7,041 matches
-
singur cu hîrtia feminină-n față, căreia-i poți face ce vrei. Iar ca să-nvăț ce vreau metoda a fost nu studiul maeștrilor, că n-aveam grilă universitară, ci simpla lor lectură. Cum m-ar fi putut ajuta mersul la cenaclu să-i citesc. Măcar din curiozitate ar fi trebuit să văd cum, din păcate nu eram curios. Eram numai obligat de recunoștință. Și ce altceva putea fi decît o resuscitare prin subterane, de pildă a boemei pariziene, românești, de la 1900
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uneori violoncelul furios. Asta zic eu, În anul 2002, prin martie cu părul căzut și șosete de culori diferite. Cine știe ce voi fi zis mîine. Nu-mi pare rău că m-am dus. Atunci Îmi părea. Mai ales că picam În cenaclu direct din trenul de navetă, Înghețat, obosit, pe-ntuneric, scîrbit de viața la țară unde se năștea Întruna ceva veșnic, capital, oul, iar corolarul teoriei zigotului, omul de la țară Îl mînca dogmatic, precum Columb abia așteptam să fac un duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-n zilele cînd era frig sau se stingea lumina și se suspenda reuniunea. Nu ne păsa prea mult de beznă. Fiindcă se luau În discuție Însorita estetică, splendoarea unui verb plasat În iarbă, harpa de iarbă și adîncimea unei pauze, cenaclul fiind mai ales de poezie, nu societatea ce se-nchidea În urma noastră odată cu ușa, n-am auzit pe nimeni În rolul unui Maiakovski contemporan În tricou eroic dar Îmbrăcat pe dos, recitînd Într-o germană aproximativă versuri de subminare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ferit de binecuvîntarea colectivă putea fi considerată În anii ’80 subversivă, doar trăiam vremuri În care printr-o simplă expirație ți se părea că scoți aburi clandestini, Însă dacă ar susține cineva astăzi, la doisprezece ani de la răscoală, că un cenaclu era o formă de curaj, luptă, disidență, ar exagera. Era o formă de viață a unei tinereți literare, identică cu aceea a unui trilobit. Ori iguană, cactus, peștișor de aur fără puteri miraculoase. Un exercițiu de expresie, o frondă inofensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gazeta de perete, În coloana cu pionieri morți, fruntași la Învățătură, sau la scările late pe care urcam Învăluiți În fum de țigară și-un profund aer de singurătate laterală pentru a ajunge În sala de clasă unde se ținea cenaclul și se desfăceau În două ore solitudinea, cravata, puteam În sfîrșit respira, circular, În jurul mesei. Această deschidere siciliană explică destul de bine maniera de joc prin care erau pulverizate textele citite la cenaclu, În special de către tandemul inoxidabil Horia Gârbea / Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ajunge În sala de clasă unde se ținea cenaclul și se desfăceau În două ore solitudinea, cravata, puteam În sfîrșit respira, circular, În jurul mesei. Această deschidere siciliană explică destul de bine maniera de joc prin care erau pulverizate textele citite la cenaclu, În special de către tandemul inoxidabil Horia Gârbea / Radu Sergiu Ruba. Chiseliță le făceau. Cu sarcasm, sardonic, cu voluptate, ironie, vervă și puncte finale audibile ce cădeau ca niște obuze mici În capul tot mai coborît Între umeri al vinovaților. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și făcea, dar fără să mai atingă nivelul letal al radiației. Devastau, nelăsînd În aer nici urmă de speranță. Un adevărat holocaust. Faptul că-mi era destul de milă de cei puși la zid nu Însemna decît că nu pricepeam rolul cenaclurilor. Aveam să-l pricep peste ani, ca scriitor, dar mai ales ca redactor. În sfîrșit, după ce tunurile din Navarone tăceau, mai punea cîte-un punct pe-un i scăpat cu viață, cîte-o virgulă cristalină, monitorul, care vreo doi ani a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poet care scrie acum o proză singulară de excepție, merge și vorbește singur la Neptun pe faleză, Paul Vinicius și Doru Mareș (se ivea din cînd În cînd, Învăluit În barbă cu portțigaret) și Angela Martin, care nu venea la cenaclu dar care, potrivit răpăielilor unor tobe apărute la Rancas, a fost primul meu critic avizat. În vreo doi, trei ani am reușit să mă Împrietenesc oarecum cu Radu Sergiu Ruba, un scriitor (poetul care-mi place cel mai mult) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
