5,695 matches
-
și a exarhului de la Ravenna. Despre epoca de după înlocuirea lui Iustinian al II-lea (695) sunt știute doar detalii; în conformitate cu acestea Sergiu a întreprins multe călătorii, sfințind mai multe biserici noi. Papa Sergiu a îmbogățit slujba liturghiei, adăugând de pildă cântarea Agnus Dei la aceasta. Bisericile romane au fost bogat decorate (în 688, rămășițele pământești ale lui Leon cel Mare au fost tranferate în interiorul Bisericii Sf. Petru). Pe plan extern a contribuit la înbunătățirea relațiilor cu francii. Biserica Catolică îl sărbătorește
Papa Sergiu I () [Corola-website/Science/305412_a_306741]
-
din Capitală e ocupat de Dionisie Lupu, om luminat care inițiază o adevărată campanie de „autohtonizare” a vieții eclesiastice. Astfel, în 1820, la numai 23 de ani, Anton Pann este numit de Prea Sfințitul Dionisie Mitropolitul în comisia pentru traducerea cântărilor bisericești din grecește în românește, folosindu-se de noua semiologie hrisantică, dovadă că devenise un nume cunoscut în viața muzicii bisericești a epocii. Tot în 1820, Anton Pann se căsătorește cu o fată săracă, pe nume Zamfira Agurezan. Din această
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
strânsă prietenie. După înăbușirea Zaverei, revine în București în primăvara anului 1822. Reîntors în București, Anton Pann își continuă activitatea de tălmăcire a melodiilor de strană. Concomitent, Ieromonahul Macarie reușește să tipărească la Viena în anul 1823 primele cărți de cântări bisericești în limba română: "Teoreticonul", "Anastasimatarul" și "Irmologhionul", în tipografia călugărilor mechitariști (armeni). În anul 1823 ajunge profesor de psaltichie la școala de cântări bisericești de pe Podul Mogoșoaia (astăzi Calea Victoriei). În anii 1826-1827 își va desfășura activitatea ca „dascăl de
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
de strană. Concomitent, Ieromonahul Macarie reușește să tipărească la Viena în anul 1823 primele cărți de cântări bisericești în limba română: "Teoreticonul", "Anastasimatarul" și "Irmologhionul", în tipografia călugărilor mechitariști (armeni). În anul 1823 ajunge profesor de psaltichie la școala de cântări bisericești de pe Podul Mogoșoaia (astăzi Calea Victoriei). În anii 1826-1827 își va desfășura activitatea ca „dascăl de muzichie” la școala de pe lângă Episcopia Râmnicului și cântăreț la biserica „Buna Vestire” din Râmnicu Vâlcea. Nu se cunoaște în ce împrejurări a ajuns în
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
Vestire” din Râmnicu Vâlcea. Nu se cunoaște în ce împrejurări a ajuns în acest oraș; este foarte probabil să fi fost transferat aici disciplinar din pricina divorțului de prima soție sau la insistențele episcopului Neofit, sprijinitorul său la tipărirea cărților de cântări pe care le va da la lumină după anul 1840. În timpul șederii la Râmnicu Valcea, Anton Pann a locuit în imobilul din strada Știrbei Vodă (azi Muzeul memorial „Anton Pann”), aflat pe acea vreme la marginea orașului, pe drumul Cheii
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
veche clădire din Râmnicu-Vâlcea, care mai păstrează stilul acestă de construcție curat românesc, cu specificul zonei vâlcene. În activitatea sa de la Episcopie, Anton Pann a avut ca scop principal românizarea și modernizarea muzicii bisericești, dovadă fiind manuscrisele redactate, constând în cântări specifice cultului ortodox: polieleuri, axioane, doxologii. În același timp, preda lecții de muzică maicilor de la mănăstirile „Dintr-un Lemn” și „Surupatele”. În anul 1830 deschide seria tipăriturilor sale cu conținut religios și laic. Acum va tipări lucrarea "Versuri musicești ce
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
