7,234 matches
-
3 aprilie 1412, Alexandru cel Bun dăruia slugei sale adevărate și credincioase, anume Coman un loc să-și facă lui sat, hotarnica acestui loc precizând: di la fântână drept la codru. . . pârâul Bașeului, iar de la Pârâul Alb în sus la codru. Este vorba de pârâul de la care se trage și numele satului Alba care în vechime se chema Albu. Și Ion Ionescu de la Brad spunea că: boierul avea 1600 de fălci de pădure și că pădurea este prea frumoasă. Dintr-o
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
pădure: „Și-am zis verde murele Ia-mă în brațe, dorule, Și mă treci pădurile Pe la toate mândrele Ochii și sprâncenele Fac pe lume relele De n-ar fi ochi și sprâncene N-ar mai fi pe lume rele...” Sau: „Codrule, frate mai mare Eu m-aș ruga dumitale Să-nverzești numai la poale Și să lași un crac umbros Să m-așez cu mândra jos Două vorbe să vorbim Apoi să ne despărțim.” Un alt cântec de dragoste amintește de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
sergent major 61. Chițac M. Gheorghe, caporal 62. Chițac M. Ion, soldat 63. Chițac M. Vasile, caporal 64. Ciubotaru Gheorghe, soldat 65. Ciubotaru Ion I, soldat 66. Ciubotaru Ion II, soldat 67. Ciubotaru Neculai, soldat 68. Ciubotaru Toader, soldat 69. Codru Mihai, soldat 70. Cojocea Gheorghe, soldat 71. Culișniuc I. Gheorghe,soldat 72. Curcă V. Mihai, soldat 73. Dascălu Constantin, soldat 74. Dima Mihai, soldat 75. Dogaru Alexandru, fruntaș 303 303 76. Dumitru Vasile, soldat 77. Gălbău Gheorghe, soldat 78. Gândac
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
boieri. ,,Mulțimile de boieri exploatatori își țineau banii numerar în pungi. Haiducii îi atăcau și îi ușurau de bani în toate baladele"; ,,Haiducii din doine, balade și idile erau liberi și fericiți ca păsările, animalele și peștii care zburdau prin codri. De cum venea primăvara, haiducii cei harnici plecau în pădure. Acolo ei cântă suflând din frunză și lăsându-i pe boieri cu buza umflată". Am rămas și eu cu buza umflată citind monstrele de "înțelepciune" ale viitorilor (mei?) studenți. Unuia dintre
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ureche, am primit mingea de la un fundaș de-al nostru, am prins-o în mâini și imediat am aruncat-o în plasă. Când s-a aprins lumina, mingea zăcea în poarta adversă, toți spectatorii, absolut toți, urlau ca lupii în codru de bucurie că înscrisesem al douăzeci și doilea gol. Fotbaliștii de la Cioara Doicești se adunaseră grămadă în jurul arbitrului de centru protestând. Nea Fluieraș nu era altul decât fratele lui taică-meu, un fotbalist de mâna întâia pe vremea lui Dobrin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
e suficient să treci un prag, un hotar care desparte lumea fiinită, reală de universul infinit al basmului, al vârstei de aur, când ființa umană trăiește „revelația unei infinite depărtări", „eliberarea de propriile sale limite", „identitatea cu totul": „De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint". „Marea Trecere" este marcată în planul expresiei poetice prin verbul la prezent-indicativ „treci", iar pragul dintre cele două lumi cea a contingentului, în care omul e
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
care omul e supus destinului, trecerii timpului și cea sacră a basmului, a fericirii depline în care acesta „se poate retrage pentru a se regăsi [...] în plenitudinea ființei și în miracolul universului" (Eugen Simion) este desemnat de imaginea metaforică a „codrilor de aramă". Odată trecut acest prag perceput ca „limită" dincolo de care se sugerează o continuitate a spațiului poetic (văzut ca „infinitate non definită", cum o numește Assunto), „zări depărtate", orizonturi nesfârșite se întrezăresc „de departe"; este spațiul miraculos al „pădurii
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
spații cosmice nelimitate: (Sărmanul Dionis ). în felul acesta a gândit poetul și vechea cetate a Daciei care se bucură de privilegiul unei existențe eterne, pentru că ea niciodată nu se va transforma în ruină, ci se poate metamorfoza, prin vrajă, în codru: (Mușatin și codrul) Această dăinuire e posibilă doar într-un spațiu în care cunoașterea se deschide unei comunicări directe între transcendent și imanent. în vechea spiritualitate dacică, zeii „expresie individualizată a transcendenței" (Zoe D.-Bușulenga) coborau în lume, „în domeniul
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
Sărmanul Dionis ). în felul acesta a gândit poetul și vechea cetate a Daciei care se bucură de privilegiul unei existențe eterne, pentru că ea niciodată nu se va transforma în ruină, ci se poate metamorfoza, prin vrajă, în codru: (Mușatin și codrul) Această dăinuire e posibilă doar într-un spațiu în care cunoașterea se deschide unei comunicări directe între transcendent și imanent. în vechea spiritualitate dacică, zeii „expresie individualizată a transcendenței" (Zoe D.-Bușulenga) coborau în lume, „în domeniul imanenței", comunicau cu
