7,090 matches
-
În felul ei buimac, dar dotată cu simț de observație, văzuse că nu eram prea fericită de venirea lui Alex. Mă oripila gândul că trebuie să‑i spun că plec În Europa, nu mă Încânta ideea certei care va urma, ceartă pe care aș fi dorit nespus să o amân vreo câteva zile. Ideal ar fi fost să afle totul abia după ce ajungeam În Europa. Dar nu aveam eu așa noroc, acum că bătea deja la ușă. — Bună! am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mi a crede că Îi spusesem pe șleau Mirandei că vreau să lucrez la The New Yorker și ea nu Îmi râsese În nas. Și nu țipase la mine. Și nu o apucaseră nici un fel de istericale. Nici măcar nu mă certase și nu Îmi spusese că e ridicol să nu vreau o promovare pe undeva, În cadrul revistei Runway. Era ca și când - poate că deja băteam câmpii, dar nu prea credeam că o fac - ea m‑ar fi ascultat și m‑ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
doar scamatorii. Își mușcă buza și clătină capul. Doar simple scamatorii! Bietul micuț. Avea vreo opt ani. Helen zîmbi. Cred că-i plăcut să ai un frățior. Eu și fratele meu aveam vîrste apropiate și nu făceam decît să ne certăm. Odată mi-a legat o coadă de mînerul ușii și apoi a trîntit-o. Își pipăi scalpul. M-a durut al naibii. Îmi venea să-l omor! Cred c-aș fi făcut-o, dac-aș fi știut cum. SÎnt convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu foarfeca, așa, ca să se distreze. Își frecă gîtul. Se zice că odată i-a tăiat urechea cuiva. — Vorbe, zise domnul Mundy În largul lui. BÎrfe de-nchisoare, asta-i tot. — Ei, asta mi-a spus-o un tip. Se certară Încă vreo două minute pe chestia asta. Viv avea senzația c-o fac Înadins - că se dădeau mari Într-un mod straniu, pentru că era ea acolo. Numai dacă n-ar fi venit domnul Mundy! Nu-l lăsa pe Duncan o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Azi Întîrzie. V-ați ciondănit? Duncan zîmbi și clătină din cap de parcă ar fi vrut să spună: Nu fi nătîng. Dar Len Îl ignoră. O Înghionti pe femeia de lîngă el și-i zise: — Duncan și doamna Alexander s-au certat. Doamna Alexander l-a prins pe Duncan făcînd ochi dulci unei alte fete! — Duncan frînge inimile femeilor, zise femeia binedispusă. Duncan clătină din nou din cap și-și văzu de lucru. Era o dimineață de sîmbătă. Lucrau doispreze la banc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Viv și vîrful urechii ei, precum și degetele răsfirate pe manșeta brațului dus la piept. Își apropie fruntea pînă cînd aceasta atinse sticla lăcuită. Ce ușor le era bărbaților și femeilor, Își zise ea nefericită. Puteau sta pe stradă, se puteau certa, flirta - se puteau săruta, iubi, face orice pofteau - iar lumea Îi trata cu indulgență. Pe cînd ea și Julia... Se gîndi le ceea ce intenționase să facă afară, pe ieșirea de incendiu. O iubesc pe Julia, avusese de gînd să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
furculiță. Nu dorea decît să mănînce o bucățică-două, să-și mai potolească foamea, dar sfîrși prin a mînca toată farfuria, În picioare, lăsînd aburul să iasă pe fereastra bucătăriei, și auzind cum bărbatul și femeia Încep din nou să se certe În curte sau să reia o veche dispută. — Mișcă-ți curul! Stătuse atît de mult În bucătăria luminoasă, Încît În momentul În care intră În celelalte camere i se părură prea Întunecate. Se deplasă repede dintr-o cameră În alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar fi vorba de mine și soră-mea... Se opri. Se auzi o ușă trîntită, neverosimil de aproape; iar În partea cealaltă a peretelui vocile Începură să vorbească. Una a unei femei, cealaltă a unui bărbat, ușor ridicate, poate se certau - a bărbatului era mai clară, dar ambele erau, de fapt, Înăbușite, intermitente, ca scîrțîitul unei cîrpe cu care lustruiești o masă. — La naiba! spuse Reggie În șoaptă. Astane mai lipsea. — Crezi că ne aud? — Nu, dacă stăm liniștiți, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ta. Numele tău e scris pe ea.