni nu scăpase nevătămat. Din copacii aprinși care înconjurau castelul țâșneau în sus flăcări, vuind. Dușmanii începuseră deja să năvălească în fortăreață din toate direcțiile. Fără a clipi, Nobumori privea, de deasupra porții, ultimele clipe ale fiecărui luptător de-al său. — Stăpâne! Stăpâne! Unde sunteți? strigă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Saga, că cerul, de fapt, îi judeca toate acțiunile. Mitsuhide traversă Râul Katsura și ajunse la Castelul Kameyama pe seară, tocmai când soarele cobora sub linia orizontului. Informați despre înapoierea seniorului lor, orășenii din Kameyama îl primiră acasă cu focuri aprinse, care luminau cerul nopții. Era un conducător popular, care cucerise afecțiunea localnicilor prin administrația lui înțeleaptă. Zilele din an pe care Mitsuhide le petrecea cu familia se puteau număra pe degetele unei singure mâini. În timpul campaniilor îndelungate, se întâmpla să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a lungul acoperișurilor. Dintre oamenii dinăuntru, care încă se mai țineau pe poziții, unii tușeau înecați de fum, pe când alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și paravanele pliante fuseseră aruncate în hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp în flăcări. Dar în micile cămăruțe și alcovuri era întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de fum, coridoarele nici măcar nu se puteau distinge. Ranmaru, care stătea rezemat greoi de ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
căzând din șa de-atâta grabă. Katsuie și membrii statului său major îl priviră pe tânăr bănuitori. Se așteptaseră la o bătălie, iar emoția și anticiparea luptei li se înălțaseră până la cer. Iar acum, în mijlocul lăncilor lor și al fitilelor aprinse, tânărul acela elegant descăleca grațios, cu o plecăciune politicoasă. — Pajul Seniorului Hidekatsu? Habar n-am ce însemnează asta, dar aduceți-l aici, ordonă Katsuie. Să stăm de vorbă cu el. Katsuie coborâse pe iarba de la marginea drumului și stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Când cele două scrisori fură gata, Ieyasu îi ordonă unui paj să-l cheme pe Ishikawa Kazumasa. Secretarul lăsă scrisorile în fața lui Ieyasu, făcu o plecăciune și se retrase. La plecarea lui, un ajutor personal intră cu o lumânare și aprinse, în liniște, două lămpi. La un moment dat, soarele apusese. Privind lămpile, Ieyasu simți că, într-un fel sau altul, ziua aceea fusese nefiresc de scurtă. Se întrebă dacă din această cauză - chiar și cu toate presiunile muncii - încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
călduț și catifelat și am atins mânerul. Eram pe punctul de a coborî, când un funcționar de la căile ferate se ivi jos, pe marginea liniei. Avea în mână o lampă de semnalizare, cu ambele becuri, cel roșu și cel verde, aprinse. Eu, să fiu în locul ’mneavoastră, domnule, nu aș coborî aici... Bărbatul avea un accent greoi din West Country și o figură cabalină. O aură de păr de culoarea ghimbirului îi încadra figura ca un inel saturnian. Se uitase la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și acum e sfârșitul lui septembrie. Nu, prostuțule, nu aniversarea aceea, aniversarea nopții în care ne-am cunoscut, a serii în care am..., știi tu. Carol se strădui să roșească, dar nu reuși decât să dea o nuanță ceva mai aprinsă fondului de ten. — A, acea aniversare... Dan se pricepea mai bine - se înroșise ca o sfeclă. Desigur, după cum știm, bravada lui de macho, „urcatul la bord“ și furiile lui de bețiv nu erau decât de fațadă. De fapt, toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din cele două pesoane cu care își intersectă pașii. Își imagina deja surpriza ei și a celorlalți în clipa în care vor vedea ce număr pregătise. Avea să fie o nebunie, o cerere în căsătorie cum puțini făcuseră, dar dragostea aprinsă pe care i-o purta tinerei lui soții justifica pe de-a întregul orice nechibzuință. O iubea, o iubea enorm, exact așa cum visase dintotdeauna să iubească, iar unul dintre motivele pentru care își dorea atât de mult să aibă acceptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de sub pat, răsturnându-se deprimat. Mult mai târziu în noapte, în timp ce omul care părea a fi nevasta lui urla și spărgea casa din pricina beției, a sărăciei și a frustrării, fostului Moș Abdulah îi curseră și primele lacrimi. Asta în vreme ce televizorul aprins