8,108 matches
-
(n. 9 februarie 1885, Viena - d. 24 decembrie 1935, Viena) a fost un muzician și compozitor austriac. Reprezintă școala muzicală vieneză atonală. În copilărie a cântat la pian și a compus mici piese, fără să fi primit o educație muzicală. Între 1904 și 1910 a fost, timp de 6 ani, discipolul lui Arnold Schönberg, căruia îi datorează
Alban Berg () [Corola-website/Science/306583_a_307912]
-
(cunoscut și ca Hurmuzaki sau Hurmuzache) este o familie nobiliară română din Bucovina de origine românească cu tot numele ei grecesc, după cum afirmă marele istoric Nicolae Iorga. În secolul XVII-XIX au trăit în zona Cernăuca din Bucovina austriacă (actualmente în Ucraina), vila lor din Cernăuca fiind transformată în muzeu în octombrie 1999. Au fost cunoscuți în general ca avocați, istorici și aristocrați de vază. Cei mai cunoscuți membri ai familiei au fost frații Hurmuzachi: Alți membri marcanți ai
Familia Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306607_a_307936]
-
Eudoxiu baron de Hurmuzachi (sau Eudoxius Freiherr von Hormuzaki) (n. 29 septembrie 1812, Cernăuca, Cernăuți - d. 29 ianuarie/10 februarie 1874, Cernăuți) a fost un istoric, politician austriac (între altele mareșal al Ducatului Bucovinei) și patriot român, membru al Academiei Române, care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic; a fost, de asemenea, istoric și scriitor. Hurmuzachi s-a născut într-o veche familie aristocrată (vezi familia Hurmuzachi
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]
-
adjunct al mareșalului Bucovinei Eugenie Hacman de către împăratul Franz Joseph I, și după demisia lui, pe data de 5 decembrie 1862, a devenit noul căpitan al țării. Politicianul a deținut această funcție cu zel și devotament față de interesele familiei imperiale austriece, Imperiul Austriac și Ducatul până în 1870. De asemenea, politicianul a fost ales pentru legislatura a II-a deputat în Consiliului Imperial (Reichsrat), dar a putut fi învestit, din cauza unei pneumonie suferite, de abia pe 23 septembrie 1867. Prin rezultatul alegerilor
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]
-
mareșalului Bucovinei Eugenie Hacman de către împăratul Franz Joseph I, și după demisia lui, pe data de 5 decembrie 1862, a devenit noul căpitan al țării. Politicianul a deținut această funcție cu zel și devotament față de interesele familiei imperiale austriece, Imperiul Austriac și Ducatul până în 1870. De asemenea, politicianul a fost ales pentru legislatura a II-a deputat în Consiliului Imperial (Reichsrat), dar a putut fi învestit, din cauza unei pneumonie suferite, de abia pe 23 septembrie 1867. Prin rezultatul alegerilor pentru parlamentul
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]
-
autonome, capabile să producă îmbolnăvirea plantelor, cu toate că noțiunea de parazit a fost introdusă în biologie mai târziu. În această perioadă, în patologia vegetală continuă să predomine concepția autogenitistă despre originea bolilor. Ca importantă poate fi menționată lucrarea învățatului austriac" Unger “Exantemele plantelor” "(1833)." " Esența concepției autogenitiste elaborată de" Unger" consta în aceea că bolile apar datorită alterării sevei plantelor, iar microorganismele din leziuni apar ca urmare a acestui proces. Pe parcursul erei moderne (1853 - 1906), datorită descoperirilor făcute de "Tulasne
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
nord-sud și alta est-vest se încrucișau în dreptul vadului de sub promontoriul de deal, numit azi Cetățuie. Este de presupus că aici va fi existat o cetate dacică, ce controla acest nod de comunicații și care va fi fost distrusă de fortificația austriacă, amplasată pe acest loc la începutul sec. XVIII. În ori ce caz urmele dacice din vatra orașului Cluj sunt sporadice, astfel încât nu este sigur că numele preroman Napoca, sau Napuca, a fost împrumutat de romani de la o așezare dacică din
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
între 10-14 septembrie 1658. După plata unor despăguburi în sumă de 60.000 de taleri către otomani, aceștia au oprit asediul. La sfârșitul secolului XVII, odată cu Tratatul de la Karlovitz din 1699, Clujul devine parte a monarhiei habsburge, intrând sub dominație austriacă. După un acord silit semnat de Mihai Apafi I, cetatea Clujului a fost nevoită să găzduiască trupele ducelui de Lorena, asigurându-le un serviciu de 100 000 de florini. Cu toate acestea ostașii au și jefuit orașul și au cerut
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
de Mihai Apafi I, cetatea Clujului a fost nevoită să găzduiască trupele ducelui de Lorena, asigurându-le un serviciu de 100 000 de florini. Cu toate acestea ostașii au și jefuit orașul și au cerut sume suplimentare de la contribuabili. Generalul austriac Rabutin distruge în 1704 zidurile Clujului, pentru ca orașul să își piardă semnificația militară. Începând cu 1715, armata habsburgă începe construirea fortificației Vauban Cetățuia, prima fortificație de acest fel din Transilvania. Din 1790 până în 1848 și apoi din nou în perioada