“ Dar azi nu spuse nimic. Erau amîndoi prea serioși. Se trăgeau și se Împingeau unul În altul, de parcă fiecare era hămesit după atingerea celuilalt. Ea era Încă atentă la vocile care Încă se certau În camera Învecinată. Auzi pe cineva trecînd pe lîngă o ușă și fluierînd o melodie de dans. Jos, În casa scării, se bătea un gong, chemînd lumea la masă. Ea și Reggie se sărutau În continuare, În mijlocul a toate, tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la unchiul Patrick, e făcut bucăți! — Las-o să ia cîinele, Patridge, zise Kay. Ce rău poate face? Dar decizia Îi aparținea lui Patridge, nu ei; și nu mai era timp să stai să argumentezi. Le-a lăsat să se certe și a dat din cap aprobator spre Mickey care se urcase În spatele dubiței, apoi a Închis ușile, a fugit În fața mașinii și a șters parbrizul: de douăzeci de minute și ceva, vehiculul stătea degeaba În stradă și fusese acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu un metru deasupra feței lui. Își simțea mintea limpede și era calm: parcă ușurat de o povară teribilă, acum că ziua de vizită venise și trecuse - acum, cînd reușise să treacă de momentul vizitei tatălui său fără să se certe sau să se supere, fără să cedeze nervos sau să se facă de rîs În vreun fel. În față avea o lună Întreagă pînă la următoarea vizită. O lună În Închisoare echivala cu o viață de om. O lună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scăpase un cartof pe jos sau vărsase un pic de sos. Înjurăturile sunau ca lătratul unui animal furios, dar oamenii se Întoarseră să se uite, apoi reveniră, de parcă ar fi fost plictisiți. Fraser, observă Duncan, nu se Întorsese deloc. Se certa În continuare cu Watling. Își pusese mîna În părul tuns și spunea: — Noi doi n-o să fim niciodată de acord! Vocea lui se auzea clar acum; sala se potolise puțin după ieșirea domnului Garnish. Pe bărbatul din dreapta lui Watling Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se oprească să-și tragă sufletul. În coridorul de la etajul lui se rezemă de balustrada din afara celulei, așteptînd ca inima să-și Încetinească bătăile. Își Încrucișă brațele, se lăsă În coate și privi Înapoi În sală. Zarva vocilor care se certau, a rîsetelor și strigătelor se auzea mai potolit de aici. Priveliștea era teribil de impresionantă, pentru că sala era cît o străduță, cu un acoperiș de sticlă camuflată. De-a lungul ei era Întinsă o plasă la nivelul primului culoar: Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
luînd-o pe pielea de tigru, apoi prin salon, pe lîngă bar și pozele din Paris, și jos, pe scara neluminată. La fiecare Întoarcere crezu că se prăbușește. — Îmi cer scuze, nu contenea să spună slăbită. Îmi cer scuze. Ele o certară În glumă pentru că-și face griji. Dac-ai vedea ce tipi babani ridicăm! spuse cea băiețoasă - Mickey - rîzÎnd. După asta o să ne apucăm să cărăm piane. Bătrîna mergea În fața lor, prevenindu-le În legătură cu treptele mai dificile. Le ținu ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apartamentele apropiate. Taci, Helen! Taci! — Îmi pare rău, zise Helen fără suflare, și gemu din nou. Nu semăna deloc cu felul lejer În care făcuseră dragoste Înainte. După aceea, Helen rămase tremurînd, Încercînd să se liniștească, de parcă s-ar fi certat cu cineva. CÎnd se ridică În picioare, Își dădu seama că tremură. Se duse la oglindă: rujul Juliei era Întins În jurul gurii, iar buzele Îi erau umflate, de parcă ar fi fost lovită. Apoi se duse aproape de șemineu, de lumina flăcărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întîlni privirea și-și umflă obrajii. M-am săturat să fiu bătrîn, Viv, spuse el cu simplitate, dar și ostenit. M-am săturat de războiul ăsta nenorocit; sînt pe drum de miercuri dimineața; de abia o să avem timp să ne certăm Înainte de a pleca. Stă soră-sa cu ea - mă urăște de moarte. Nici maică-sa nu dă doi bani pe mine. Băiețelul Îmi zice „unchiule“; Îl vede mai mult pe gardianul de la raidurile aeriene decît pe mine. Nu m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu am Întrebat pe nimeni, m-am uitat doar. Am intrat și m-am uitat În jur. Nimeni nu m-a oprit. — De ce n-ai venit după ceai, În seara asta? — De ce crezi? Îl Întrebă Alec cu amărăciune. M-am certat cu nenorocitul ăla de taică-meu. M-am... Începu să vorbească din nou mai tare. Ticălosul m-a lovit! Uite! Vezi? Își Întoarse fața și i-o arătă lui Duncan. Avea o urmă roșie pe pomete. Dar ochii, Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vine.G.L.U.P.I. Destinație Multe mândre jucăușe La ospețe invitate, Celor mici au fost mătușe, Pentru tată... doar păcate. Unei prostituate Desfrânata cea drăguță Imi provoacă o-ntrebare: Ori se trage din maimuță Ori păcatu-i... din născare! Păgânii Se ceartă turcii (cu islamul) Și văd că mulți își schimbă hramul, Dar crucea n-are nici o vină, Că ei româncelor se-nchină. Epigrama Epigrama-i ca femeia, Când cu poftă se consumă, La-nceput cu... vorba ceea, Mai apoi c-a
