38,100 matches
-
un posibil complex oedipian nedepășit (cum spune teoria psihanalitică în siaj freudian) sau, pur și simplu, o anima puternică (în termeni jungieni). Axiologic vorbind, Noaptea soarelui răsare este romanul unui prozator din ce în ce mai experimentat. Ovidiu Pecican reușește să-l atragă pe cititor în plasa frământărilor protagonistului, făcându-l captiv, până la final, într-o lectură nu doar incitantă și fermecătoare, ci și instructivă: povestind despre căile de supraviețuire în „noaptea“ totalitară.
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
editorul Colin Myler le-a adresat câteva cuvinte. "Nu aici vrem să fim și nu aici meritam să ajungem", a spus el. Arătând un exemplar al ultimului număr, a adăugat: "E un omagiu final adus celor 7,5 milioane de cititori - e pentru voi și pentru oamenii care au lucrat: mulțumesc!". "După 168 de ani, încheiem prin a spune adio cu tristețe, dar și cu mândrie celor 7,5 milioane de cititori fideli ai noștri", se mai scrie pe prima pagină
"Mulţumim şi la revedere!", titrează ultimul număr al News of the World () [Corola-journal/Journalistic/25821_a_27146]
-
un omagiu final adus celor 7,5 milioane de cititori - e pentru voi și pentru oamenii care au lucrat: mulțumesc!". "După 168 de ani, încheiem prin a spune adio cu tristețe, dar și cu mândrie celor 7,5 milioane de cititori fideli ai noștri", se mai scrie pe prima pagină, pe fondul montajului de imagini cu cele mai bune numere de-a lungului anilor. Articolul de fond proclamă: "Am înregistrat istoria și am făcut istorie". Înainte să plece cu echipa, a
"Mulţumim şi la revedere!", titrează ultimul număr al News of the World () [Corola-journal/Journalistic/25821_a_27146]
-
de Dumnezeu pe care îl prefigurăm mai mult în gustul unui măr sau în sunetul muzicii decât în acțiunile corecte sau chiar în caritate. Ceea ce mă deranjează, ca și pe Kubrick, este afirmația făcută de unii spectatori ai filmului sau cititori ai Portocalei mecanice legat de existența unei indulgențe gratuite față de violență, care transformă o lucrare ce s-a cerut a fi o predică într-una pornografică. Sigur că nu mi-a făcut plăcere să descriu scenele de violență când am
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
Viitorul, între speranță și incertitudine Interviu realizat cu dl. gen. (r.) dr. Emil STRĂINU România Cătălina Stroe: Domnule general, cititorii revistei "Destine literare" v-au cunoscut până în prezent în calitatea dumneavoastră de eseist, prin publicarea în paginile revistei a selecțiunilor din"Tangentă la infinit" carte apărută la editura Nemesis din Montreal. Alături de activitatea de scriitor și realizator de emisiuni de
Viitorul, între speranță şi incertitudine. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/90_a_415]
-
pentru "Jurnalul conspirației" din România, director al revistei de specialitate "Focul viu", cercetător militar specializat în arme geofizice, climatologice, membru fondator al Asociației pentru studiul fenomenelor aerospațiale neidentificate. În această calitate vă rog să aveți amabilitatea să oferiți câteva explicații, cititorilor revistei noastre. Dr. Emil Străinu: Cu deosebită plăcere! C.S.: Dacă ar fi să ierarhizați principalele eve nimente din perioada trecută până acum in anul 2011, care credeți că ar fi elementul definitoriu? Dr. E.S.: Evenimentul central al anului, deși trecut
Viitorul, între speranță şi incertitudine. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/90_a_415]
-
cercetători, astronauți, dar și personalități ca Angela Merkel, Vladimir Putin, Silvio Berlusconi sau primul ministru Brown al Marii Britanii și alții, cam 3-4 persoane din lume pe an. Dacă vreți este un fel de "Club"... C.S.: Ce ați dori să transmiteți cititorilor revistei "Destine literare"? Dr. E.S.: În primul rând sănătate și încredere în viitor. Îmi doresc o întâlnire cu membrii ACSR din Montreal. Toate cele bune și pe curând în numărul viitor!