și spart reflecta o lume a cărui hidoșenie Abdulah nu și-o închipuise nici în cele mai cumplite vise avute în anii copilăriei din cocioabele deșertului. Grozăvia pedepsei care i se aplicase abia acum începea să se întrezărească. - Nici azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și mov, pline de praf, aproape că acopereau geamurile la care mă tot holbasem în vreme ce încă mai șovăiam în fața clădirii, astfel că foarte puțin din lumina naturală putea pătrunde în interior. Un candelabru asemănător celui din încăperea precedentă, numai că aprins, era motivul pentru care acești oameni se prelingeau scăldați într-o lumină galbenă și bolnavă, deși puternică, după cum am mai spus. Ceea ce mă uimea însă deopotrivă de mult ca și sentimentul de nepotrivire sufletească cu locul unde mă aflam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
are obiceiul să vorbească omenește în tot locul ăsta nebun, iată acum ușa închizându-se singură în urma mea, făcându-mă captiv în camera aceasta fără început și fără sfârșit, la placul acestuia, spre care nu îndrăznesc nici în cea mai aprinsă imaginație a mea să-mi întorc privirea. Răsuflu greu, încovoiat de genunchi și plecat într-un colț mizerabil și împuțit, covârșit de prezența străină care încearcă să mă strivească. Sunt singur cu demonul, la bunul plac al voinței sale, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am scris mai sus este aproape imposibil să nu reușiți. Dacă totuși nu se ajunge la rezultatele dorite probabil că ați greșit undeva. Refaceți cele 40 de zile de rugăciune (cel mai bine e seara pe la ora 21, cu lumânarea aprinsă). Redau, în continuare, un tabel preluat din cartea „Cauzele spirituale ale bolilor afirmații vindecătoare” cu acordul Editurii Cristal Life România. afecțiunea cauza noul mod de gândire Obezitate Grăsime (v.supraponderabilitate) Emotivitate excesivă. Adesea arată frica și nevoia de protecție. Frica
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ne apropiem..., le-am zis eu devenind oarecum absent și gânditor ca Iasomia, care tăcea. Au dispărut dinozaurii... Dar unde? m-a întrebat Ghidușa, privindu-mă serioasă, cu ochii ei căprui de catifea sclipind vioi, ca și cum ar fi avut mereu aprinse flăcări de lumină intensă în adâncuri, fulgerând imprevizibil. Cum ajungem la vizuina lor? Vrei să ajungi la vizuina lor, du-te și caută-i, eu nu plec deaici, s-a amestecat Portocala în vorbă, ridicând din umeri, sfidătoare. Nu știu cum o să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
am uitat și eu și l-am văzut pe Romulus, cu o goarnă în mână, aplecat peste marginea miradorului, și pe Remus Frunză coborând în goană scara, deși se ținea doar cu o mână, fiindcă în cealaltă avea o făclie aprinsă, și atunci am auzit goarna sunând, Romulus trâmbița un fel de imn pe care nu-l cunoșteam, dar știam că nu poate fi decât un semnal de alarmă, și atunci i-am zărit pe toți ceilalți de pe strada vecină ivindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o îndrăgească nicodată, poate doar fragmentele referitoare la capetele încoronate, și lui taică-su îi plăcea să-i istorisească mai cu seamă despre vechii suverani și ceremonialul regal denmormântare, despre cum erau trimiși vikingii pe ultimul lor drum în corăbii aprinse, despre mormintele egiptenilor și aztecilor și comorile fabuloase îngropate acolo, despre câte slugi au luat cu ei în moarte ca să-i slugărească și în viața de apoi, copil, crezuse multă vreme că și taică-su va fi fost, în taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bezna aia, și atunci eu i-am zis să mai așteptăm, că poate doar s-a rupt filmul, dar Feri a spus că dacă numai filmul s-ar fi rupt, atunci luminile de deasupra ușilor din sală ar fi rămas aprinse, și n-ar fi atât de întuneric, i-am dat dreptate și am pornit-o, ne-am târât pe lângă rândurile de scaune, pe podeaua cu miros de motorină, prin spatele directorului, până în față, ajungând sub ecran, cam pe la mijlocul acestuia, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un drept de întâietate asupra Durindanei, pentru obținerea căreia el se aventurase (după cum am povestit la început ) în acea îndrăzneață expediție asupra Franței. S-a iscat astfel o ceartă între regele tătar și cel al Siricanei. Pe când ei discutau din ce în ce mai aprins, un cavaler a sosit la fața locului, însoțit de o tânără fată, și Rogero le-a explicat pricina neânțelegerii celor doi. Cavalerul era Florismart, iar tovarășa sa, Flordelis. Florismart a reușit să-i împace pe cei doi oponenți făgăduindu-le