groază de potențial mari prieteni. „Am tresărit de curînd la observația că eu sînt un inadaptabil. Ce-ar zice dacă i-aș spune că, dimpotrivă, oamenii nu sînt adaptabili la felul meu de-a fi?”, Radu Petrescu, ca să revin la cenaclu. Ultimul cuvînt Îi aparținea lui Mircea Martin. Deși stătea printre noi, stilul lui elegant Îl ajuta să pară departe. Era binevoitor. Ruba a scris chiar o poezie În care-l asemuia c-un palmier. Care se legăna În capul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cartiere și provincii mentale de insuportabila arsură a poeziei În bust, izbucnind În lacrimi la Horia + Radu și zîmbete canonizate la sfîrșit. Îmi atrăgeau interesul plin de respect fiindcă purtau sutien - se făcea mereu iarnă pe-atunci, așa-mi amintesc cenaclul, pentru explicații suplimentare vezi cuvîntul șezătoare - Însă, ce păcat, tinerele nu aveau noroc, talent, inspirație, aveau numai rimă, peste tot, aducîndu-mi În memorie brusc singura mea notă proastă, la matematică În clasa a șasea. Așa că le lăsam singure risipite-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îi lăsa impasibil să vorbească. Să comită sacrilegiul. M-au desființat cu veselă gingășie. Nu-mi venea să cred. Ce dracu’ era asta, blestemam clipa-n care fusesem de acord să vin la nenorocitul ăsta de Universitas, să citesc la cenaclu, să citesc În general și să scriu În particular, să urmez medicina, să m-apuc de ceea ce crezusem cu nestrămutare că-i literatură, nu era, eram siderat. Au mai vorbit și alții. Pe același ton. Abia-i mai auzeam. Scriam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Popescu, extraordinara scriitoare de mai tîrziu dar și de-atunci. Pentru clipa-n care s-a declarat entuziasmată de o povestire de-a mea trei ani mai tîrziu, cînd deja trebuia să-mi apară prima carte, devenisem un veteran al cenaclului, aveam scaunul meu. Cu spătar scrijelit. Să nu uit apariția cărții lui Cristian Popescu, copilul minune al Universitas-ului, iubit de toată lumea, admirat de toată lumea, eveniment sărbătorit cu enormă căldură. Între Cristi și mine nu s-a născut o reală prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
da cu capul de pereți, că-s din BCA, În timp ce-mi scriu În gînd miile de cărți. Artiștii trebuie protejați, spunea Orson Welles, din păcate Într-un film prost. Nu l-a luat și nimeni În seamă. Cu excepția cenaclului nouăzeciștilor optzeciști. A cărui existență s-a justificat pe deplin, cei mai mulți au ajuns la liceu, la radio, prin librării, Uniune, televizor, universitate, edituri, reviste, poze. Cu volume integral premiate. Consacrați. Atît de consacrați, Încît nu mai Înțeleg ce-nseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primul numai atunci cînd este forțat de tot mai numeroase Împrejurări cu banderolă să reia relația, de la Începutul lui și-al acestor introduceri, cu Izvorul Nou, cu monumentele, atunci se liniștește, se alienează, tace, numără petale, scrie postfețe. Memorii din cenacluri. Am scris despre Universitas ca să Înțelegeți În profunzime, prea sfioase cititoare, ce reprezintă rujul, absolutul, umilința, numărul 69, telenovela, clonarea, surdina, Îmbrăcatul În fața oglinzii, goana printre rînduri, mașini, nori de Coca Cola, sifonați, stele Întunecate de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceasului, călăuzele, amintirile, cuvintele Înainte, cuvintele Înapoi, Capra cu trei iezi, introducerile, preludiile cu filet sau invers, notele de subsol, hidrologia, oximoronul, vîntul, Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte prin masaj, yoga, vitamine, criogenia, apicultura, cursul valutar, cursul vieții, cenaclu. Adică vine un Hidrolog și-ți schimbă pe gratis cursul vieții care-i ca un rîu colorat În gri isteric, cu tufe, pești și-așa mai departe, apele-o pornesc brusc, drept În sus, spiritul tău de rîu se leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la urma urmelor poate părea bizară (venind, de pildă, din partea lui Ortega y Gasset). Și arătînd, Încă o dată, că oamenii de litere iubesc literele, cuvintele, sonoritatea lor, mai ales dacă-i una de aforism, de reținut, notat și aruncat la cenacluri și-n paharele cu vin. Sună interesant, dar ia să vedem dacă sună interesant și stă-n picioare și-n realitate. Să-l luăm ca model pe cerșetorul de la colțul străzii, nu poate sta-n picioare și nu pare deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să povestească la început în clipele de dinaintea somnului, cu