Viitorul, între speranță şi incertitudine. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/90_a_415]
-
afaceri abil, care a reușit să convingă posteritatea că și-a distrus cu mâna lui cartea cea mai cunoscută, sporind vânzările și crescând prețul. Un roman inedit de Pearl Buck Numele romancierei americane Pearl Buck (1892-1973) nu mai spune nimic cititorului contemporan, și nu doar de la noi, deși autoarea a primit Premiul Nobel în 1938. Câteva romane i-au fost traduse și în românește, din care Bucurie putea fi încă văzut în bibliotecile personale de după al doilea război. Scriitoarea n-a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2589_a_3914]
-
După ce un medic de familie ne-a scris și a demonstrat cu cifre ale unui medic de familie, un alt cititor medicul Victor Eșanu, face o analiză a sistemului de sănătate în care arată restricțiile sunt, totuși, necesare. Vă prezentăm mai jos textul primit de la Victor Eșanu: Oricât ne-ar displace ideea unor reduceri în sistemul de sănătate, trebuie să recunoaștem
Victor Eşanu, chirurg din Cluj: câţi furnizori au suferit pierderi, câţi sponsorizează Puterea () [Corola-journal/Journalistic/25956_a_27281]
-
poți nici populariza, accesibiliza ori trivializa. Cele câteva (deloc puține) antologii care-au apărut totuși în ultimele decenii sunt de o tristă ineficiență. Un semn al inflației. Cu ele cu tot, Ivănescu rămâne și astăzi un nume vag în conștiința cititorilor ocazionali de poezie. Devorate de „fanii” poetului și doar răsfoite inerțial de „civili”, acestea glosează, în fapt, pe marginea propriei neputințe. Excepții există, bineînțeles, dar sunt neglijabile cantitativ. O descriere interesantă a fenomenului oferă tot Al. Cistelecan într-un studiu
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
interior, celălalt domină cercul exterior.” Ce altceva să fie aceste „cercuri” dacă nu, în termenii lui Stanley Fish, două „comunități interpretative”? Cistelecan nu folosește noțiunea, dar e clar că o are în vedere. Aceasta e, sociologic, prima delimitare posibilă: între cititorii profesioniști și diletanți. Primii sunt obsedați de literatură (și de literaritate), ultimii, de exploatarea (în varii scopuri) a literaturii (literaritatea nici nu există pentru ei). Unii așteaptă, de la lectură, iluminări stilistice, ceilalți o percep îngust, motivațional. Schema propusă de Al.
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
fi ea depășită. (Criticul pare indiferent față de orice eventuală soluție). Am văzut deja că antologiile nu reprezintă o soluție. Ele apar, sunt (sau nu) citite, dar efectul de iradiere e neglijabil. Pus în fața unui poem (foarte firoscos) de Mircea Ivănescu, cititorul comun se mărginește să constate că prea mare profit nu-i de tras din el și-l abandonează, laolaltă cu volumul. (Simplific, desigur, dar nu cred că greșesc). După părerea mea, singura salvare ar putea veni din partea adeseori nedreptățitei critici
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
încep săptămâna viitoare, cu aceeași echipă, într-o nouă revistă“, Florin Iaru, senatorul de drept al Academiei a confirmat pentru că echipa demisionară de la Academia Cațavencu va începe un nou proiect editorial. „Cu puțină șansă, de săptămâna viitoare ne reîntâlnim cu cititorii noștri. Echipa a plecat în bloc, fără nicio ezitare, după ce am terminat ultimul număr al Academiei Cațavencu. Nici patronul Adamescu, nici vreun reprezentant al său nu au dat vreun semn de viață, de la cumpărarea brandului și până în prezent. Niciun telefon
Adamescu nu poate să oprească „exodul“. Echipa de la Caţavencu scoate o nouă revistă, de săptămâna viitoare () [Corola-journal/Journalistic/26015_a_27340]
-
echivocului istoric. Contrar a ceea ce se spune și scrie, Uricaru a mai publicat după Revoluție roman, până la Supunerea. Unul având un titlu nefericit, Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș (1990), și un altul, misterios, de negăsit: Pentimento (2000). Pentru cititorii fideli, povestea lui Beniamin se explică prin ideea din Memoria (1983): individul, în genere, este ceea ce ne închipuim noi c-ar fi. Desigur, diferențele sunt însemnate. În Beniamin, Uricaru insistă pe anvergura spirituală suprapusă unui complot extern. Revoluția poate fi
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
de vară, pe când fata a descris, într-o scurtă compunere, un peisaj de iarnă, folosind metaforele și epitetele. Citește și: Având experiența anilor trecuți de la evaluările naționale, nici anul acesta nu vom scăpa de numeroasele "perle" care au făcut deliciul cititorilor pentru multă vreme. Următoarea probă, la matematică, va fi miercuri, pe 22 iunie. Cei peste 220.000 de elevi vor fi repartizați la liceu pe baza mediei de la această evaluare și a celei generale din clasele V-VIII. Din fericire
Ce spun părinţii despre examenul naţional cu basm şi meteoriţi () [Corola-journal/Journalistic/26017_a_27342]
-
în alte proze: îl vom regăsi în Pseudokinigetikòs. El descifrează trăsăturile de caracter reflectate în liniile unui portret, în sugestiile unei opere de artă, pe care le preia și din care schițează un posibil parcurs epic pe care îl propune cititorului. Îl regăsim de pildă în capitolul IV, unde compară imaginea Dianei, așa cum o vedea antichitatea, cu aceea a școlii de sculptură de la „curtea desfătată a regelui Henric al II-lea de Valois”, cu „linii unduloase și pline de morbideță”. Aceasta