muta în casa din mahalaua Bradului. Perioada anilor 1840-1854 va fi prolifică sub aspect editorial-tipografic, autorul reușind să tipărească unele culegeri religioase și folclorice, să adauge multe alte lucrări și, în același timp, să ofere stranei românești, toate cărțile de cântări bisericești. După douăzeci de ani de așteptare reușește să tipărească Noul Doxastar, tomul 1, în tipografia lui Constantin Pencovici, cu binecuvântarea noului mitropolit al Ungrovlahiei, Neofit, ales în scaun în iulie 1840. La scurt timp după înscăunarea mitropolitului Neofit, Anton
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
nu era doar o treabă de negustorie, ci mai ales un mijloc de a-și răspândi lucrările sale de psaltichie, cu ajutorul cărora școlarii să poată înainta și să ajungă la o știință temeinică și folositoare, iar cântăreții să nu neglijeze cântarea ci să se desăvârșească în meșteșugul musichiei. În anul 1847, tipărește unsprezece cărți, șase „politicești” și cinci cu cântări bisericești, respectiv: "Heruvico-Chinonicar", tom I și II; "Prescurtare din Bazul muzicii bisericești și din Anastasimatar"; "Rânduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghii" și
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
psaltichie, cu ajutorul cărora școlarii să poată înainta și să ajungă la o știință temeinică și folositoare, iar cântăreții să nu neglijeze cântarea ci să se desăvârșească în meșteșugul musichiei. În anul 1847, tipărește unsprezece cărți, șase „politicești” și cinci cu cântări bisericești, respectiv: "Heruvico-Chinonicar", tom I și II; "Prescurtare din Bazul muzicii bisericești și din Anastasimatar"; "Rânduiala Sfintei și Dumnezeieștei Liturghii" și "Păresimier". În anul 1848, anul revoluției de la Islaz, activitatea sa editorial-tipografică este mult mai redusă, reușind să dea la
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
anul 1848, anul revoluției de la Islaz, activitatea sa editorial-tipografică este mult mai redusă, reușind să dea la lumină doar patru cărți, dintre care două laice, una cu caracter religios, "Cântece de stea", ediția a IV-a și "Privighierul", care cuprinde cântările Vecerniei și Utreniei. În paralel cu munca didactică, o va desfășura și pe aceea de cântăreț la biserica Kretzulescu, unde reușise să formeze un cor de tineri, plătiți cu câte 20 de lei pe lună. Activitatea sa didactică a încetat
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
șase luni) și 1850. În 24 mai 1851, când s-a redeschis seminarul, Pann află cu uimire că nu mai figurează printre profesori, în locul său fiind numit, la clasa I de psaltichie ierodiaconul Calistrat, iar la clasa a doua de cântări, ierodiaconul Ironim. Tot acum va tipări un "Tipic bisericesc", tradus din grecește împreună cu preotul Ioan Călărășanu de la Biserica Lucaci, dat la lumină în tipografia sa, cu binecuvântarea mitropolitului Nifon. În anul 1852 tipărește alte cărți cu conținut politicesc. După o
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
în ediția din 1937, în care acesta prezintă culegeri de cântece, după cum urmează în propria sa introducere: Altele din creațiile și culegerile sale au apărut în broșurile (șase la număr) „Spitalul amorului sau Cântătorul dorului”, în anul 1850, cu modurile cântărilor pe note psaltice. În introducerea lor, intitulată " La Balamuc", Anton Pann transmite câte un mesaj, "către cititori" (referitor la titlul și însemnătatea publicației) și "către domnii poeți ai poemelor noi care se adaogă la toată lumea" (referitor la poeme și autori
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
