5,714 matches
-
regiunea umerilor (omoplaților), blana de de un galben intens. Lungimea corpului diferă în funcție de specie, ea fiind între 13 și 40 cm, cu o greutate corporală între 85 g și 1 kg, iar lungimea cozii fiind între 4 și 25 cm. Arealul de răspândire al popândăilor se întinde în Euroasia, din Austria, Asia Centrală, ajunge până în Siberia și Mongolia. În America de Nord, se află în zonele de munte, păduri, preerie, tundră și deșert, din Canada, vestul SUA și zona centrală a Mexicului. În Europa
Spermophilus () [Corola-website/Science/329785_a_331114]
-
ce adăpostește și asigură condiții de hrană și reproducere pentru mai multe specii de pești din ihtiofauna României, printre care: lin ("Tinca tinca"), somn ("Silurus glanis"), crap ("Cyprinus carpio"), știucă ("Esox lucius"), biban ("Perca fluviatilis") sau plătică ("Abramis brama"). În arealul rezervației sunt semnalate mai multe elemente floristice psamofile (caracteristice zonelor umede) cu specii de: pipirig ("Juncus gerardii"), alior de baltă (cu specii de "Euphorbia palustris" și "Euphorbia seguieriana"), rogoz ("Carex ligerica") sau pir de mare ("Elymus sabulosus")
Grindul și Lacul Răducu () [Corola-website/Science/329861_a_331190]
-
Chilie (, ) reprezintă o mică încăpere - uzual aflată aflată în arealul unei mănăstiri și, care servește drept locuință unui călugăr sau o călugăriță și, de loc al relației lor tainice cu Dumnezeu înafara programului vieții de obște. Prin extensie termenul se poate referi în mod familiar la orice cameră mică de
Chilie (lăcaș) () [Corola-website/Science/329910_a_331239]
-
carpatic al Occidentalilor. Specii faunistice protejate la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN, semnalate în arealul rezervației: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), ivorașul cu burtă galbenă ("Bombina variegata"), broască roșie de munte (Rană temporaria), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"). Printre speciile vegetale întâlnite în rezervație se află câteva
Molhașurile Căpățânei () [Corola-website/Science/329974_a_331303]
-
a reprezentat un complex de evenimente cu caracter militar, politic și social, care au avut loc la mai puțin de un an de la realizarea Unirii Basarabiei cu România în perioada 7/20 ianuarie - 19 ianuarie/1 februarie 1919, în arealul județului Hotin și în partea de nord a județului Soroca. Evenimentele militare au fost reprezentate de o incursiune a unor structuri militare sovietice și ale rușilor albi peste Nistru care au cooperat cu structuri paramilitare și militare de pe plan local
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
în contextul includerii teritoriului basarabean în Regatul României. Orașul Hotin, la acea dată reședința județului Hotin din România Mare, este situat astăzi în regiunea Cernăuți, Ucraina. Evenimentele s-a desfășurat într-un ținut unde populația era majoritar formată din ucraineni, arealul nordic al acestuia fiind locuit de o masă compactă de ruteni, continuată cu masa ucraineană din Podolia de dincolo de Nistru. Ucrainenii nu s-au regăsit într-un mod convenabil în viitorul Regatului României și au văzut în statul ucrainean (geografic
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
În funcție de raportarea sau nu la incursiunea de la Ataki (astăzi Otaci), reperele temporale variază, evenimentele de la Ataki (7/20-11/24 ianuarie 1919) și respectiv Hotin (9/23-19/01 ianuarie 1919), fiind tratate separat (dar în relație) sau împreună. Spre deosebire de restul Basarabiei, arealul nordic al Hotinului a suferit în timpul războiului distrugeri semnificative. Ulterior, după Revoluția Rusă din 1917 pe fondul dezintegrării Armatei Imperiale Ruse, teritoriul basarabean a devenit un centru de haos și instabilitate. În cele câteva luni care au precedat actul formal
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
fronturi - la nord, est și la vest. Odată ce Armatei Române i-a revenit rolul de a apăra noua frontieră pe Nistru, dispozitivul de acoperire al acesteia realizat la frontiera estică în noiembrie 1918 a cuprins în zona Hotinului și în arealele apropiate acestuia, următoarele unități, cu următoarea ordine de bătaie: Corpul 5 Armată și-a organizat în Basarabia apărarea pe 3 sectoare, de la nord la sud. Zona de nord aflată între Prut și Nistru până la Ataki a revenit Diviziei 1 Cavalerie
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
1950 și reprezintă o zonă muntoasă cu stâncării (gresii și marne), vârfuri (Vârful Łysika - 612 m, Vârful Łysa Góra 595 m.), grohotișuri, văii (Wilkowska, Dębniańska), pășuni, pajiști, păduri, poiene și mlaștini; cu o mare diversitate de floră și faună. În arealul parcului național sunt incluse cinci rezervații naturale: "Góra Chełmova, Czarny Las, Lysica, Mokry Bor" și "Święty Krzyż". Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate: păduri de fag, păduri de brad, păduri în amestec, pajiști montane, pășuni cu vegetație de
