5,924 matches
-
politice care luptau pentru sau împotriva revoluției. Joîo Franco, omul cel mai discutat al vechiului regim, se desparte zgomotos de Hintze Ribeiro, târând după sine treizeci de deputați regeneratori. Este singurul dintre monarhiști care înțelege că partidele de guvernământ au compromis atât monarhia cât și toate instituțiile tradiționale portugheze. De aceea începe o luptă neînfricată împotriva lor. "Și unii și alții sunt la fel!" Atât regeneratorii cât și progresiștii păcătuiesc prin lipsa lor de moralitate politică și personală. "Portugalia nu poate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spunea că-și prepară veninurile. Și totuși el a fost acela care a organizat lupta politică împotriva dictaturii lui Joîo Franco, rezumînd-o într-o formulă celebră: "Trebuie să-l obligăm la tranzacții care-l slăbesc, sau la violențe, care-l compromit". Revoluția avea acum șefi și animatori pentru toate categoriile sociale. Îi mai lipsea un singur om: acela care trebuia să transforme republicanismul, cel puțin în ochii străinătății, într-un partid de guvernământ. Elitele intelectuale fuseseră pregătite pentru revoluție de către generația
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Câteva zeci de mii de scrisori, unele conținând valori, zac în depozitele poștelor așteptând să fie distribuite. Uniunea Națională a Muncitorilor declară greva generală, care paralizează întreaga Portugalie. Viața ajunge cu adevărat insuportabilă. Țara e sărăcită de greve, moneda e compromisă, oamenii sunt demoralizați, încep să fie atacate magaziile cu alimente și brutăriile. La toate acestea se adaugă miile de soldați care sunt trimiși săptămânal în Flandra, împotriva voinței lor, între baionete. Plecările acestea dau prilej la scene tragice: soldați închiși
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu ochi buni nici o "aventură militară". Este adevărat, de asemenea, că izbucnirea revoluției bolșevice însuflețise puținele nuclee comuniste care se organizaseră în Portugalia, iar victoria Aliaților asupra Puterilor Centrale insuflase forțe noi democrației portugheze; toate greșelile și excesele care o compromiseseră în 1917 începeau să fie uitate în iarna anului 1919. În fața continuei agitații demagogice, garnizoanele militare din Porto și Lisabona se răscoală, la 19 și 22 ianuarie. Foarte repede, și datorită dezorientării politice a șefilor militari, aceste răscoale, începute pur
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vreme orice șansă de reîntronare a monarhiei în Portugalia. Pe de o parte, oamenii de bună credință și-au pierdut încrederea în conducerea acestei mișcări; iar pe de altă parte, ea aduce după sine cea mai cumplită reacțiune democratică. A compromis chiar ideea "Republicii Noi", de factură sidonistă, care încă avea destui aderenți, pentru că a adeverit leitmotivul propagandei vechilor democrați: orice dictatură, fie și de tip prezidențialist, încurajează forțele reacționare și aduce după sine restaurarea monarhiei. Astfel că bunii republicani, chiar dacă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și Filomeno da Cámara. Apar neîncetat nume noi, iar numele cu un anumit nimb revoluționar - ca, bunăoară, generalul Sinel de Cordes, locotenent-colonelul Raul Esteves etc. - nu se bucură de nici o actualitate politică. În deosebi, cel care provoca cele mai multe încurcături și compromitea, fără să-și dea seama, sensul revoluționar și etic al loviturii de la 28 mai, era Cabeçadas. Între timp, în afară de intrigi, zvonuri și dezmințiri - nu se lucra nimic. Singura realizare a Guvernului fusese suspendarea Constituției, închiderea Parlamentului și demiterea lui Antonio
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ambițioși și sterili, care îi fac de la o zi pe alta impopular. Schimbă funcționarii și modifica guvernele după bunul lui plac. Trăiește pe deplin sentimentul puterii, lovind în dreapta și în stânga fără să pună nimic în loc. Toate acestea, firește, amenințau să compromită definitiv mișcarea de la 28 mai. Armata fusese, până atunci, marea speranță a maselor largi, trădate de politiceni, obosite de politică. Dar dictatura Juntei militare, departe de a soluționa dificultățile și a pune capăt dezmățului din administrație - contribuia la agravarea haosului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Cabeçadas, mișcarea de la 28 mai ar fi fost anihilată printr-o tot mai abilă și mai puternică infiltrare a politicienilor vechiului regim. Dacă nu s-ar fi reacționat față de dictatura haotică a generalului Gomes da Costa, mișcarea ar fi fost compromisă prin abuzurile și insuficienta conducerii. Ambele lovituri de forță - împotriva lui Cabeçadas și Costa - au fost făcute fără vărsare de sânge. Dar generatul Carmona s-a văzut silit, curând după aceea, să înfrunte loviturile pe care adversarii