pleoapele coborâte, apoi la școală, învățătoarei și profesorilor, apoi în acele povestiri și fragmente de roman și jurnale și piese de teatru scrise la treisprezece ani, când înființaserăm, împreună cu Vittorio Holtier, cenaclul nostru literar, în trei, apoi în scrisori pe care le trimitea sau nu le trimitea oamenilor, apoi în planuri mereu ambițioase aflate numai în capul lui, apoi iarăși în scrisori către noile lui prietene - pe acestea din urmă fiindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un țol luat de la Senciuca citeam ore întregi, ori adunam floare de tei toată ziulica împreună cu Gelucu, fratele meu mai mic, în compania prietenilor veniți la întrunirea de taină, cu vântul, trandafirii, iarba și nu de puține ori încropeam un cenaclu adhoc în care cântecul și poezia erau pe primul loc între preferințe. Aici am deprins graiul naturii și m-am identificat cu ea. Eu cu ea într-o singura împletitură ce va dăinui cât voi atinge cu privirea seninul cerului
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
n. 1929 Născută la Iași, absolventă a Facultății de Medicină generală și a Conservatorului (Canto și Artă dramatică) Membu fondator al cenaclului Flacăra Iași, membru A.L.P.I. și U.E.R. Inclusă în peste 20 culegeri/antologii de epigrame. Are 3 volume personale de umor. Amorul, un copil pribeag Amorul nu-i copil pribeag, Chemare e spre omul drag, Te-nvață cum să-l
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]
-
n.1944 Născut la Mărășești, Vrancea Profesie: economist Studii: Facultatea de Studii Economice a Universității Al. I. Cuza Iași. Membru fondator al cenaclului Flacăra Iașului devenit apoi Academia Liberă “Păstorel” Iași și în prezent G.L.U.P.I. Inclus în peste 25 de vol. de epigrame Rara avis Sunt și femei ―și nu greșesc, De o să afirm în ăst catren; Au ieftin FONDUL SUFLETESC
IOAN ZAHARIA by IOAN ZAHARIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83935_a_85260]
-
n. 1936 Născut în orașul Pașcani, jud. Iași Profesie: tehnician constructor. Membru al clubului Cincinat Pavelescu București, Membru fondator al Cenaclului Flacara Iașului devenit Academia Liberă Păstorel Iași, are 4 volume personale publicate, inclus în peste 80 de volume de epigrame. A obținut peste 100 de premii, trofee și distincții la concursuri/ festivaluri interne și internaționale. Născut în Zodia Fecioarei L-
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
IOAN TODERAȘCU n. 1959 Născut la Costești, jud. Vaslui, tehnician, publicist, membru al G.L.U.P.I, membru al Cenaclului I.I. Lefter Vaslui, membru al Uniunii Epigramiștilor din România, autor a 3 volume de epigrame, inclus în peste 80 de culegeri/antologii de epigrame. A obținut peste 94 de premii și distincții la concursuri și festivaluri de profil. Eu, săgetătorul
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
ce-om fi scris, ce-om fi citit fiecare, le propunem, le selectăm, le listăm pe autocolante și le lipim. Adică, important nu-i doar lipitul, important e că ne-ntâlnim și că stăm de vorbă. Ca grup. - Ăsta-i cenaclu, bă! sar și eu. Nu-i bine, deloc nu-i bine! Mă ridic de la masă, fiindcă mătușa Clara mă chemase la bar: un poețel, local și băut, Începuse să danseze În jurul mesei. Eu sunt ras În cap și, chiar dacă familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
unul chiar artistic, pentru niște tipi care voiau să vândă pictori români În Japonia. Leac reîncepuse să scrie poezie, a venit Într-o zi cu un teanc de versuri să-i fac eu selecția, Își dorea să le prezinte la cenaclul lui Mincu. L-am certat, ce faci, te duci la oficiali? A râs, cică eram de-a dreptul habotnic, nu era chiar așa, dovadă că i-am și ales vreo zece poeme, din cele din care nu Înțelegeam mai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
L. M. Arcade, Th. Cazaban, D. C. Amzăr, C-tin Amăriuței. De numele unora dintre cei mai importanți scriitori din acest prim val se leagă crearea unor instituții vitale pentru supraviețuirea culturală a exilului: reviste, edituri, fundații, institute de cercetare, cenacluri și colaborarea la posturi de radio care au asigurat cunoașterea activității și a atitudinii lor politice. Un alt aspect ce ar trebuie discutat și reliefat în întreaga lui motivație alambicată este constituirea grupurilor în exil, după principii politice (de-o
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]