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
uzual se folosesc așa zisele sirene de alarmă, formate din tuburi metalice care la acțiunea vântului produc un zgomot specific) și/sau vizual, în cazul cabanelor. Funcționarea acestui sistem trebuie sa fie responsabilitatea cabanierului, în cazul proximității unei cabane. În "arealele silvice", marcajele sunt aplicate direct pe copaci prin vopsire, în scopul protejării arborilor. Se interzice fixarea în cuie a unor altor indicatoare. Marcajele se aplică - legal - pe o paletă de orientare susținută de stâlpi confecționați din țevi metalice, la nivelul
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
(n. 26 iulie 1946, Feldkirch, Vorarlberg, Austria) este un preot iezuit și activist social austriac. Începând din anul 1991 el a fondat și condus în arealul Europei de Est o rețea de sprijin pentru copiii străzii, prin intermediul Fundației umanitare "Concordia „Proiecte sociale”". Obiectul principal de activitate al acesteia este recuperarea și reintegrarea socială școlară și familială, a copiilor și tinerilor care provin din: familii dezorganizate, defavorizate
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
500 în punctele cele mai înalte din teritoriu studiat. Aceste înălțimi cu aspect domol face ca Țara Secașelor să fie foarte accesibile iar căile de comunicații să apară pe traseul cel mai favorabil. Extrem de favorabile sunt și luncile râurilor din arealele marginale unde spațiu întins al acestora au făcut ca aici să se dezvolte cele mai mari așezări dar și cele mai productive spații agricole. Rețeaua hidrografică este destul densă și după cum spune denumirea este reprezentată de cele două râuri Secaș
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
a fost înființat în anul 1874. Cu o suprafață de 2,5 km² și circa trei milioane de înmormântați este unul din cele mai mari cimitire din Europa. Datorită multitudinii de cenotafe, a construcțiilor în stilul secesiunii vieneze și a arealului extins pe care îl ocupă, cimitirul se numără printre obiectivele turistice cele mai deosebite ale Vienei. Reformele dispuse în anul 1784 de împăratul Iosif al II-lea au prevăzut, între altele, înființarea unor cimitire orășenești supraconfesionale, în afară centurii de
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
abgelehnt. Der einzige Ausweg war somit die Anlage eines neuen, eigenständigen Friedhofs an anderer Stelle. Ende des 19. Jahrhunderts war es soweit, die Wiener evangelischen Gemeinden A. B. und H. B. erwarben - mehrere Kilometer entfernt - gemeinsam ein 11 Joch großes Areal an der Ostseite des Zentralfriedhofes, das zum evangelischen Friedhof Simmering wurde. Der evangelische Friedhof, der über das 4. Tor zu erreichen ist, wurde im Jahr 1904 eröffnet und eingeweiht. Er ist nach wie vor în evangelischem Besitz und wird nicht
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
bon viveur" - putea trece rapid de la tragic la sublim și de la seriozitate la pasiune. Unul dintre defectele sale consta, însă, în lipsa rigurozității, ceea ce-l făcea să acorde credibilitate unor fapte sau informații nedovedite. Chiar și cu acest defect, este pentru arealul balcanic una dintre cele mai importante surse ale perioadei istorice dintre anii 1731-1765. Informațiile sale geografice, etnografice și de antropologie socială acoperă teritoriul în care se găseau în timpul său Principatele Dunărene, precum și Constantinopolul, regiunea Mării Marmara și nordul Mării Egee. Deși
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
și câteva oase ale ursului peșterilor, printre care și cel al unui femur încastrat într-o stalagmită. Fauna de chiroptere care hibernează aici este formată 4 specii de lilieci, toate fiind specii de interes comunitar care necesită o protecție strictă. Arealul este permanent accesibil și vizitarea lui nu necesită echipament special. Nefiind electrificată, necesită totuși procurarea unor surse personale de lumină. În apropiere pe "Șaua Glodului" se găsește "Peștera Tunel", care traversează stânca pentru a ieși în rezervația "Cheile Șugăului". Dezvoltarea
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
