8,717 matches
-
Acest gen de descripții, în general succinte și nu întotdeauna convingătoare, se va mai regăsi în paginile cărții, alături de mici elegii, melancolii ușoare sau mai grave, stampe "din țara landurilor", elegii amnășane unele "în dialectul săsesc din Amnaș/Sibiu" sau basme mortale, dar umoristice, despre "cartofii singuratici/ în pantofi pâș pâș/ peste străzile orașului/ ba da ba da!" sau "vrăbiile/ (ce) pocnesc/ de pe case/ moarte de râs -/ ba da ba da!". Nu lipsesc nici notațiile amare despre metamorfozele tragic-triste ale cuplului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o punte a sincerității, Editura Cronica, Iași, 1996; Cămașa lui Hristos și apocalipsa roșie, Editura Vasiliana, Iași, 2010; Balada sărmanului pescar (poveste din mările sudului) (în colaborare cu Traian Mocanu), Editura Cronica, Iași, 2010. Însemnări de călătorie: Mexicul tărâmul de basm al poeziei, Editura Dacia, Cluj, 2003; Trei Râuri și un ocean de poezie, Institutul European, Iași, 2007; Mexicul tărâmul de basm al poeziei, Editura Cronica, Iași, 2008, note de călătorie ediția a doua revăzută și adăugită. Cărți de proză scurtă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poveste din mările sudului) (în colaborare cu Traian Mocanu), Editura Cronica, Iași, 2010. Însemnări de călătorie: Mexicul tărâmul de basm al poeziei, Editura Dacia, Cluj, 2003; Trei Râuri și un ocean de poezie, Institutul European, Iași, 2007; Mexicul tărâmul de basm al poeziei, Editura Cronica, Iași, 2008, note de călătorie ediția a doua revăzută și adăugită. Cărți de proză scurtă și romane: 11 fante, zi-i despre dialogul edenic, Editura Știința, Chișinău, 1999; Pelerinul de Cenușă, Editura Cronica, Iași/ Editura Știința
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sisifică tentativă de reiterare a splendidei istorii a prințului ce își caută nemurirea: "moare lumina/ în sufletul călăului:/ Buona Pasqua!// n-am scris nici în noaptea asta/ poezia genială/ la care visez de când am venit pe lume/ aceasta a fost basmul meu/ cu tinerețea fără bătrânețe/ care m-a îndemnat să mă nasc/ Mehr Licht!" (împărățind, întunericul...). Paginile ultime ale cărții îi vor reda, așadar, în manieră similidiaristică, preistoria și prezentul nelipsit de irizații vizionare, tocmai pentru a fixa portretul unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aripi s-au uscat imediat/ făcându-se brațe cu pene ciunte pe care le mișca-n sus și-n jos", din cer cad "ca niște fulgi/ părinți înviați, buchete de flori, case de turtă dulce/ și o pace ca de basm încuiat undeva/ și lăsat să se rescrie când este uitat", păsările moarte renasc primăvara etc. La o primă vedere, astfel, cartea apare ca un un șir de povești, majoritatea bine scrise și pline de tâlc, despre revelațiile de tot felul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Pourriture, Editura Axa, Botoșani, 2000; Benedictus (antologie), Editura Compania, București, 2002; Zidirea (nuvele și povestiri) (antologie), Editura Junimea, Iași, 2002; Inel cu Enigmă. Opera completă, Editura Cartier, Chișinău, 2002; Suflet de seară (antologie), Editura Cronica, Iași, 2003. Traduceri: Povestea marmotei. Basme romantice germane (în colaborare cu Hertha Perez), Iași, 1970; Joseph Roth, Cripta Habsburgilor (în colaborare cu Hertha Perez), București, 1973. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN Clubului european. Mai multe premii literare și diferite distincții, între care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru unele cuvinte vagi, pentru inserțiile de limbaj aulic în contexte de limbă comună și pentru folosirea termenilor rafinați, arhaizanți, eleganți; nu în ultimul rând pentru contemplarea lumilor primitive, intacte.103 Cardarelli a ales să imite Micile opere morale în Basmele genezei. Cât privește activitatea sa de critic, în ciuda faptului că interpretările propuse sunt uneori incorecte, afirmă Sergio Solmi, ele ne-au oferit cea mai fascinantă imagine novecentescă a lui Leopardi. Criticul ermetic atrăgea atenția asupra faptului că, uneori, pentru directorul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe care am evidențiat-o în lucrare este intratextualitatea transprozastică. Este vorba, pe de o parte, despre direcția orizontală: corespondență intratextuală. Aceasta angajează variantele finale, publicate sau nu (trei situate deasupra liniei de demarcație, celelalte dedesubt). Am exclus din analiză basmul deoarece considerăm că este o specie pe care nu o puteam lega intratextual de nuvele, fără riscul de a complica puțin analiza. Altă direcție de generare intratextuală este cea de sus în jos: filiația intratextuală. Ne-am oprit la filiația
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