ION CUZUIOC by ION CUZUIOC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83937_a_85262]
-
Sub cer aromitor, curgând spre rai, Dar este totuși unica cetate Pe care-o cucerești și...te predai. Neiertătoarea Din câte mândre-avui întruna, În timpul când eram voinic, În veci nu mă mai iartă una... Cu care n-am avut nimic... Ceartă între soți Îi spune soața când devine rea, Că n-are gust de când îl știe ea, Și-i zice soțul când se-ncinge sfada, Că n-are și că dânsa e dovada...G.L.U.P.I. Cântare femeii Bărbatul o privește
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
de tupeu, O colegă, bună-amică A râvnit la bunul meu Și mi-a devenit...bunică! Tânăra văduvă Caracterul ei integru Feste s-ar părea că-i joacă: Ziua se îmbracă-n negru, Noaptea, negrul o dezbracă... Soția primarului Ea se ceartă foarte des, Cu cei care l-au ales, Susținând cu mult tupeu: “El e doar alesul meu!
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
Hai, vino să te joci cu noi!, bustul spune, asemenea botului bont al unei mașinuțe din parcul de distracții, Dă-te din calea mea! Regina posedă un bust și la fel și Celia Harmsworth. —Katherine Reddy, mereu te grăbești, mă ceartă ea. În calitate de șefă a Departamentului de Resurse Umane, Celia este de departe cea mai puțin umană persoană din clădire: fără copii, fără farmec, rece precum o sticlă de Chablis, are talentul de a te face să te simți și inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
TRAVERSĂ! Bilet pentru Juanita. Bagaje pentru vacanță: Roo!!, prosoape În plus, scutece, biberoane, Calpol, pătuț demontabil, șervețele umede, cizme de cauciuc. 14tc "14" Jumătatea trimestruluitc "Jumătatea trimestrului" —Kate, nu mă cert cu tine din cauza cizmelor de cauciuc. —Ei bine, mă cert eu cu tine din cauza cizmelor de cauciuc. Emily e udă leoarcă. Uită-te numai În ce hal Îi sunt pantalonii. Trebuie să-mi amintesc eu tot?! Orice lucru. Și jur că nu mai e nici un pic de loc În creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ești foarte-foarte bună la balet. Iar mami Îți promite să Încerce să vină la spectacolul de la sfârșitul trimestrului de data asta. — Dar nu-i corect. Pe Ella o aduce mama ei la balet. —Emily, chiar nu am timp să mă cert cu tine acum. Hai, să terminăm povestea, nu vrei? —„Iar domnișoara N-am Timp nu stătea o clipă toată ziua, nici un minut, nici o secundă.“ În timp ce copiii dormeau amândoi sus, Rich m-a acuzat că nu mă relaxez, iar eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
datora tata. Și de ce nu mi-ai spus? Din sufrageria surorii mele se aude melodia monotonă de generic a serialului Coronation Street. Și mie, și lui Julie ne plăcea serialul ăsta când eram mici: a fost o perioadă când ne certam Îngrozitor pentru afecțiunea lui Ray Langton, un mecanic cu păr negru ondulat, până când a fost storcit sub una dintre propriile mașini. Nu m-am mai uitat la serial de douăzeci de ani. — Ți-am lăsat câteva mesaje pe robot, Kath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
reprim până când impulsul dispare. Îi spun lui Rich că o să mă gândesc, zâmbesc și clasez Întrebarea la categoria: „de dat uitării“. În mașină, Emily lovește cu picioarele În spatele locului de lângă șofer cu o furie dezlănțuită. Nu are rost să o cert; nici nu-și dă seama ce face. Uneori sentimentele unui copil de cinci ani sunt pur și simplu prea mari pentru trupul lui. —Mamă, am o idee. — Ia spune-mi, draga mea. Ce-ar fi dacă weekendurile ar fi săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]