6,739 matches
-
urechi? Nu vezi tu că virtutea găsește-a ei răsplată, Răsplată ce de, oameni și cer e-nvidiată? Răsplată prea frumoasă: un giulgi și patru scânduri Ți-e îndemînă-n nuntru și scapi de multe gânduri, De gânduri fără noimă... Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții dulci izvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: Deșertăciuni sunt toate când moartea ții în piept. Dar să vedem acuma în lungi secolii tăi Ce crudă răsplătire păstrat-ai celor răi? Omoară fericirea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dinainte să nu cerce decumva, Preste Brizeis, din avere-i să se-atingă de ceva. Iar Ulis luă pe Chriseis, și-n corabie suind, Merge la preotul Chrisse, fata-n mînile lui dând; I-a adus taina de jertfă și comori [de] la ahei Ca preotul cu Apolo să-i împace iar pe ei. [ANA] Vezi, măi badeo, cum se spune? [MUȚI] Ce mai treabă, a-nvățat-o pe de rost din fir în păr. [ANA] Tu nu știi să-nveți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dar astfel e-o-nșelătorie. Știu Că prin reaua ta purtare ruinat rămân de tot; Încă și copil mai capăt. Voi din pagubă să scot, Lasă-mă să te vând altui. BOMILKAR Eu, îl cumpăr... PSAMIS (aparte) Poate are Vro comoară îngropată. (lui CHALKIDIAS) Ești cu totul sigur oare Că nu ai nimic? CHALKIDIAS Dar altfel mă vindeam? PSAMIS Adevărat. (lui BOMILKAR) Iară tu ce scop adulmeci de te pui pe cumpărat? BOMILKAR Orișice. Fiindcă cauți mușteriu pe vre un prost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o vorbă bună. Noi, nouă înșine! Ar trebui să purtăm mai des un dialog cu noi înșine, să ne cunoaștem plăcerile, să ne aflăm durerile, să ne identificăm limitele, apoi să începem să creștem. În fiecare dintre noi există o comoară ce abia așteaptă să fie scoasă la iveală. “Prin gândurile noastre noi emitem o energie în Univers, fapt care influențează ceea ce atragem în viața noastră. Dar în crearea realității noastre nu doar gândul partică, ci și inima. Inima este cel
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
aștepte să o întrebe ceva. „Eu am pictato atât de frumos și acum vreau să o vând și cu banii obținuți să-i cumpăr mamei medicamentul care-i va salva viața” - „Dar o astfel de cutie magică sigur ascunde o comoară”-spuse blând doctorul- deși îmi pare tare cunoscută..de unde o ai? - Păi.. zise fetița încurcată- era a cerșetorului de la pod...dar el a murit și eu am găsit-o și am pictat-o și uite ce frumoasă e acum o
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
iei? Se chinui mult timp și începu să se enerveze, dar în cele din urmă se auzi un pocnet scurt și lacătul cedă: ștergându-și fruntea de sudoare doctorul privi triumfător spre fetiță: - „ Ei gata, am reușit, hai să vedem „comoara”!-și înălță capacul dar brusc rămase mut de uimire, cutia era plină de monezi de aur. „De unde erau oare, de ce nu le folosise cerșetorul, cum de nu descoperise pe ce bogăție stătea?” - „E cutia mea magică, e cutia mea magică
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
cerșetorul, cum de nu descoperise pe ce bogăție stătea?” - „E cutia mea magică, e cutia mea magică, ți-am spus eu!”striga fetița fericită. Doctorul privi mirat când la fetiță, când la cutie și-și zise: „Să stai pe o comoară și totuși să nu bănuiești nimic și să trăiești în sărăcie! Neobișnuite sunt căile Domnului!” Oare nu suntem noi cerșetorii care stau la poarta vieții așteptând să vină cineva și să ne ofere darurile abundenței, sănătății, fericirii mult dorite? Dar
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
nu suntem noi călătorii care purtăm zi după zi în spate bagajul resentimentelor noastre? Al trecutului de care nu ne putem îndepărta, de oamenii sau situațiile pe care nu le putem ierta și pe care le adunăm ca pe niște comori în inima noastră ? Dar ce fel de comori sunt? Pentru că seamănă mai mult cu niște pietre ce ne încovoiază, ne limitează mișcarea, ne împiedică să ajungem la destinație. Refuzând să iertăm persoanele din jurul nostru, cele care credem noi că ne-
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
