6,220 matches
-
protestat din nou. Dar tu nu m-ai lăsat. Ai zis că te pricepi mult mai bine la treaba asta pentru că ai creierul orientat pe cifre. —Și tu ai acceptat așa, pur și simplu? m-a întrebat el cu răutate, clătinând ușor din cap de parcă nu-i venea să creadă cât de bătută în cap fusesem. Păi... da, cred că da, am răspuns simțindu-mă caraghioasă. Avea dreptate. Îl lăsasem pe el să-și bată capul cu scrisorile de amenințare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lăsând capul în piept. — Dar nu s-a întâmplat așa, nu? am zis. Lacrimile îmi curgeau șiroaie pe față. — M-am descurcat și fără tine. Și o să mă descurc foarte bine și în continuare. —Îmi dau seama, a spus el clătinând din cap și privind ușor amuzat la chipul meu ud și brăzdat de lacrimi. Of, prostuțo, vino-ncoace! Și m-a tras cumva ciudat peste masă, împingând într-o parte vaza cu flori și sticluțele cu sare și piper și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am gândit la așa ceva, mi-am spus. — Dar eu te-am iertat, m-a anunțat el afectuos. Sunt gata să încerc să mergem înainte. Sunt sigur că totul va fi altfel pentru că te-ai maturizat așa de mult. Eu am clătinat din cap fără să spun nimic. De ce nu eram fericită? James încă mă iubea. Nu încetase niciodată să mă iubească. Eu îl îndepărtasem de mine. Dar acum eram alt om și relația putea fi reparată. Nu asta îmi dorisem? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rece când i-am auzit îngrijorarea din voce. —Plec, am spus. —Pleci? a urlat James. De ce dracu’ pleci? Tocmai am lămurit situația. După care a început să râdă ușurat. —Of, Doamne, iartă-mă, a zis, preț de-o secundă... a clătinat din cap minunându-se parcă de propria prostie. Da, sigur că trebuie să te întorci. Trebuie să-ți iei lucrurile și s-o aduci pe Kate. Dar trebuie să recunosc că speram să petreci noaptea aici și să... ăăă... să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să te lămurești cine sunt personajele principale înainte să intri în poveste. Mama copilului meu, m-a luminat Adam. —Bine, am spus. Dă-i înainte. Eram cu ea de mult timp, de vreo doi ani, a zis el. — Da, am clătinat eu din cap. Și s-a terminat, a spus el. A, am exclamat eu. Sună nițel cam brusc. Nu, nu, n-a fost brusc, a zis el. Ce vreau să spun e că nici unul din noi n-a fugit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nițel cam brusc. Nu, nu, n-a fost brusc, a zis el. Ce vreau să spun e că nici unul din noi n-a fugit cu altcineva sau ceva de genul ăsta. Pur și simplu relația s-a epuizat. — Da, am clătinat eu din cap. Așa că ne-am despărțit, a spus el. — Da, am zis eu. Până aici am priceput. — Dar încă țineam foarte tare la ea, a continuat Adam. Îmi era dor de ea. Dar de fiecare dată când ne întâlneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ochii către ea. Eram plină de remușcări și de compasiune. Aproape că începusem și eu să plâng. Și-atunci am realizat că Helen nu plângea. Nenorocita râdea! Și-a râs și-a tot râs. —Tu și Adam, a zis ea clătinând din cap. Lacrimi de râs îi curgeau șiroaie pe obraji. —Ce rușine! — De ce? am întrebat-o enervată. Compasiunea și remușcările fuseseră rapid date uitării. — Ce e în neregulă cu mine? Nimic, a râs ea. Nimic. Dar ești așa de bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu a mai citit ceva asemănător. Am tăcut, Întrebîndu-l dacă asta-nsemna că-i plăcuse. Îi plăcuse chiar foarte mult. După ce-am Înghițit surpriza lipită pe mărul lui Adam În care abia trăsese Wilhelm Tell, m-am pregătit să mă clatin de fericire, să mă dau cu fruntea de masă, Însă n-am avut răgazul cuvenit, fiindcă profesorul a Încheiat propunîndu-mi să-mi introducă două, trei texte Într-un volum colectiv de proză scurtă ce urma să apară curînd la Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Piața Unirii Înțesată de jandarmi În uniforme de camuflaj și cu pistoale-mitralieră pe umăr. Stau nemișcați, se abțin să scuipe pe dale. Unul scuipă. Tăietură de montaj: Ziaristul coboară din metrou Împingînd-o afară și pe doamna a cărei coafură se clatină primejdios. Observă jandarmii cu o privire mirată. Ceilalți pasageri par nepăsători, ca și cum ar ști ceva ce lui Îi scapă. Sonor: Sonata nr. 1 