extinse de certitudine despre cartografia peșterii aduc, începând cu anul 1966, N. Valenciuc, I. Ion și M. Harea de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, dar explorarea deplină a acesteia s-a făcut în 1988 de către Clubul Sportiv Montana Onești. Arealul, cu o suprafață de un hectar, a fost declarat arie protejată în 1971 la propunerea Muzeului de Științe Naturale Piatra Neamț și Rezervație naturală mixtă în 1994, acest regim fiind reconfirmat prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") Custodia rezervației aparține de Consiliul local și Primăria Municipiului Piatra Neamț. Există controverse privind impactul asupra ariei protejate , a proiectelor desfășurate sau în desfășurare pentru amenajarea infrastructurii turistice a dealului Cozla. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cerenegura, Cozla, Pietricica și Agârcia. Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi groase de aproximativ 100 m formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
protejate") și reprezintă o zonă de protecție pentru mai multe specii floristice de silvostepă, printre care dumbăț ("Teucrium chamaedrys"), pieptănăriță ("Cynosorus cristatus"), sulițică ("Dorycnium herbaceum"), iarba-câmpului ("Agrostis stolinifera") sau păiuș din speciile "Festuca stricta", "Festuca ruoicola", și "Festuca valesiaca". În arealul rezervației sunt remarcate mai multe creații artistice cioplite în piatră, realizate cu prilejul unor tabere de sculptură, precum și ruinele fostului schit de călugări, Bârnova. www.poianacuschit.ro
Poiana cu Schit () [Corola-website/Science/327645_a_328974]
-
349 m. Rezervația reprezintă o zonă colinară de interes paleontologic unde, în stratele de roci sedimentare constituite din nisipuri gresii și marne s-au descoperit resturi fosile de pești atribuite Oligocenului, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Arealul menționat a fost situat în era respectivă pe fundul Mării Paratethys Zona de protecție integrală este reprezentată de punctul fosilifer din spatele Grupului Școlar G. Cartianu și de 75% din versanții sudici și vestici ai rezervației. S-au identificat două puncte
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
arie protejată în anul 2000, prin "Legea Nr.5 din 6 martie" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") Atât custodia rezervației cât și proprietatea terenului, aparțin (2011) de Primăria Municipiului Piatra Neamț. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cozla, Cernegura, Pietricica și Agârcia. Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi groase de aproximativ 100 m formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
la o altitudine de 500-600 m, în nord-estul satului Colți, lângă drumul județean ce leagă localitatea Colți de satul Aluniș. Accesul se face pe DN10 Buzău-Întorsura Buzăului pană la Pătârlagele, apoi dreapta spre Colți și ulterior pe DC71 spre Aluniș. Arealul corespunde doar celui mai bogat perimetru ambrifer din zonă ("„Strâmba - Comarnici”"), totalul acestora fiind în număr de 7. La nivelul ariei protejate în stratele dezvelite sau în sol, s-au descoperit roci de chihlimbar (ambră galbenă) cu o valoare deosebită
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
(în ) este o arie protejată ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național), situată pe teritoriul administrativ voievodatului Podlasia din Polonia, la frontiera cu Belarus. Acest parc național reprezintă porțiunea poloneză din Pădurea Białowieża, un areal natural întins pe teritoriile Poloniei și Belarusului vecin inclus în întregimea sa în Patrimoniul Mondial UNESCO. Aria naturală se află în zona central-estică a Poloniei, în sud-estul voievodatului Podlasia, în nordul orașului Białowieża. a fost înființat în anul 1932 și
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
de: elan ("Alces alces"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus") sau mistreț ("Sus scrofa"), lup ("Canis lupus"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigere"), jder ("Martes martes"), viezure ("Meles meles"), castor, nevăstuică ("Mustela frenata"), vidră ("Lutra lutra"), râs ("Lynx lynx"), sau lilieci. În arealul parcului național este semnalată prezența unor exemplare de bizon european ("Bison bonasus") și a unei specii de cal sălbatic Polonez. • păsări (peste 200 de specii) cu exemplare de: cocor ("Grus grus"), vultur codalb ("Haliateus albicilla"), barză neagră ("Ciconia nigra"), barză
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
cu denumire de origine controlată și a vinurilor cu indicație geografică sunt elaborate de Oficiul Național al Denumirilor de Origine pentru Vinuri (ONDOV), cu consultarea Oficiului Național al Viei și Vinului (ONVV) și a organizațiilor de producători de vinuri din arealul vizat. În Republica Moldova, Denumirile de origine (DO) protejate pe teritoriul Republicii Moldova se stabilesc în conformitate cu Legea nr. 66-XVI din 27.03.2008 privind protecția indicațiilor geografice, denumirilor de origine și specialităților tradiționale garantate. În România, în funcție de stadiul de maturare a strugurilor
Denumire de origine controlată () [Corola-website/Science/327090_a_328419]