citesc și găsesc între lucruri abstruse unele semințe de lumină pe cari apoi le țin minte ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 204). Este tocmai hipotextul originar, întâiul care nu a repetat cugetarea străină. Așa se explică predilecția pentru vechituri (cărți bizantine, basme). În paginile acestor cărți, Dan răscolea c-un fel de patimă. Eroul nuvelei reprezintă portretul scriitorului care intertextualizează caută să dezlege un proverb cu litere strâmbe. Autorul care face muncă de rescriere și lectorul care percepe fenomenul ca hipertextualitate (diferențiere
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o constelație intratextuală care subîntinde un stadiu inițiatic: povestea și jocul reprezintă prima evadare a copilului din realitate, urmate de vis54. (H1a) Ca să petreacă, inventară un joc de cărți. Regii, reginele și fanții de pe cărți erau toți chipuri copiate din basmele ce și le spuneau serile. Jocul însuși era o poveste lungă și-ncurcată, ca din halima, poveste căria nu-i mai dedeau de capăt până ce nu-ncetau, apăsați de somn (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 53-54). (h1b) Ca să petrecem
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
poveste căria nu-i mai dedeau de capăt până ce nu-ncetau, apăsați de somn (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 53-54). (h1b) Ca să petrecem făcurăm un joc de cărți. Regii, reginele și fanții de pe cărți erau toți chipuri copiate din basmele ce ni le spuneam, spre petrecere, serile, iar fiindcă nu aveam bani, ea se duse la un lac. Acolo fieștecare frunte de val reflecta o stea...ea intră încet în apa lacului și prinse încet, încet cu mâna din fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Asemeni acestuia mai are încă în perspectivă o lume a ideilor privirea clară, isteață, lipsa de conștiență a caracterului trecător al tuturor fantasmelor au întărit această idee în jurul său. Lumea copiilor e minunată. La aceasta (servesc) direct glumele sale și basmele (s.n.) actualizate și prietenii săi" ( ["Vârsta de 24 de ani..."] Eminescu: 2011, X, 309). 56 Varianta parțială ["Cugetări imposibile..."] prezintă același segment intratextual, cu diferența esențială că lipsește "În ele trăiește Archaeus...". 57 Prima din cele trei scrisori trimise de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de sfârșit. Astfel încât, s-ar putea spune că acest volum este "o abordare metafizică panteistă a iubirii, în care erosul se intensifică cu sacralizarea prin moarte a unui univers ritual. Ceea ce este tulburător, acum, vine din atmosfera intens onirică, de basm vegetal, amintind vag ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți mai aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
decât o atitudine stilistică"96. Condiționată de același anotimp, anticipat în volumul anterior, poeta încearcă și de această dată jocul, însă fără șanse de reușită, deoarece, volum al maturității, Octombrie, noiembrie, decembrie poate promova cel mult, "o atmosferă onirică, de "basm vegetal"97: "Așteaptă să vină octombrie./ Așteaptă să treacă/ tulburea fugă de moarte,/ Ascunsă în fruct,/ Neroada furie a creșterii/ Și coacerea oarbă,/ Așteaptă până creanga/ se leapădă de fructe/ și fiara își uită/ Puiul crescut./ Rămâi în cer,/ Până când
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
întoarce în livezi,/ În liniștea-ntreruptă doar de poame,/ Unde pe mii de ani-nainte vezi,/ Rostogolindu-se aceleași toamne,// Și orice spaime ar aduce norii,/ Din răscolite ceruri megieșe/ Ca-n cele mai de mult istorii/ Cireșii numără cireșe// Legile basmelor se schimbă/ zadarnic printre paradise,/ În doar de ei știuta limbă/ Caișii spun mereu caise// Și ca și cum nimic în lume/ Nu-i poate face să dispere,/ Când zările descresc, anume/ Merii îngână veșnic mere.// Oh, pomii frați de cruce și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îngână veșnic mere.// Oh, pomii frați de cruce și de țară, / Legați ca noi de vânt și de pământ,/ Când timpul singură-l măsoară/ Bătaia fructelor căzând... (În livezi) Deconstrucția prin reconstrucție este realizată la nivel universal, până și legile basmelor se schimbă, iar necuvintele lansează o limbă nouă, inaccesibilă oricui ("Legile basmelor se schimbă/ zadarnic prin paradise,/ În doar de ei știuta limbă"). Este vorba despre necuvintele instaurate de Nichita Stănescu și continuate, apoi, de către toți neomoderniștii. Un nou limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca noi de vânt și de pământ,/ Când timpul singură-l măsoară/ Bătaia fructelor căzând... (În livezi) Deconstrucția prin reconstrucție este realizată la nivel universal, până și legile basmelor se schimbă, iar necuvintele lansează o limbă nouă, inaccesibilă oricui ("Legile basmelor se schimbă/ zadarnic prin paradise,/ În doar de ei știuta limbă"). Este vorba despre necuvintele instaurate de Nichita Stănescu și continuate, apoi, de către toți neomoderniștii. Un nou limbaj, în care oricine poate vorbi omenește, plantele, arborii, pomii fructiferi, animalele,toate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un spațiu al vidului existențial: "În tine nu mi-e dor de nimeni,/ Pământ apus în somn/ Prin verzi orbite/ Și sunt străină dacă trec hotarul/ Pletelor tale obosite./ Eu numai limba ta/ O știu vorbi în vis/ Și spune basme numai pentru tine/ Prea trecătoru-mi paradis,/ Prea trecătorule stăpâne./ E frig afară/ Și ceața e deasă,/ Se face seară,/ Timpu-ncet se lasă,/ Dar cât de bine și de cald e-acasă,/ Când unul altuia ne spunem țară" (Țară). Întoarcerea către
