6,391 matches
-
deschiderea Laboratorului Național Los Alamos, parte componentă a Proiectului Manhattan. Inițial bombă era de tip „pistol”, ulterior, în aprilie 1944, s-a descoperit că fisiunile spontane ale uraniului puteau fi folosite mai eficient în alte tipuri de bombe. Pentru realizarea bombei, s-a folosit o tehnologie simplă care a constat în ciocnirea a două blocuri de uraniu 235 în urma căreia, se atingea masă critică pentru a declanșa fisiunea. Prin urmare, bombă nu a fost testată, ulterior dovedidu-se că implozia din Testul
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
folosite mai eficient în alte tipuri de bombe. Pentru realizarea bombei, s-a folosit o tehnologie simplă care a constat în ciocnirea a două blocuri de uraniu 235 în urma căreia, se atingea masă critică pentru a declanșa fisiunea. Prin urmare, bombă nu a fost testată, ulterior dovedidu-se că implozia din Testul Trinity și apoi cea de la Nagasaki a fost mult mai eficient. Concluzia specialiștilor, a fost că era nevoie de mai puțin material fisionabil și a permis utilizarea de plutoniu 239
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
dovedidu-se că implozia din Testul Trinity și apoi cea de la Nagasaki a fost mult mai eficient. Concluzia specialiștilor, a fost că era nevoie de mai puțin material fisionabil și a permis utilizarea de plutoniu 239. Mai mult decât atât, aceasta bombă a fost extem de periculoasă datorită celor două blocuri de uraniu care s-ar fi putut ciocni accidental. Cu toate că, pentru Little Boy s-a folosit același sistem de detonare în aer folosit și pentru Fâț Mân ("Grăsanul"), bombă continuă să
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
atât, aceasta bombă a fost extem de periculoasă datorită celor două blocuri de uraniu care s-ar fi putut ciocni accidental. Cu toate că, pentru Little Boy s-a folosit același sistem de detonare în aer folosit și pentru Fâț Mân ("Grăsanul"), bombă continuă să fie periculoasă pentru cei care o manevrau. Astfel Căpitanul William “Deke” Parsons, a hotărât că explozibilul convențional (cordita), urma să fie pus în bombă după decolarea avionului. Dacă bombă ar fi căzut în apă, reacția ar fi fost
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
a folosit același sistem de detonare în aer folosit și pentru Fâț Mân ("Grăsanul"), bombă continuă să fie periculoasă pentru cei care o manevrau. Astfel Căpitanul William “Deke” Parsons, a hotărât că explozibilul convențional (cordita), urma să fie pus în bombă după decolarea avionului. Dacă bombă ar fi căzut în apă, reacția ar fi fost violență, deoarece apă ar fi accelerat reacția, iar materialul radioactiv ar fi fost dispersat pe zona mai mare. După desprinderea de avion, si armarea bombei, altimetrul
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
detonare în aer folosit și pentru Fâț Mân ("Grăsanul"), bombă continuă să fie periculoasă pentru cei care o manevrau. Astfel Căpitanul William “Deke” Parsons, a hotărât că explozibilul convențional (cordita), urma să fie pus în bombă după decolarea avionului. Dacă bombă ar fi căzut în apă, reacția ar fi fost violență, deoarece apă ar fi accelerat reacția, iar materialul radioactiv ar fi fost dispersat pe zona mai mare. După desprinderea de avion, si armarea bombei, altimetrul și senzorii de presiune s-
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
în bombă după decolarea avionului. Dacă bombă ar fi căzut în apă, reacția ar fi fost violență, deoarece apă ar fi accelerat reacția, iar materialul radioactiv ar fi fost dispersat pe zona mai mare. După desprinderea de avion, si armarea bombei, altimetrul și senzorii de presiune s-au activat. Dispozitivele de detonare a corditei au fost conectate la altimetru pentru a sincroniză detonarea cu altitudinea programată. În cazul în care acesta nu ar fi funcționat, altitudinea ar fi urmat să fie
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
au fost conectate la altimetru pentru a sincroniză detonarea cu altitudinea programată. În cazul în care acesta nu ar fi funcționat, altitudinea ar fi urmat să fie stabilită pe baza unui barometru. Prin determinarea presiunii atmosferice care crește pe masura ce altitudinea bombei scădea, capșa de detonare a corditei ar fi fost declanșată de barometru. Astfel proiectilul a fost propulsat spre țintă cu 300 m/s, detonând bombă la 600 de metri deasupra solului). Principalele părți componente ale bombei au fost cele două
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