zi în spate bagajul resentimentelor noastre? Al trecutului de care nu ne putem îndepărta, de oamenii sau situațiile pe care nu le putem ierta și pe care le adunăm ca pe niște comori în inima noastră ? Dar ce fel de comori sunt? Pentru că seamănă mai mult cu niște pietre ce ne încovoiază, ne limitează mișcarea, ne împiedică să ajungem la destinație. Refuzând să iertăm persoanele din jurul nostru, cele care credem noi că ne-au greșit cu ceva , nu facem decât să
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
în bazinul special amenajat pe coasta Mării Sudului, o lume subacvatică pe care ne-o imaginam atât de fantastică în bazinul nostru căptușit cu gresie, încât nu putea fi întrecută decât de Marea Sudului a lui Stevenson și de Insula Comorii sale. Un ciorchine mare de băieți și fete din cartier căscau gura în casa noastră, în fața aparatului de radio - aveam radiotelefonie și recepția sonoră era foarte clară -, ca să asculte emisiunile de o jumătate de oră care ne tulburau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
recepția sonoră era foarte clară -, ca să asculte emisiunile de o jumătate de oră care ne tulburau atât de mult, încât după aceea ne repezeam jos în „gaură“, un șanț aflat în grădină de-a lungul carosabilului, ca să ne continuăm căutarea comorii. La capătul superior creșteau trei plopi, la celălalt se afla un copac Ginkgo, iar între aceștia era un hățiș de tufe ce se pierdea într-un umbriș la adăpostul unei liziere de pini. Cei mai mari dintre băieți, din al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tufe ce se pierdea într-un umbriș la adăpostul unei liziere de pini. Cei mai mari dintre băieți, din al căror grup făcea parte și fratele meu, își aveau cartierul general pe ramurile groase ale copacului Ginkgo, ei dezgropaseră o comoară despre care ne spuneau nouă, celor mai tineri și mai neîncrezători, jurându-se pe tot ce aveau mai sfânt că această comoară exista cu adevărat, era o ladă plină cu jucării. Noi, cei mai tineri, ocupam arborele Ginkgo, de unde răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
făcea parte și fratele meu, își aveau cartierul general pe ramurile groase ale copacului Ginkgo, ei dezgropaseră o comoară despre care ne spuneau nouă, celor mai tineri și mai neîncrezători, jurându-se pe tot ce aveau mai sfânt că această comoară exista cu adevărat, era o ladă plină cu jucării. Noi, cei mai tineri, ocupam arborele Ginkgo, de unde răsuna „hei rup, hei rup, hei rup, bum“ și, din când în când, plutea în jos o hârtie afumată care avea să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ei Bernhard găsea că e o tâmpenie; noi, ceilalți, continuam să ne menținem punctul de vedere. Trebuia să întreținem dispoziția Vivienei pentru că fără ea, care se descurca de minune la unghiuri și măsurători, n-am fi putut ajunge niciodată la comoară. Și totuși, în toamnă, am văzut într-o după-amiază însorită, înainte de plecarea noastră, când tândăleam de unul singur, căscând gura pe stradă - prietenii mei erau la școală -, ceva alunecând prin frunzișul rărit al plopului. Sticla era atârnată de o sfoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unde cei mai mari ca noi ne trimiseseră de atâtea ori zâmbind cu tâlc. Dar chestia cea mai grozavă a fost că fratele meu și prietenii lui ne-au dat într-adevăr tot ce aveau ei mai bun. Era o comoară - și eu am păstrat-o în minte ca pe o întâmplare care oricum nu mai avea nici o valoare în sat, pentru că nici unul dintre colegii mei nu auzise de Stevenson. Ei nu cunoșteau nici Insula Comorii, nici pe lunganul de John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ei mai bun. Era o comoară - și eu am păstrat-o în minte ca pe o întâmplare care oricum nu mai avea nici o valoare în sat, pentru că nici unul dintre colegii mei nu auzise de Stevenson. Ei nu cunoșteau nici Insula Comorii, nici pe lunganul de John Silver sau pe năstrușnicul domn Trelawny. Însoțitorul meu în aceste zile fusese un bulgăre de gheață. Îl desprinsesem dintr-un colț din apropierea garajului cu tocul pantofului, apoi i-am dat un șut pe stradă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zidurilor înalte. De cele mai multe ori rămâneam și eu exclus, o priveam, fără să fiu observat de ea, din hol sau din sufragerie, pe acea străină care era mama mea, stând pe taburetul îmbrăcat în catifea, înconjurată de toate cutiile cu comorile trecutului ei, împrăștiate pe jos. Mâna ei mângâia duios penele colorate din atelierul vienez al lui Onkel Alfred, aluneca peste altița brodată cu motive românești, netezea pânza țesută din bumbac, „pânza“ - și, în timp ce făcea asta, simțea probabil pielea cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