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
militară. Începând cu 1715, armata habsburgă începe construirea fortificației Vauban Cetățuia, prima fortificație de acest fel din Transilvania. Din 1790 până în 1848 și apoi din nou în perioada 1861 - 1867, Clujul a fost capitala Marelui Principat al Transilvaniei în cadrul imperiului austriac, fiind totodată și sediul dietelor transilvane. În 1776, împărăteasa Maria Tereza a Austriei fondează aici o universitate germană. Aceasta nu a existat pentru multă vreme, Iosif al II-lea de Habsburg transformând-o în "Universitatea Piaristă", cu predare în latină
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
de popularizarea acesteia. Orașul va adăposti tratativele dintre Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac, pentru unirea revoluției române cu cea maghiară. Înfrângerea revoluției ungare, a dus la instaurarea regimului absolutist. Capitala a fost mutată la Sibiu, pentru a exista o influență austriacă mai mare asupra autorităților. Mai târziu, Clujul a devenit unul dintre cele șase districte militare transilvănene, administrând un teritoriu de 400 000 de locuitori. Din 1830 orașul devine sediul mișcării naționale ungare din principat. În perioada revoluțiilor de la 1848, Clujul
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
durată, în principal datorită prezenței trupelor aliate franceze și sârbești. "Jandarmeria în Bucovina" În Bucovina, realipită României prin hotărârea Congresului General al țării din 15/28 noiembrie 1918, s-a trecut la organizarea unei jandarmerii pe vechile structuri ale Jandarmeriei Austriece. Jandarmeria și-a consolidat autoritatea în noua provincie românească Bucovina în timp, deoarece avea de rezolvat numeroase aspecte speciale izvorâte din modul în care austriecii își construiseră sistemul de asigurare a ordinii interne în imperiu și în Bucovina. Transferul atribuțiilor
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
28 noiembrie 1918, s-a trecut la organizarea unei jandarmerii pe vechile structuri ale Jandarmeriei Austriece. Jandarmeria și-a consolidat autoritatea în noua provincie românească Bucovina în timp, deoarece avea de rezolvat numeroase aspecte speciale izvorâte din modul în care austriecii își construiseră sistemul de asigurare a ordinii interne în imperiu și în Bucovina. Transferul atribuțiilor pentru asigurarea ordinii interne în provincia Bucovina de la Jandarmeria imperială austriacă la Jandarmeria regală românească a constituit un proces complicat, dar, în același timp, a
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
în timp, deoarece avea de rezolvat numeroase aspecte speciale izvorâte din modul în care austriecii își construiseră sistemul de asigurare a ordinii interne în imperiu și în Bucovina. Transferul atribuțiilor pentru asigurarea ordinii interne în provincia Bucovina de la Jandarmeria imperială austriacă la Jandarmeria regală românească a constituit un proces complicat, dar, în același timp, a fost un succes și a răspuns nevoilor și interesului național exprimat atât de oamenii politici, dar și de simplii cetățeni ai Bucovinei din acele vremuri. După
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
la colegiul luteran din Prešov. Tatăl său, István Thököly, a fost un participant la revolta armată antihabsburgică, care a opus nobilimea locală maghiară, puterii imperiale de la Viena. În decembrie 1670, acesta a căzut in luptă, în ciocnirile cu trupele imperiale austriece, în timp ce își apăra unul din domenii, castelul Orava (în nordul Slovaciei). Rebelii antihabsburgici, încurajați de ajutorul oferit de regele Franței, Ludovic al XIV-lea, l-au ales pe tânărul prinț ca lider, în 1678. În scurt timp armatele antihabsburgice au
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
Vah. Cu toate acestea, cele doua diete convocate de el, la Košice și la Tállya, în 1683, nu i-au oferit sprijinul de care avea nevoie. Thököly i-a sprijinit pe turci, la asediul Vienei din 1683, dar după victoria austriacă, a cerut medierea regelui polonez Ioan III Sobieski pentru o împăcare cu împăratul, oferind încetarea ostilităților dacă Curtea Imperială va acorda libertate religioasă pentru protestanții din Ungaria și îi va garanta titlul de principe al Ungariei de Nord. Leopold a
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
și ale contelui Mihály Teleki în Bătălia de la Tohanu Vechi-Zărnești. După aceasta mare victorie, Thököly a fost ales principe al Transilvaniei de către Dieta Transilvaniei întrunită la Cristian, lângă Brașov. Nu și-a putut menține poziția din cauza presiunii militare și politice austriece, care l-a susținut pe principele Mihai Apafi al II-lea. În 1691 Thököly a părăsit definitiv Transilvania și s-a refugiat în Imperiul Otoman, unde și-a continuat cariera. A condus cavaleria turcă în bătăliile de la Slankamen (1691) și