să fie stabilită pe baza unui barometru. Prin determinarea presiunii atmosferice care crește pe masura ce altitudinea bombei scădea, capșa de detonare a corditei ar fi fost declanșată de barometru. Astfel proiectilul a fost propulsat spre țintă cu 300 m/s, detonând bombă la 600 de metri deasupra solului). Principalele părți componente ale bombei au fost cele două cilindre de uraniu 235, acestea au fost împărțite în proiectil și țintă (proporția 40:60). Proiectilul avea o lungime de 16 cm, 10 cm în
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
care crește pe masura ce altitudinea bombei scădea, capșa de detonare a corditei ar fi fost declanșată de barometru. Astfel proiectilul a fost propulsat spre țintă cu 300 m/s, detonând bombă la 600 de metri deasupra solului). Principalele părți componente ale bombei au fost cele două cilindre de uraniu 235, acestea au fost împărțite în proiectil și țintă (proporția 40:60). Proiectilul avea o lungime de 16 cm, 10 cm în diametru și cântarea 25,6 kg. Acesta era format din 6
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
folosit cordita, un exploziv de artilerie, preparat din nitroglicerina și nitroceluloza. Țeavă, împreună cu materialele explozibile și fisionabile au fost învelite într-un strat gros de plumb de aproximativ 60 cm, pentru a proteja de radiații mecanismele electronice și mecanice ale bombei. La începutul lunii mai 1945, bombă era construită, insă îi lipsea încărcătură de uraniu îmbogățit care încă nu fusese livrată. Pe 11 mai 1945, o comisie formată din Generalul Farrell, Colonelul Seeman, Căpitanul Parson, Maiorul Derry și profesorii Robert Oppenheimer
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
preparat din nitroglicerina și nitroceluloza. Țeavă, împreună cu materialele explozibile și fisionabile au fost învelite într-un strat gros de plumb de aproximativ 60 cm, pentru a proteja de radiații mecanismele electronice și mecanice ale bombei. La începutul lunii mai 1945, bombă era construită, insă îi lipsea încărcătură de uraniu îmbogățit care încă nu fusese livrată. Pe 11 mai 1945, o comisie formată din Generalul Farrell, Colonelul Seeman, Căpitanul Parson, Maiorul Derry și profesorii Robert Oppenheimer, Stearns, Wilson, Tolman au încearcat stabilirea
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
au încearcat stabilirea țintei pentru Little Boy. Au fost menționate șase ținte, acestea au fost: În cele din urmă, pe 2 august a fost ales orașul Hiroshima, deoarece acesta a fost ferit de bombardamentele convenționale pentru a putea fi testată bombă nucleară. Americanii considerau că, pentu a observa mai bine efectele bombei, orașul nu trebuia să prezinte urme ale altor bombardamente. În dimineața zilei de 6 august 1945, la ora 8:15, bombardierul Enola Gay, pilotat de Colonelul Paul Tibbets de la
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
ținte, acestea au fost: În cele din urmă, pe 2 august a fost ales orașul Hiroshima, deoarece acesta a fost ferit de bombardamentele convenționale pentru a putea fi testată bombă nucleară. Americanii considerau că, pentu a observa mai bine efectele bombei, orașul nu trebuia să prezinte urme ale altor bombardamente. În dimineața zilei de 6 august 1945, la ora 8:15, bombardierul Enola Gay, pilotat de Colonelul Paul Tibbets de la baza aeriană 393d Bomb Squadron, Missouri Statele Unite, lansează bombă deasupra orașul
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
bine efectele bombei, orașul nu trebuia să prezinte urme ale altor bombardamente. În dimineața zilei de 6 august 1945, la ora 8:15, bombardierul Enola Gay, pilotat de Colonelul Paul Tibbets de la baza aeriană 393d Bomb Squadron, Missouri Statele Unite, lansează bombă deasupra orașul japonez Hiroshima. Cu o lungime de 3 metri și un diametru de 71 cm, bombă cântarea 4.000 kg, din care 64 kg reprezenta uraniul 235. Puterea exploziei a fost estimată la aproximativ 12 kiloton de TNT, ucigând
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
TNT, ucigând aproximativ 140.000 de oameni. Sondele parașutate înainte de explozie, care au măsurat puterea exploziei, au arătat ca Little Boy a generat aproximativ 12 kilotone. Daunele au fost generate de cumulul celor trei efecte: explozie, incendiu și radiații. Explozia bombei a generat o sferă de foc (o ciupercă) și radiații X care au fost dispersate în toate direcțiile, cu viteza sunetului. Little Boy a oferit specialiștilor ocazia de a studia efectele exploziei, mult mai bine decât a făcut-o Fâț
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