Aurel Giroveanu. 1976 -iulie,Turneu,artistic că dirijor al Ansamblului folcloric „Prahova”coregraf Dumitru Pârvu,de pe lângă Palatul Culturii din Ploiești,la Tarcento-Italia . 1977-iulie, Turneu artistic că dirijor al Ansamblului „Prahova” la Messina-Italia. 1977-membru în Juriul național de specialitate la Festivalul”Cîntarea României”-secțiunea teatre de estrada profesioniste. 1977-Director artistic în turneul de la Varna Bulgaria cu Corala feminină „Camerata” a Palatului de Cultură din Ploiești,dirijor Prof.Gheorghe Ionescu. 1979-Turneu artistic la Zacopane-Polonia,în calitate de Conducător artistic al Ansamblului”Crăițele” din Valea Doftanei
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă-Prahova (CJÎCPMAM). 1983-detașat caInstructor principal cu probleme de artă la Comitetul de Cultură al jud.Prahova. 1987-Membru al juriului interjudețean-sectia teatre profesioniste de revista și de estradă-în cadrul Festivalului Național „Cântarea României”-secțiunea muzică pop 1961-1990-280 concerte și spectacole de muzică populară dirijate în emisiunile TV(„La portița dorului”,”Un cîntec pentru fiecare”,”Cîntați cu noi”etc...) 1961-2005,-180minute imprimate,cuOrchestra”FlacăraPrahovei”,OrchestraRadioBucurești, Orchestră ansamblului „Prahova”,cu soliștii Aurel Bănica,IleanaSărăroiu
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
Ploiești: "...culegerea se adresează inimilor noastre simplu, direct, dezvăluind frumusețea sentimentelor pe care le exprimă. Evocarea trecutului istoric,permanentă idealurilor de independență, libertate și dreptate socială, răsună în cîntecele”Liberi în veci” de Leonida Brezeanu" etc. CORNELIU ȘERBAN în Rev.” Cîntarea Romîniei” nr.7, 1987, pg. 21-22, iulie 1987 ”Medalion Leonida Brezeanu”. VLAD ANDREI în ziarul”Romînia Liberă”nr.13634-7 sept.1988 Referindu-se la spectacolul de opereta Papura Vodă: "iar compozitorul L. Brezeanu a împlinit atmosferă reprezentației prin muzică scrisă
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
prin muzică scrisă, în care țesătura melodiilor se structurează fericit cu tonurile crude ale melosului balcanic..." BIBLIOGRAFIA PRAHOVEI -anii 1968, 1969, 1970, 1971, editata de Bibliotecă Județeană ”N.Iorga” - Ploiești. GHEORGHE ȚENȚULESCU: "Stagiunea de vară a Teatrelor Populare", în revistă "Cîntarea României", nr.8/august 1980, pag. 18, București. GH.ȚENȚULESCU: "Însemnări de la premiera operetei ”Drumu-i lung, povestea-i scurtă” de Florin Comișel, dirijor Leonida Brezeanu, prezentată de Teatrul Popular al Casei de Cultură din orașul Slănic-Prahova - director: Maria Corduleanu. (în
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
Ignat, Maria Stoica, Maria Balea, Paraschiva Cândea, Paraschiva Lupea, Maria Fogoroș, Ana Fogoroș, Ana Stoichiță, Rafira Fogoroș, Emilia Fogoroș și multe altele. Se remarcă pe lângă cele enumerate, Eva Sârbu, ale cărei realizări au ajuns în faza republicană a festivalului național „Cântarea României” . De subliniat rămâne faptul că traista tradițională racoviceană, ca și desagii, țolurile sau alte piese de uz casnic, de port sau de podoabă, prezintă particularități cromatice, de croi, de compoziție etc., care le deosebesc net de cele similare produse
Arta populară a comunei Racovița () [Corola-website/Science/313186_a_314515]
-
ajunge la apogeu în anii '70-'80 ai secolului XX, când istoria primește o dimensiune ritualică și ajunge o anexă a propagandei. În această ultimă perioadă istoria este „făurită” și trăită la modul spectacular în cadrul unor manifestări precum Festivalul Național Cântarea României. În aceeași perioadă se susține ideea conform căreia românii sunt urmașii unui popor care are în România o continuitate de două mii de ani (idee prelungită în ritualuri precum Daciada), este revigorat mitul „visului de veacuri” al românilor personificat în
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