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Dar cât de bine și de cald e-acasă,/ Când unul altuia ne spunem țară" (Țară). Întoarcerea către sine se confundă cu întoarcerea către o altă țară, diferită de cea a vidului existențial a acelui prezent și asemănătoare uneia de basm, aproape ireale. Parțial demolare, parțial reconstrucție, deconstrucția se menține și în această a doua etapă a creației blandiene fiind, de data aceasta, așa cum am mai spus, raportată la ideologie în mare parte. Autoarea este constrânsă să își demoleze toate idealurile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
omului adevărat, care crede cu sfințenie În dreptate, cinste, omenie, În solidaritatea cu cei aflați În suferință, care iubește traiul cumpătat, lipsit de excese sau patimi și este preocupat de educația intelectuală și morală proprie, cât și a celor apropiați. Basmele populare, doinele, proverbele ilustrează triumful idealului asupra realului, biruința logică a binelui asupra răului, dar și avatarurile Binelui În efortul său de a se afirma Împotriva răului, expresie a conștiinței faptului că nu există un bine absolut, Etica nu poate
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
jucând cu noi jocul poveștilor, lăsându-ne libertatea să ne căutăm pe noi înșine în ele, să ne visăm ca trăitori în ele. Dacă am fost, toată viața de până în 1988, o visătoare incorigibilă, e pentru că am citit prea multe basme. Nu regret. Dar, cum am plătit această formă de optimism e o poveste prea lungă, cât o viață. 2) Ce credeți despre "autodidaxie? Câtă... școală (studiu) este în operă, câtă experiență, câtă intuiție (mă gândesc la Ion Creangă, Panait Istrati
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
afinitate sau înrudire spirituală trebuie să fie "justificată" și printr-o înrudire fizică, materială, concretă. Aceasta este Precista căreia i se închină poporul; ea este cea nelipsită din colinde, cea chemată în ajutor prin descântece, cea despre care se spun basme și legende cu rost apotropaic, cea invocată în cântecele funerare ca "gazdă" (adică stăpână) a celuilalt tărâm. Mai aproape de o Mare Zeiță neolitică, decât de o divinitate creștină, această Sântămărie este sufletul însuși al religiozității populare românești; faptul că i
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
muguri de creier". Iată și enunțuri în tonalitate poetică: "Copiii, născuți toți în maternități, rămîneau acolo și nu erau legănați, ceea ce ar fi constituit o înclinare mai tîrziu spre reverie. Nu erau adormiți în luluit sau cîntece, nu auzeau un basm, nu ascultau o poveste"; Această glandă spuneau superstițiile se proiecta afară din craniu la oamenii dinaintea noastră și prin ea se putea privi lumea viitoare. Prin ea se primeau insuflările și inspirațiile de sus. Apoi ea se retrăgea și se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Trăsătura caracteristică a nuvelelor și romanelor care pot fi încadrate într-o a patra variantă stilistică este reprezentată de deplasarea narațiunii spre fabulos. Autorii avuți în vedere, Ion Pop-Florantin și George Baronzi văd istoria timpului foarte îndepărtat ca întrepătrunsă cu basmul, în special cu ceea ce reprezintă, în cadrul acestei specii populare, evaziunea în fantastic. În cazul acestor romane și nuvele, pe de o parte, lucrurile sunt simplificate față de basm, pentru că lipsește în proza artistică istorică la care ne referim, sistemul emblematic al
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ion Pop-Florantin și George Baronzi văd istoria timpului foarte îndepărtat ca întrepătrunsă cu basmul, în special cu ceea ce reprezintă, în cadrul acestei specii populare, evaziunea în fantastic. În cazul acestor romane și nuvele, pe de o parte, lucrurile sunt simplificate față de basm, pentru că lipsește în proza artistică istorică la care ne referim, sistemul emblematic al imagisticii populare. Din această cauză, basmul și povestea cultă, atât de cultivate în secolul al XIX-lea, se vor supune canoanelor narative populare, în vreme ce proza artistică istorică
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]