mișcării le dădeau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Ferraz, trimisul extraordinar al Guvernului la Geneva, refuză cu demnitate condițiile Societății Națiunilor, pune capăt tratativelor și se întoarce la Lisabona - unde e primit cu triumf. Gestul bărbătesc al generalului electrizează din nou națiunea. Dictatura militară, departe de a ieși compromisă prin eșuarea împrumutului - așa cum speraseră oamenii politici - cunoaște, dimpotrivă, un răsunător succes de opinie publică. Portughezii tratau din nou extazul patriotic de pe timpul ultimatumului englez. Și toți se declarau gata să-și dea viața pentru salvarea patriei. Era exact ceea ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și instituțiilor care se află la temeliile sale străvechi". Iată revoluția care și-o propune mișcarea de la 28 mai. Revoluție, evident, anevoie de realizat. Și aceasta datorită nu atât elementelor de opoziție demo-liberale și de extremă stângă - în majoritatea lor compromise prin guvernările anterioare - cât mai ales elementelor de dreapta, în speță grupărilor monarhiste. Paradoxul dictaturii militare era că realizase o revoluție "reacționară", suspendând Constituția republicană și anulând toate libertățile și obiceiurile instaurate de Republică - rămânând totuși republicană. În aceeași situație
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu-și îngăduia să împartă din nou familia portugheză. Instinctul său politic îl avertiza și de astă dată că o colaborare cu elementele partidelor de dreapta, constituționaliști și integraliști - cu care avea de altfel atâtea puncte ideologice comune - ar fi compromis de la început sorții de izbândă ai unei revoluții totalitare. Și astfel pornește la drum singur, având doar sprijinul armatei și încrederea în fertilitatea politică, a revoluției pe care o inaugurase mișcarea de la 28 mai. Conștient că momentul istoric pe care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui Salazar, care nu acceptă să se lase condus de nici o alta dogmă în afară de aceea a națiunii; și este încă o dovadă a instinctului său politic, căci își dădea prea bine seama că încurajînd organizațiile Centrului va alimenta nesfârșitele adversități, compromițând din nou unitatea națională. Noua Constituție definește Statul portughez drept o "republică unitară și corporativă". Evident, Statul, ne mai fiind considerat o "totalitate de indivizi", ci proiecția naturală a națiunii organizate pe planul politic, partidele politice nu mai pot ființa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pune poporu’ în funcții și vă bateți joc de noi. Vă trimite la ziua tovarășului și vă matoliți ca ultimu’ nehalit. Îl întărâta tăcerea mea. Nu urmăream decât cum crește frica în mine. Eram sigur că putea să mă pălmuiască. — Compromiteți poporu’ de v-adună de pe stradă și nici nu știți ce faceți. Și io vă servesc ca fraieru’. — Las-o, Paule, i-am spus. N-am avut nici o pungă, n-ai văzut? Și nici nu vin de unde crezi tu. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Șerbănică. " Un bărbat frumos", gândi și-i păru brusc rău că nu mai e tânără. Pe vremuri ar fi gustat aventura asta, i-ar fi plăcut să facă o pasiune, neconvenabilă, pentru brigandul cu păr și ochi negri, să se compromită de dragul lui, să-i scandalizeze pe toți, pe Șerbănică, pe Ioniță, pe Melania, pe aceia care o priveau acum de pe pereți ori nu puteau s-o privească, prizonieri în albumul cu catarame de argint. ― Prea târziu, șopti. Totul vine prea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
astea le știu de mult, de ce trebuie să mă gândesc la ele astăzi, acum, în noaptea asta? Mâine o s-o iau de la capăt, o să vină iar Ioniță de trei ori pe săptămână la noi ― nu prea des ca să nu mă "compromită". Și își simți măruntaiele zguduite de un râs amar: "O femeie de 60 de ani compromisă"... O să joc poker la 5 bani deschiderea, după spălat am să fiu din nou cu părul prea violet pentru că am pus prea mult chimic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asta? Mâine o s-o iau de la capăt, o să vină iar Ioniță de trei ori pe săptămână la noi ― nu prea des ca să nu mă "compromită". Și își simți măruntaiele zguduite de un râs amar: "O femeie de 60 de ani compromisă"... O să joc poker la 5 bani deschiderea, după spălat am să fiu din nou cu părul prea violet pentru că am pus prea mult chimic, la vară o să mergem la Covasna... Șerbănică o să cumpere un teanc de cărți poștale... Cărțile lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care o duce, nu ezită nici măcar o secundă să și-o propovăduiască, să se dea drept exemplu de măgar intolerant, găunos, îndreptățindu-se cu faptul că, împreună cu ceilalți ca el, legiune altminteri, știe că nu va dispărea până când nu va compromite și nu va terfeli tot ce nu e aidoma lui - viața însăși, adică. * Mitul Facerii debutează cu manifestările singurătății: divine, mai întâi, umane, mai apoi. Adam și Eva - o dragoste minimală care începe cu sfârșitul. * Ne îndrăgostim fără să fim