nu se poate determina numărul celor care au scăpat de explozie și au murit în incendii. În zona de impact cenușă și praful au fost contaminate. Suprafață afectată de radiații este mult mai mare comparativ cu celelalte efecte distructive ale bombei. Bombele cu detornare în aer, pot risipi radiațiile în stratosferă, având un impact asupra mediului la nivel global. În cazul "Băiețelului", detonarea a avut loc la 600 metri, fapt pentru care la sol nu s-a format crater și nu
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
se poate determina numărul celor care au scăpat de explozie și au murit în incendii. În zona de impact cenușă și praful au fost contaminate. Suprafață afectată de radiații este mult mai mare comparativ cu celelalte efecte distructive ale bombei. Bombele cu detornare în aer, pot risipi radiațiile în stratosferă, având un impact asupra mediului la nivel global. În cazul "Băiețelului", detonarea a avut loc la 600 metri, fapt pentru care la sol nu s-a format crater și nu a
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
medie de acțiune: 1.200 km. A fost testată cu succes în 1953. Primul ICMB sovietic a fost R-7 (nume-cod la NATO: SS-Sapwood). Aceasta avea două trepte, putând transporta o încărcătură utilă de 5. 400 kg, suficientă pentru a duce bomba atomică sovietică la 7. 000 km distanță. După mai multe eșecuri, prima lansare reușită a avut loc în august 1957, cu această ocazie fiind transportată o încărcătură pasivă până în peninsula Kamceatka. Emigrantul rus Leonid Vladimirov ne spune cum îl descria
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
care animalele de companie sunt alese în Insaniquarium. Altă inspirație pentru mecanica de joc a venit de la filmul elvețian al familiei Robinson, în special în cazul în care familia se apără împotriva piraților. Aceasta a fost sursa de inspiratie pentru "Bomba de cartofi", Fan a declarat că a este suficient pentru ca un zombi să pășească pe bombă, și să fie învins și acoperit în piure de cartofi Echipa a vrut să aducă înapoi extratereștrii din Insaniquarium, dar în cele din urmă
Plants vs. Zombies () [Corola-website/Science/318392_a_319721]
-
de la filmul elvețian al familiei Robinson, în special în cazul în care familia se apără împotriva piraților. Aceasta a fost sursa de inspiratie pentru "Bomba de cartofi", Fan a declarat că a este suficient pentru ca un zombi să pășească pe bombă, și să fie învins și acoperit în piure de cartofi Echipa a vrut să aducă înapoi extratereștrii din Insaniquarium, dar în cele din urmă i-au schimbat în zombii, deoarece jucătorii ar putea reacționa mai ușor, din cauza modului lent al
Plants vs. Zombies () [Corola-website/Science/318392_a_319721]
-
Piloții "kamikaze" încercau intenționat prăbușirea avionului adesea încărcat cu explozibil în portavioanele Aliaților, putând fi incărcați cu bombe, torpile sau rezervoare de combustibil pline. Funcțiile principale ale avionului - bombardare, torpilare sau combatul aerian - erau abandonate, acesta fiind modificat și convertit strict la detaliile necesare misiunii: încărcarea peste limitele normale cu exploziv. Scopul, care era imobilizarea și scufundarea a
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
prima misiune "kamikaze" a avut loc la 13 septembrie 1944. Un grup de piloți din Escadrila 31 Aviație din Insula Negros au decis lansarea unui atac sinucigaș în dimineața următoare. Locotenentul Takeshi Kosai și un sergent au fost selectați. Două bombe de câte 100 kg fiecare au fost atașate celor două avioane de luptă iar piloții au decolat înainte de asfințit planuind coliziunea cu portavioane americane. Nu s-au mai întors niciodată și nu există nicio înregistrare oficială a vreunui avion care
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
denumirea de Baza Aeriană Clark) de lângă Manila, la 19 octombrie, Onishi le-a spus ofițerilor din sediul Grupului Aerian 21: "Nu cred că există o altă posibilitate certă de a îndeplini misiunea [de a păstra Filipinele], decât să pun o bombă de 250de kg pe un Zero și să-l izbesc într-un portavion american, macar pentru a-l dezafecta pentru o săptămână." Comandantul Asaiki Tamai a întrebat un grup de 23 de elevi piloți dintre cei mai talentați, toți antrenați
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
bateriile antiaeriene. Ultimele două au vizat USS White Plains. Unul, aflat sub un foc intens și deja fumegând, a abandonat planul inițial care viza White Plains și s-a îndreptat către USS St. Lo brăzdând puntea de zbor a acestuia. Bomba sa a cauzat incendierea unei porțiuni a portavionului rezultând explozia în lanț a bombelor stocate în magazia lui St. Lo și cauzând scufundarea portavionului . Până la sfârșitul zilei de 26 octombrie 1944, 55 de "kamikaze" din Forța Specială de Atac au
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]