pentru violoncel de Bach. Plan general: Ziaristul urcă cu scara rulantă, prins Într-un ghem pietrificat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de la facerea lumii, după mărturia lui Berosie și Epifanie limbutu’, s’au Înmulțit rodul omenesc cu doi feciori Îmbalconați pân revoluții, dară cu răutate unu Împotriva celuilalt În asemenea feliu Încât deîndată au ieșit de peste tot otcârmuitorii albi pân păr, clătinându-se de la colibe unde era obidiți și s’au așezat În câmpuri, de și’a ales bordeie mai desfătate pentru traiul lor bătrânesc. Iară poiatul Hadrian P, ajiuns sireac la pungi, moaie-n slovă pre unul dentre aceștia, pârcălabul Bârlădeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
le dădeam o altă dimensiune). Dacă ar fi să aleg un singur moment din toată viața mea, ar fi așa : copilul aleargă spre mine, eu stau ciucită, deschid brațele, copilul se apropie din ce în ce mai mult, se aruncă peste mine, eu mă clatin puțin, o cuprind cu totul, îi simt trupușorul cald, mirosul ăla de soare și praf și micșunea, părul moale, palma cuprinde capul de aur, lumea se oprește, apoi ne desprindem, și copilul fără niciun dinte râde la mine cu gura
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
ei, scriitorii bărbați, nicio singură mamă. Încă o confirmare pentru mine că scriitoarele sunt mai oameni decât scriitorii - părere mai veche, fără supărare! Prin 2005 lumea s-a întunecat prima dată pentru mine. Atunci a murit Prietenia, atunci s-a clătinat încrederea în ceea ce numeam solidaritate, onestitate, recunoștință. Atunci a început depărtarea mea de așa-zisa lume literară, ba chiar față de literatura produsă de unii breslași - dacă era produsul unora atât de cinici. Nu citim cinici, avem o singură viață! Țin
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
de la Mickey nu am mai primit nici un plic. — Nici un plic? Mickey e În budă și s-a tras și apa după el. Am auzit că și-a recuperat marfa care-i fusese șterpelită de la afacerea ratată cu Jack D. Stompanato clătină din cap. — Ai auzit prost. Mickey a pus gheara pe ăla care i-a șutit-o, dar marfa e de negăsit, iar tipul a reușit să facă nevăzute o sută cincizeci de miare din banii lui Mickey. Așa că, domnu’ polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Stens duhnea a gin și a apă de gură. — Ai chef de harță? Bud se dădu jos din mașină. — N-am chef de nici o harță. CÎți arestați avem? — Nici unul. SÎntem la primul. Atunci zi-le albaștrilor să stea locului. Stens clătină din cap. — SÎnt amici cu Brownell și vor să participe. — Nexam. E-al nostru. Îi Înhățăm, scriem hîrțoagele și facem petrecerea Între schimburi. Am trei lăzi: Walker Black, Jim Beam și Cutty. — Exley e adjunctul comandantului de tură și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
urăști ceva la fel de mult? Strînse pumnii atît de tare, că-l dureau mîinile. Pe Exley! Pe nenorocitul de Exley! Pe Jack Tomberon, care a fost și el acolo. Dick Stens o să facă ciroză pentru că ăștia doi ne-au turnat. Smith clătină din cap. — Flăcău, lasă-l pe Vincennes. El a servit drept paravan departamentului și aveam nevoie de el ca să-i oferim Procuraturii un os de ros. A turnat doar oameni cu peste douăzeci de ani de serviciu și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dar În alt loc? — Poate să mă ocup de tîrfe cu brigada 2. — Sergent, rezolvă un caz important! Aș fi Încîntat să-ți semnez transferul și să pleci dracului de aici. Oh-uri, ah-uri, o-la-la-uri, cotcodăceli. Trei dintre băieți clătinară din cap a negație. Jack Înhăță revistele. Șapte reviste pe o hîrtie de calitate excelentă, lucioasă, cu coperte negre, anoste. Șaisprezece pagini de fiecare: fotografii color și alb-negru. Două cărți tăiate În două. Fotografii explicite: bărbați și femei, bărbați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ieși și pune-te cu fața la perete. Bidwell făcu ce i se spuse cu o Încetineală exasperantă. Jack Îl percheziționă și Îl Întoarse cu fața. Denton se apropie și el. — Flăcău, Îți plac puștile alea cu repetiție de calibrul doișpe? Bidwell clătină din cap. — Știi ce? schimbă Jack direcția din zbor. Unde ai fost noaptea trecută, pe la ora trei? — Chiar acilea, În