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fi prea intelectuali ca să mai putem suporta lucrul acesta. * Pe pământ, suferința și răul nu sunt consecința directă a „căderii“; din pomul cunoașterii binelui și a răului am luat exact instrumentul spiritual care să ne poarte către lumină; l-am compromis. * Există o înțelepciune „agresivă“, ofensivă, care nu jignește prin pudibonderie, o înțelepciune a resuscitării, care îți face vânt în necunoscutul personal și prin care descoperi că poți crea alt om din tine. Procedeul industrial de preparare a conservelor nu este
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
va putea împiedica vreodată meteorologia debilă a planetei să intre în „călduri“ și să-și savureze astfel „erotismul“ inconștient. Ba chiar sunt convins că va urma o stare de coit universal. * Ce va mai rămâne din noi după ce vom fi compromis iremediabil literatura, filozofia, muzica și artele? Comentariul belicos, delirul ritualic, isteria confesiunii, manifestări fără precedent ale faptului că o civilizație se prăbușește atunci când individul nu mai suportă anonimatul, existența în afara ficțiunii, a fantasmei. Aș da orice ca să trăiesc în viitorul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vorbă dulce din Coran: „Eram o Comoară Ascunsă și m-am făcut Iubire ca să mă fac cunoscut. De aceea am creat făpturile toate, ca să pot fi cunoscut.“ Suntem departe de elucubrațiile sfinților oficiali din calendare. * Am reușit să terfelim, să compromitem iremediabil tot ce ni s-a dat ca revelație care să ne sugereze spiritual originea sau destinația, care să ne indice ieșirea din marasm sau măcar cine suntem. După Constantin împăratul, care a oficializat creștinismul fără să fie creștin, creștinismul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îngrijorare care s-au săpat pe fruntea primarului, poate se gândește că a vorbit prea mult, că a dat ministrului de interne impresia, dacă nu certitudinea, că s-a raliat cu trupele inamicului și că, prin această imprudență, și-a compromis, poate definitiv, cariera politică în interiorul și în afara partidului. Cealaltă posibilitate, la fel de îndepărtată pe cât de inimaginabilă, ar fi aceea că argumentele sale l-ar fi împins în direcția cea bună pe ministrul de interne și l-ar face să reconsidere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spuneți o dată cine sunteți, există un nume în scrisoare, e adevărat, dar nimic nu ne spune că nu e fals, dumneavoastră puteți, foarte simplu, să fiți un provocator trimis aici de poliție ca să ne pună la încercare și să ne compromită, nu spun că asta sunteți, luați aminte, ceea ce vreau e să fie clar că nu vom continua sub nici o formă această discuție dacă nu spuneți chiar acum cine sunteți. Comisarul băgă mâna în buzunar și scoase portmoneul, Iată, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să fugă de acasă și că a reușit. Este un individualism terorizat de frica de a nu-și recunoaște reușita în ochii celor lăsați acasă. Din această perspectivă, comunismul nu numai că a ratat „resocializarea” acestor indivizi neisprăviți, ci a compromis însăși ideea de inteă res comun. Mai mult, spațiul public a fost sechestrat politic, iar bunul public a fost transformat în abstracțiunea ideologică a „bunurilor întregului popor”, conducînd astfel la respingerea ideii de „public”. Pe de altă parte, liberalismul post-comu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
res comun. Mai mult, spațiul public a fost sechestrat politic, iar bunul public a fost transformat în abstracțiunea ideologică a „bunurilor întregului popor”, conducînd astfel la respingerea ideii de „public”. Pe de altă parte, liberalismul post-comu nist este pe cale să compromită, la rîndul său, ideea de interes individual, transformînd concurența într-o competiție cu un singur cîștigător : a fi competitiv înseamnă să nu-l lași pe concurent să cîștige și el ceva. O situație winăwin, care presupune că și celălalt cîștigă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
agricolă înseamnă, de fapt, o presiune suplimentară asupra mediului : parcelele sînt dispuse în fîșii în lungul pantelor, în condițiile în care, prin colectivizare, au dispărut taluzurile care atenuau eroziunea ; cuvertura forestieră este degradată prin tăieri iraționale ; construirea de fîntîni individuale compromite rezervele freatice. Gestionarea terenurilor de către țărani nu respectă și nici nu conservă mai bine, în mod automat, patrimoniul natural”. Și o cauză a acestei stări de fapt : „Nefinanțînd agricultura, neformînd țăranii pentru a deveni agricultori, neorganizînd piețele comerciale și funciare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]