colierele de la gât și care le erau oferite drept daruri pentru pețit. Armin mai adăugă încă un ciob de Terra sigillata. Cercetătorii Africii le-ar fi luat indigenilor - cum aș putea face și eu acum - pe niște fleacuri fără valoare comori întregi care se află acum în muzee. Chiar și el ar fi fost dispus să-și ofere comorile, ba să mai adauge și cuiele astea, ba până și moneda cu Augustus, pe care o cumpărase dintr-un magazin de antichități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de Terra sigillata. Cercetătorii Africii le-ar fi luat indigenilor - cum aș putea face și eu acum - pe niște fleacuri fără valoare comori întregi care se află acum în muzee. Chiar și el ar fi fost dispus să-și ofere comorile, ba să mai adauge și cuiele astea, ba până și moneda cu Augustus, pe care o cumpărase dintr-un magazin de antichități, numai să-i cedez această mărgică de sticlă. Și vedeam cum toate vestigiile alea din epoca romană, întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dar, mai ales, hotărât. Știa ce e important și ce nu, de ce anume trebuia să ții cont la „caresseală“ și făcea aluzii schițând un zâmbet care te ducea cu gândul la ceva secret, ce-mi trezea curiozitatea, ca găsirea unei comori a cărei descoperire trebuia să fie însoțită de o emoție febrilă la fel cu aceea pe care o știam deja de la săpăturile arheologice. Și acum trebuia să avansez încet și conștiincios, ca la așezarea aia de pe malul lacului, locul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dar eu sincer să fiu, nu mai fac parte din nici o cîrdășie, deși la un moment dat mi s-a propus să mă întorc de unde am plecat. E și ăsta un motiv în plus să am grijă de mica mea comoară ca de ochii din cap. Ascultă, încearcă Bătrînul, să-l aducă cu picioarele pe pămînt, mica ta comoară s-a tras în tiraje de zeci de mii de exemplare. Și mai gîndește-te încă o dată dacă lucrurile s-au petrecut exact
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-a propus să mă întorc de unde am plecat. E și ăsta un motiv în plus să am grijă de mica mea comoară ca de ochii din cap. Ascultă, încearcă Bătrînul, să-l aducă cu picioarele pe pămînt, mica ta comoară s-a tras în tiraje de zeci de mii de exemplare. Și mai gîndește-te încă o dată dacă lucrurile s-au petrecut exact așa. Atmosfera devine tot mai încărcată, începe să citeze Bătrînul cu o intonație de actor, de parcă s-ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
numai În fotografii ale piramidelor. Six reluă povestirea cu o descriere a istoriei acestora: — În 1925, piața mondială a bijuteriilor a fost saturată de pietrele prețioase vândute de către rușii În exil sau scoase la vânzare de către bolșevici, care descoperiseră o comoară ascunsă În pereții palatului prințului Iusupov, soțul nepoatei țarului. În același an, am achiziționat câteva În Elveția: o broșă, o brățară și, cea mai valoroasă dintre ele, un colier de diamante alcătuit din douăzeci de briliante. A fost creat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Protze, se prezentă ea și dădu mâna cu mine. Sunt văduvă. Îmi pare rău, i-am zis descuind ușa biroului. Din ce parte a Bavariei sunteți? Accentul era inconfundabil. — Regensburg. — E un oraș frumos. — Probabil că ați descoperit acolo vreo comoară Îngropată. Și spirituală, mi-am spus. Asta era bine, căci avea nevoie de simțul umorului ca să lucreze pentru mine. I-am povestit totul despre activitatea mea. Îmi zise că totul Îi părea incitant. Am condus-o În cămăruța Învecinată unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că veți putea să-i raportați foarte curând lui Herr Six că l-ați identificat pe făptaș. La revedere. Trebuia să recunosc un lucru: dacă Haupthändler Îi omorâse pe soții Pfarr, atunci era la fel de rece și de netulburat ca o comoară scufundată la 100 de metri sub apă. Am ieșit cu mașina din Prenzlauer Strasse și am mers În Alexanderplatz. Mi-am luat corespondența și am urcat În biroul meu. Femeia de serviciu deschisese fereastra, dar mirosul băuturii Încă persista. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]