chichineața mea. — De unul singur? Să știi că dac-ai fost cu vreo pițipoancă, ești băftos. Zi-mi c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe tine. — Aha, și dup-aia să mă știe toată lumea că-s un căcăcios de turnător! — Nici vorbă de așa ceva! Și nici nu trebuie să ne zici nimic. Te uiți pe lista asta și arăți cu degetul. Uite aici. Bidwell clătină din cap. — E oameni răi, așa că vă zic. Sugar Ray Coates are-un coupé făcut În ’49. Frumoasă mașină! Are doi amici, Leroy și Tyrone. Lui Sugar Îi place să se distreze cu pușca. Am auzit că-și face damblaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bun ofițer anchetator din cîți a văzut, dar nu ai avut niciodată de-a face cu așa ceva... Ed se ridică În picioare. — Am s-o rezolv. — Tinere, dacă o rezolvi, cîndva o să obții postul meu. Ed zîmbi. Dinții i se clătinau și Îl dureau. Green spuse: — Ce-ai pățit la mutră? — Alergam după un hoț din magazin și m-am Împiedicat. Domnule, cine a discutat cu suspecții? — Doar doctorul care i-a Îngrijit. Dudley voia să-i vadă mai Întîi Bud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ed se aplecă spre el. — Puștile cu repetiție cu care tu și amicii ați tras În Griffith Park. — Nu știu nimic de nici o pușcă. — Nu știi? Leroy și Tyrone aveau În cameră o cutie cu cartușe. — E biznisu’ lor. Ed clătină din cap. — Mare labagiu și Tyrone ăsta! Ați fost Împreună la școala de corecție din Casitas, nu? TÎnărul ridică din umeri. — Și care-i problema? — Nimic, Ray. Doar gîndeam cu voce tare. — Omule, de ce vorbești de Tyrone? Biznisurile lu’ Tyrone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
3 dimineața? Nici un răspuns. — Tyrone, de ce și-a ascuns Sugar Ray mașina? Nici un răspuns. — Tyrone, de ce v-ați ascuns puștile cu care ați tras În Griffith Park? Avem un martor care v-a identificat la fața locului. Nici un răspuns. Jones clătina din cap, cu ochii Închiși, vărsînd lacrimi din belșug. — Flăcău, de ce-a ars Ray hainele pe care le-ați purtat noaptea trecută? Acum Jones Începu să bocească tare. — Pentru că erau murdare de sînge, nu-i așa? Ați omorît șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
moartea. Loew vrea să-i bage pe indivizi În mormînt, iar eu vreau același lucru. Și tu o să-i vrei morți după ce o să discuți cu fata. Așa că se pune Întrebarea de șaiș’patru de dolari: sînt vinovați sau nu? Ed clătină din cap. — Bazîndu-mă pe reacțiile lor, Înclin să cred că nu. Dar Fontaine a zis că au plimbat-o pe fată prin cartier. „Au vîndut-o“ - asta a fost afirmația la care a reacționat tipul. Cred că s-ar putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Gallaudet: — Domnișoara Soto i-a identificat pe Coates, Fontaine și Jones din fotografiile făcute la arestare. I-am spus că s-ar putea să fie nevoită să se uite și la alte fotografii față-profil, ca să identifice și alți făptași. Ed clătină din cap. — Deocamdată nu este necesar. Pentru moment, domnișoară Soto, vă rog să Încercați să vă amintiți cursul evenimentelor petrecute acum două nopți. Putem să le parcurgem foarte Încet și deocamdată nu avem nevoie de detalii. CÎnd veți fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nimic demn de raportat. Mi-a spus că prostituata primise niște bani de la Cathcart, ca să i-i dea ei, dar nu se-ndura să se rupă de el. Am zgîlțîit-o nițel și i-am trimis fetei banii prin poștă. DiCenzo clătină din cap. — Și treaba asta cu zgîlțîitul prostituatelor o faci În mod curent? Dudley suspină. — Bud are o slăbiciune sentimentală pentru femei și consider că povestea lui e plauzibilă, În limitele acestei limitări. Flăcău, cine e „tîrfa“ pe care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cine se culcă fetele mele. SÎnt pretențios. Deci ai cumpărat-o de la Gilette. — Corect. — De ce? Patchett zîmbi. — Lynn seamănă foarte mult cu actrița Veronica Lake și aveam nevoie de ea ca să-mi completez micul meu studio. — Ce „mic studio“? Patchett clătină din cap. — Nu. Îți admir stilul agresiv și am senzația că te porți cît poți de bine, dar mai mult nu-ți spun. Am cooperat și, dacă insiști, te pun În legătură cu avocatul meu. O să-mi ceri, probabil, adresa lui Lynn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]