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
verișori sau nepoți de-ai tatei sau de-ai mamei. Pe nenea Pavel Câmpianu îl cunoșteam de când venea pe la tata că-i era nepot de la soră, împreună cu vărul său Mihai Ferdoschi,alt nepot. Erau înalți, frumoși, ca niște brazi din codrii Țării Românești, îmbrăcați în uniforme de vânători de munte, cu cizme înalte cu rozete în față, cu pinteni, fiind artilieriști, cu centuri pe diagonală pe amândoi umerii de se uita lumea după ei ca după doi aștri coborâți pe Pământ
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Neamului și urma de umilință de pe fruntea și epoleții voștri. Ostași, vă ordon:Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din răsărit și miazănoapte! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți. Reâmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre! Ostași, plecați pe drumul biruinței lui Stefan cel Mare, ca să cuprindeți cu jertfa ,ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor. Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptății și zid
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Tutovei surprindem o tranziție de la un climat și o economie forestieră în nord și nord-vest la un climat de silvostepă-stepă și o economie agrozootehnică în sud și sud-est. Văile, într-un paralelism longitudinal aproape perfect, pătrund până departe în inima codrilor de la nord și nord-vest. În marea lor majoritate, văile Unțești, Bogdana cu Simila, Tutova cu Iezer și Studineț, Pereschivul Mare cu Pereschivul Mic, Berheciul cu Zeletinul, sunt colectate succesiv de către Valea Bârladului. Spre Valea Siretului de la vest se orientează doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
care l-a avut "pădurea" în acest proces. Alături de relieful deluros, străbătut de văi paralele înguste și adânci, pădurea se înscrie ca al doilea factor decisiv în viața și evoluția populației de aici. Nicăieri parcă nu este mai pregnantă sintagma "codrul frate cu românul" ca în această regiune. În afară de rolul său de refugiu în timpul invaziilor (îndeosebi ale tătarilor, din așa numita "perioadă a migrațiilor") și ținând cont și de faptul că regiunea este lipsită de bogății subterane (cărbune, petrol, gaze naturale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de demult, când pădurea acoperea peste trei sferturi din suprafața Colinelor Tutovei, populația, redusă ca număr și dispusă în așezări mici, folosea în devălmășie doar marginile ei, atât cât îi trebuia, restul constituindu-se în marea masă forestieră, respectiv vestitul codru tutovean nestrăbătut de picior de om, un veritabil rai pentru sălbătăciuni. Cu timpul, prin înmulțirea satelor și înaintarea lor prin defrișări (tăieri) de păduri pe văi dinspre margini spre interiorul codrilor, suprafața pădurilor a început să se reducă simțitor (Fig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
restul constituindu-se în marea masă forestieră, respectiv vestitul codru tutovean nestrăbătut de picior de om, un veritabil rai pentru sălbătăciuni. Cu timpul, prin înmulțirea satelor și înaintarea lor prin defrișări (tăieri) de păduri pe văi dinspre margini spre interiorul codrilor, suprafața pădurilor a început să se reducă simțitor (Fig.3). Dacă la început tăierea era "fără opreliște" (în baza "obiceiului pământului"), încă din timpurile medievale și mai ales în timpurile moderne, pe măsură ce posesia în devălmășie se destramă prin ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Iași, Casa Universitarilor A opta personală. S-au etalat 100 de lucrări reprezentând naturi statice, peisaje și portrete. Expoziția a fost prezen tată de scriitorul Aurel Leon. Lucrări expuse: Pom Înflorit, Furtuni de primăvară, Peisaj de iarnă, La mijloc de codru des.... februarie Iași, Galeriile de artă "Cupola" Expoziție de artă plastică octombrie, Vaslui, Casa de cultură Expoziție de artă plastică noiembrie, Iași, Universitatea "Al. I. Cuza", Sala pașilor pierduți Expoziția pictorilor profesori decembrie Iași, Sala Victoria Salonul anual, pictură, grafică
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
de noapte. Dar este și epoca revoltelor muncitorilor din Berlinul de Est, cea a deținuților din Gulagul sovietic în 1953, a Revoluției Ungare din 1956 și a manifestațiilor și revoltelor din Polonia, în timp ce, până la finele anilor ’50, partizanii iau calea codrilor și luptă împotriva regimurilor comuniste la putere, în Ucraina, România și Lituania. Povestirea Sandei Stolojan își are rădăcinile în această atmosferă de sfârșit a lumii democrației și a libertății, în momentul nașterii unui sistem politic nou, pentru români și pentru