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
învăța și pictura de icoane. Mănăstirea funcționează până în 1778, când din ordinul împăratului Iosif al II-lea este comasată cu Mănăstirea Mesici de lângă Vârșeț, unde sunt duse și obiectele de valoare (cărți, icoane, obiecte de cult). În anul 1782 autoritățile austriece scot la licitație clădirile mănăstirii care sunt cumpărate de către Ioan Ostoici, un dregător bogat din Timișoara. Mănăstirea va rămâne în proprietatea familiei Ostoici timp de 150 de ani, perioadă în care se părăginește dobândindu-și denumirea actuală de „Săraca”. În
Mănăstirea Săraca () [Corola-website/Science/306703_a_308032]
-
stat pentru minorități etnice în 1933; ministru al muncii în guvernul condus de Gheorghe Tătărăscu; ministru al cultelor și artelor în guvernul Gheorghe Tătărăscu. În perioada interbelică, profesorul și rectorul universității cernăuțene a editat volumul "Corespondență diplomatică și rapoarte consulare austriece", în colecția Hurmuzachi, a editat revista "Junimea literară", a publicat "Istoria Basarabiei", a susținut Buletinul "Codrul Cozminului". Lucrarea sa cea mai reprezentativă este "Problema ucrainiană în lumina istoriei", iar Societatea pentru literatura și cultura română în Bucovina a publicat o
Ion Nistor () [Corola-website/Science/306711_a_308040]
-
și Maite Mola (Spania), Jean-François Gau și Christine Mendelsohn (PC francez), Nicole Cahen et Paul Marcus (PC Belgian), Brigitte Berthousoz et Norberto Crivelli (Elveția), Lothar Bisky, Christiane Reymann și Helmut Schotz (Die Lincke, Germania), Waltraud Fritz-Klackl și Günther Hopfgartner (PC austriac), Graziella Mascia și Fabio Amato (Italia), Anamaria Cheloiu și Simion Somacu (Partidul Alianței Socialiste din România), Laszlo Kupi și Laszlo Szabo (Ungaria), Miroslavà Hornichovà și Jiři Hudeček (rep. Cehă), Enn Ehala și Katrin Sepp (PC estonian), Stelios Pappas și Anastasia
Grigore Petrenco () [Corola-website/Science/306776_a_308105]
-
Ei au primit pământ contra unor sume mici de bani. În anul 1784, o comunitate de ruși lipoveni s-au stabilit în poiana Varnița, la 3 km de satul Climăuți, înființând satul Fântâna Albă . Localitatea a figurat în actele administrației austriece a Bucovinei cu denumirea de Fontina Alba, făcând parte din districtul Siret (în ) al Ducatului Bucovinei, guvernat de către austrieci. Rușii staroveri din sat erau popovți (cu popă), care recunoșteau necesitatea preoților și care au atras preoți din cadrul bisericii oficiale, cu
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
Cezar în "The Times". Chiar și în 1915, cifrul Cezar era folosit: armata rusească l-a utilizat ca înlocuitor pentru cifruri mai complicate care s-au dovedit a fi prea dificile pentru ca trupele lor să le folosească; criptanaliștii germani și austrieci nu aveau nici o dificultate în decriptarea mesajelor lor. Cifrurile Cezar pot fi găsite astăzi în jucăriile pentru copii. O deplasare de 13 este efectuată în algoritmul ROT13, o metodă simplă de alambicare a textului de pe unele forumuri de pe Internet, dar
Cifrul Cezar () [Corola-website/Science/306855_a_308184]
-
desființarea mănăstirii, chiliile s-au ruinat aproape complet. Biserica a fost transformată în biserică parohială. În clădirile din fostul ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece. După Unirea Bucovinei cu România (1918), biserica fostei mănăstiri Humor a continuat să funcționeze ca biserică de parohie, iar datorită frumuseții artistice a fost integrată circuitului turistic. În anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, s-au efectuat importante
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
secolul al XVIII-lea. După desființarea mănăstirii în 1783, chiliile s-au ruinat aproape complet. În clădirile din fostul ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece. În prezent, din aceste chilii nu mai există decât niște ruine pe latura de sud și de est. Ruinele caselor mănăstirești au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 294, având codul de
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
rămas sub dominație habsburgică, mai întâi sub cea a regelui Spaniei fiind cunoscute ca Țările de Jos Spaniole iar mai apoi, în 1713 prin Tratatul de la Utrecht, au intrat în componența Imperiului Austriac fiind cunoscute ca și Țările de Jos Austriece. Inițial din Țările de Jos Spaniole făceau parte regiunile: Capitala era la Bruxelles iar la începutul secolului al XVII-lea aceasta a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă. Curtea arhiducelui era înfloritoare și găzduia numeroși artiști, printre cei mai importanți fiind Peter
Țările de Jos de Sud () [Corola-website/Science/306923_a_308252]