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu exista tehnologia necesară. Doamne, puțoiul ăsta bătrân a fost cusut și încopciat într-un laborator de cosmetică. Licăririle știrbe ale protezei din gură se asortează cu strălucirea macabră a plastronului dantelat. Lentilele de contact îi fac ochii verzi și aprinși ca de tigru. Verificați tenul individului - parcă e văruit. Arată groaznic, are bujori în obrăjori. Freza lui „latino“ strălucește, picură vitaminele. Urechile de cauciuc îi sunt tăioase și zemoase. După ce voi fi făcut toți banii pe care trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost pus pe lista neagră.“ Acu’ știi și tu ce poate să discute o turmă de coaie ca alea adunate la Fancy Rat Dar, de regulă, există și un sâmbure de adevăr... Vrei să arunc o întrebare? Am privit fața aprinsă a lui Terry - părul cârlionțat și rărit, jumătate de ureche mușcată, nasul mic. Dinții strâmbi seamănă cu cioburile de sticlă din zidurile de la mahala. Terry face parte din categoria noilor prinți și o face pe geniul feroce. Visul lui curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
autoreproșa scăparea era inocent. Apoi se întoarse hotărât și făcu semnul V, ținându-și mâna întoarsă spre chelnerul aflat mereu la datorie. Alte două sticle de Red Snapper au apărut imediat. Am făcut comanda. Fielding ținea meniul de un roșu aprins (din mătase, împodobit cu un chenar din fir care îmi amintea mie și degetelor mele de Selina și secretele ei) cu mâinile lui suple și bronzate, ale căror încheieturi dispăreau în manșetele de un bleu pal, prinse cu butoni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-a zgâlțâit și mai tare... O singură consecință. Ultima îmbrățișare. Am simțit că-mi arde fața - și a fost cealaltă luptă, lupta pentru aer, care mi-a arătat ce am de făcut. Mai aveam încă în gură, strâmbă, dar aprinsă, țigara pe care o țineam în dinți ca într-un clește. Mi-am întors fața brăzdată până la limita dincolo de care nu se mai poate mișca. Era cât se poate de aproape de mine și puterea mă părăsea cu un gaz lichefiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
regi nu mai poate fi modificată. Există o astfel de situație, ca opoziția heterodoxă. În poziții compuse se mai numesc și studii conjugate ale pătratelor. Înțelegi... Mi-am astupat urechile cu mâinile. Martin continua să vorbească, ursuz, supărat, cu fața aprinsă. Nu știu dacă această nouă și ciudată voce a mea a avut vreun efect atunci când am spus: Eu sunt păcăliciul. Asta sunt! Tu ai fost. Tu ai fost. N-am văzut când am expediat prima lovitură - dar el a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost de mare folos. Ziua scriam numai cu dreapta; eram văzut de o mulțime de oameni; în chilia mea, seara, până picam de somn, doar cu stânga. Totdeauna aveam una din mâini odihnită. Și-apoi veneau recluziunile; așezat sub opaițul aprins zi și noapte, mă puteam, în sfârșit, folosi nestingherit de ambele brațe. Cred că uneori eram nițel fericit. Dar totul a trecut, am fost ambidextru. De aproape o lună, mâna dreaptă mi-a fost retezată. Pentru că - potrivit legilor cetății - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Și iar izbucni în plâns. - Cum așa? Ce a intervenit între voi, fata mea!? Ce? Mama Olgăi făcu o pauză voită, o privi pe fată cu nespusă nedumerire, dar găsind că nu trebuie să toarne benzină pe un foc, deja aprins, își reveni pe dată: te rog să te liniștești! N au pierit toți bărbații din lume. Frumoasă ești, deșteaptă ești, încă nu ai vârsta care să te sperie că nu poți să te mai măriți. Ascult-o pe mama ta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Aștepta proiectanții și arhitecții din Capitală cu planșe, proiecte și soluții de reabilitare a unei clădiri care punea mari probleme constructorului. Ajunse în biroul său improvizat de la parter. Tocmai atunci veni maistrul șef, pufăind cu sete dintr-o țigara abia aprinsă. Inginerul Georgescu se uită la el, îl măsură Întrebător, până acesta își dădu seama de ce inginerul îl privește cu atâta insistență. Ieși afară, stinse țigara și revenind, își ceru scuze: - Am uitat, domnule inginer! Când ai un dar cu care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]