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lipsesc observațiile de ordin critic) lexicului, morfologiei, sintaxei și stilului, decelând în context temele predilecte, recurente, leit-motivele lirice, fantasmele ce definesc un univers liric și, până la urmă, o sensibilitate poetică: istoria recentă, politicul, satul, copilăria, iubirea, vârsta candorilor inefabile, timpul, codrul, vânătoarea ritualică, războiul, libertatea, natura, omul comun, lupta cu inerția, răul uman, alienarea ipotetică, liniștea interioară. Creația de referință rămâne indiscutabil Moartea căprioarei. Considerațiile stilistice, generos plasate în cuprinsul cărții, sunt pertinente și întregesc analiza, chiar dacă demonstrația este apăsat didactică
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
face cu un adevărat poet a cărui frază, chiar discursivă, cântă cu o sonoritate excepțională și care acordă lumii de toate zilele o a patra dimensiune: semnificația lirică”. „Zărise lumina zilei, întocmai ca Mihai Eminescu, în nordul păduros al Moldovei. Codrul și muntele i-au transmis impresiile din care s-a hrănit poezia lui. Trec prin ea căprioarele și cerbii, se văd peștii alburii în pâraiele de cleștar, munții ursuzi, iarba pălită pe creste, norii scămoși purtând în spinări frigul jilav
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
că sensul existenței este lupta. Asemenea creatorului Mioriței și asemenea lui Eminescu și Sadoveanu, pe care și-i recunoaște ca dascăli, tinde să dea fenomenelor proporții hiperbolice, are intenția sublimului, a tragicului, a infinitului, a cosmicului, a grandiosului, vede în codru un simbol al întinderilor fără hotar și al veșniciei, o metaforă a vieții însăși, o sugestie a condiției poetului reprezentativ. Astfel, în creația literară Rapsodia pădurii, poetul afirmă: „Fii codru, dacă poți, cu zeci de glasuri Cu cerbi, cu flori
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
a tragicului, a infinitului, a cosmicului, a grandiosului, vede în codru un simbol al întinderilor fără hotar și al veșniciei, o metaforă a vieții însăși, o sugestie a condiției poetului reprezentativ. Astfel, în creația literară Rapsodia pădurii, poetul afirmă: „Fii codru, dacă poți, cu zeci de glasuri Cu cerbi, cu flori, cu vulturi, cu poteci, Dar nu uita porunca vremii tale: Fii codru-n acest secol - douăzeci.” Labiș aparține spațiului nord-moldovenesc, numit de Lovinescu „placenta de aur a artei”. Apartenența poetului
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
a vieții însăși, o sugestie a condiției poetului reprezentativ. Astfel, în creația literară Rapsodia pădurii, poetul afirmă: „Fii codru, dacă poți, cu zeci de glasuri Cu cerbi, cu flori, cu vulturi, cu poteci, Dar nu uita porunca vremii tale: Fii codru-n acest secol - douăzeci.” Labiș aparține spațiului nord-moldovenesc, numit de Lovinescu „placenta de aur a artei”. Apartenența poetului la acest spațiu și deplasările aproape ritualice în București constituie un simbol al dublei apartenențe, al unei sinteze de veche tradiție și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
neinteresantă pentru poezie, dar este rândul chemărilor alpine să treacă pe prim plan, să devină obsedante: „Dacă umblu și mă zbucium, laud munții și-i cutreier Simt că sunt o-ncrețitură din giganticul lor creier.” (Căutătorul de comori) Munții „veșnici” și „codrii” configurează o rezervație naturală eternă; cântări în lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se înscriu într-o simbolistică dionisiacă, supratemporală, forțând limitele concretului. Un poem cu titlu sadovenian, Locuri și întâmplări, introduce într-un „frunziș de aramă” amintitor de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
lume (clișeul Goga) și întors cu pas „împleticit”, descinde din fondul abisal, dintre înaintași: „Pădure, sora mea, la tine vin [...] Sunt vinovat c-am risipit în vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină” Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia globală de auroral; orice rupere a pactului cu pădurea suscită mâhnire. Ruralul, naturistul Labiș, în esență un emotiv „privind în amintire” spre „Carpații veșnici”, ascultând depărtări unde „buciumă vise” își adună ficțiunile în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Brudur. Ferindu-se din calea năvălitorilor, satul Brudurești și-a schimbat vatra inițială, mutânduse către NE, către originea pârâului Tansa, unde pădurea existentă forma o adevărată perdea de protecție. Pe locurile bisericii vechi încă se pot vedea stejarii din vechiul codru. În decursul timpului actualei configurații a locurilor cu o diversitate mare de formă de relief, nu i s¬au alipit sau rupt alte teritorii. Puținele pământuri sărace ale răzeșilor lui Ștefan cel Mare, abrupte de ape, depărtarea mare de drumurile
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]