evocă suferințele românilor transilvăneni, cu procedee literare întâlnite și la Coșbuc. Andrei Bârseanu, T. Murășanu, I. Broșu sunt poeți care publică în "Pagini literare" și sunt însuflețiți de exemplul lui O. Goga, dar nu pot înălța fără talent o nouă ,cântare a pătimirii noastre”. Poezia de dragoste este semnată de Aron Cotruș, T. Murășanu, Ovidiu Hulea, I. U. Soricu, M. Pallade și alte câteva nume. Secțiunea a doua a "Paginilor literare" cuprinde, sub titlul general „Cronică”, materiale din domenii variate. Se
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
evrei) conținând șlagărele „Galbi” și „Im nin'alu” și încă două cântece în traducere din albumul „Yamim nishbarim” și doua cântece „dance” etnice. S-a evidențiat și reînnoirea de către Haza a unui fragment intituat „Love Song” (Cântec de dragoste) din Cântarea Cântărilor din primul ei album solo, și în care solista cântă fără acompaniament, doar pe un fond limitat de ecou. Albumul acesta s-a vândut în Europa până la sfârșitul anului în peste un milion de exemplare și în câteva zeci
Ofra Haza () [Corola-website/Science/314689_a_316018]
-
conținând șlagărele „Galbi” și „Im nin'alu” și încă două cântece în traducere din albumul „Yamim nishbarim” și doua cântece „dance” etnice. S-a evidențiat și reînnoirea de către Haza a unui fragment intituat „Love Song” (Cântec de dragoste) din Cântarea Cântărilor din primul ei album solo, și în care solista cântă fără acompaniament, doar pe un fond limitat de ecou. Albumul acesta s-a vândut în Europa până la sfârșitul anului în peste un milion de exemplare și în câteva zeci de
Ofra Haza () [Corola-website/Science/314689_a_316018]
-
fost dezbrăcați și azvârliți pe podeaua rece. Celula nu avea ferestre și nici aerisire. "„Unul dintre paznici va povesti mai târziu cum după câteva ore, din mormântul celor îngropați de vii a început să se audă murmur de rugăciuni și cântări în cinstea Maicii Domnului”. Aceste cântări au început să se audă, din ce în ce mai putin, odată cu trecerea timpului, până la moartea sa. După terminarea războiului, au început demersurile pentru ridicarea lui la cinstea sfintelor altare. În anul 1974 papa Paul al VI-lea
Maximilian Kolbe () [Corola-website/Science/314763_a_316092]
-
rece. Celula nu avea ferestre și nici aerisire. "„Unul dintre paznici va povesti mai târziu cum după câteva ore, din mormântul celor îngropați de vii a început să se audă murmur de rugăciuni și cântări în cinstea Maicii Domnului”. Aceste cântări au început să se audă, din ce în ce mai putin, odată cu trecerea timpului, până la moartea sa. După terminarea războiului, au început demersurile pentru ridicarea lui la cinstea sfintelor altare. În anul 1974 papa Paul al VI-lea l-a trecut în rândul „fericiților
Maximilian Kolbe () [Corola-website/Science/314763_a_316092]
-
Telciu - d. 28 aprilie 2009, Bistrița) a fost o bine cunoscută și apreciată interpretă de folclor românesc transilvănean. Este membră a "Academiei Artelor Tradiționale" de la Sibiu din 1995, dar și Cetățean de Onoare al localității Leșu. A obținut trei medalii "„Cântarea României”", a participat la numeroase festivaluri folclorice și de asemenea a colaborat cu mai multe ansambluri năsăudene. A publicat importante culegeri de folclor, casete, discuri și compact-discuri și s-a bucurat de aprecierea iubitorilor de folclor din întreaga țară și
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
intitulat " Ia-mă în brațe, dorule",care s-a bucurat de o foarte bună primire din partea publicului. Apoi a făcut și alte înregistrări la diferite case de producție. Are înregistrate trei CD-uri cu pricesne, două cu colinde, altele cu cântări de dragoste și de dor. Are înregistrat un CD "Mândre-s nunțile la noi" cu folclor din ceremonialul de nuntă năsăudeană și, de asemenea, are în repertoriu și balade. Repertoriul Valeriei Peter Predescu este năsăudean, dar cuprinde cântece și din
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]