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
ritmată de tensiunea comună a mușchilor și concentrării nervoase: „brațele-i goale, unul se încovoaie în sus să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; cellalt se razimă pe creștetul ciutei” etc. Și scriitorul, cu geniul anticipației, îl lasă pe cititor să aleagă între diversele continuări ale unei acțiuni care se naște mereu sub ochii săi: „Ce neastâmpăr va fi făcând pe zeiță să calce așa iute pământul... Pe cine amenință ea cu darda împenată... Trămite ea oare în câmpii etolici
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
un principiu pe care îl regăsim abia peste o jumătate de veac la prozatorii anilor douăzeci: valoarea simbolică a unui obiect, respectiv a operei de artă, care închide sugestia unor multiple virtualități. E suficient ca ele să fie evocate în fața cititorului, cu economie de mijloace, pentru a crea un câmp relativ bine definit, dar suficient de încăpător ca să lase să se manifeste jocul liber al personalității. Mă gândesc la romanele Hortensiei Papadat- Bengescu, de pildă la Coca Aimé din Drumul ascuns
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
nu e prea clar), deci trebuie discreditată. Cum poate justifica însă un liberal războiul cu centrele medicale private? Simplu: investiția nu e necesară, fiindcă există deja un spital public, iar bolnavii de cancer oricum nu mai au mult de trăit. Cititorul care ne-a semnalat acest derapaj era șocat de nepăsarea cu care vorbea dl. Sebastian Grapă (culmea, așa îl cheamă) despre suferința unor oameni, precum și despre lobby-ul pe care îl face privind service-ul unor aparate extrem de scumpe. Ascultați
Şocant. Un liberal se întreabă: de ce să investim în oncologie, că bolnavii de cancer oricum nu mai au mult de trăit - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/27480_a_28805]
-
de autori, au apărut prima dată în volum peste vreo patru decenii, abia în anul 1971, prin grija lui Iordan Datcu. Interesul cu care a fost primit volumul a fost foarte mare într-o categorie destul de largă pe atunci de cititori, deși specializat într-un fel: studenți, profesori de toate felurile, intelectuali interesați de amintirile scriitorilor, iubitori de rememorări ale unui trecut privit cu nostalgie. Cartea - publicată atunci tocmai în colecția ”memorialistică”, inaugurată abia în anul precedent - a dispărut imediat din
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
din care decurge și necesitatea acestor anchete. El vede în cercetarea literară două direcții aparent antagonice: aceea care se concentrează asupra textului, urmărind deci opera, și aceea care are în vedere mai ales subiectul receptor și felul în care acesta - cititorul deci - o înțelege și reacționează la ea. Această poziție îi conferă operei, „imediat ce intră în sfera preocupărilor publicului”, un aspect dinamic. El poate fi corelat cu acela, dinamic de asemenea, care prezidează „la însăși creațiunea formei de artă”, la realizarea
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
imediat ce intră în sfera preocupărilor publicului”, un aspect dinamic. El poate fi corelat cu acela, dinamic de asemenea, care prezidează „la însăși creațiunea formei de artă”, la realizarea operei așa cum o vede autorul. Cu alte cuvinte, dacă autorul influențează pe cititor, ci și cititorii influențează pe autori (adică aceștia, conștient sau inconștient, țin seamă de așteptările publicului). Cele trei aspecte, spune Caracostea cu o terminologie mai naivă decât ideea în sine, adică „artist, creațiune, public receptiv, nu sunt decât trei fețe
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
sfera preocupărilor publicului”, un aspect dinamic. El poate fi corelat cu acela, dinamic de asemenea, care prezidează „la însăși creațiunea formei de artă”, la realizarea operei așa cum o vede autorul. Cu alte cuvinte, dacă autorul influențează pe cititor, ci și cititorii influențează pe autori (adică aceștia, conștient sau inconștient, țin seamă de așteptările publicului). Cele trei aspecte, spune Caracostea cu o terminologie mai naivă decât ideea în sine, adică „artist, creațiune, public receptiv, nu sunt decât trei fețe ale unei unități
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
și în reflecția autorului asupra propriei sale opere (peste zece ani, în „Contrapunct”, Caracostea o numește „problema poziției și răspunderii scriitorilor noștri față de propria lor menire, în ce chip își concep ei chemarea și cum simt ei raportul față de publicul cititor”): sesizarea acestui reflex și poate analiza lui este principalul câștig al unor confesiuni autobiografice făcute de scriitori aflați, în general, pe culmea activității și a gloriei lor. Confesiuni care, trebuie spus, nu deveniseră la acea dată o obișnuință și mai
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
acea dată o obișnuință și mai toți vorbitorii își încep discursul prin a mărturisi „jena caraghioasă” de a le înfățișa public, cum spune Minulescu. Mai toate textele prilejuite de întâlnirile de la Facultatea de Litere aduc un astfel de spectacol în fața cititorului, unele fiind simple dezvoltări ale diverselor condiționări istorice (reverența în fața trecutului, a propriului pământ, pe care le mărturisește Pillat și care vin direct din cultul familiei exercitat în casa bunicilor materni), altele fiind gesturi definitive ca o exergă: invitația lui
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]