5,493 matches
-
tot acolo cu Maria Sung, o adeptă și ea a acestei secte și a reverendului Moon. Ajutat de Tarcisio ca de un adevărat confrate s-a reconciliat atunci cu Biserica Catolică și a fost primit pe mai departe în deplină comuniune cu ea. La 10 decembrie 2002 Bertone a fost numit arhiepiscop de Genova și a preluat postul în arhidieceză pe 2 februarie 2003. Pe 21 octombrie 2003 papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la demnitatea de Cardinal
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
celebrarea zilei Domnului, pastorale tineretului, pastorala familiară, pastorala scolastică (îndeosebi orele de religie în școală și creșterea calitătivă a școlilor catolice). Apreciată de enoriașii săi a fost insistența asupra formării permanente a tuturor (preoți și laici), într-un spirit de comuniune surprinsă admirabil în expresia „spiritualitate împreună cu...”. Fidel trediției episcopatului genovez a întreținut cele mai bune raporturi cu toate instituțiile locale și cu economia regiunii. Ajutat de capelanii diferitor sectoare de lucru sau instituții au celebrat mai multe Liturghii fie în
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
-i impusese "Test Act" (Actul de mărturisire (a credinței)), răspuns național și protestant împotriva alinței cu Franța și a "Declarația regal de indulgență". Această lege excludea din orice funcție publică pe cei care nu jurau credință supremației regelui și a comuniunii anglicane. "Pair"-ii catolici trebuiră să părăsească Camera Lorzilor și însuși fratele regelui s-a văzut constrâns să-și mărturisească crezul catolic. Regina Ecaterina a fost în imposibilitatea de a produce un moștenitor; cele patru sarcini ale ei au ajuns
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
aflate sub ascultarea Patriarhiei de Constantinopol. Asupra preoților trimiși de Patriarhia de la București a planat suspiciunea colaborării cu regimul comunist din România. Astfel, din nefericire, majoritatea parohiilor ortodoxe române nu au avut o administrație canonică care să le mențină în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română. Între 1945-1958 parohiile ortodoxe române din Europa Occidentală s-au aflat sub păstorirea mitropolitului Visarion Puiu, excomunicat de Patriarhia de la București și condamnat în contumacie la moarte de către Tribunalul Poporului de la București. Al doilea întâistătător al
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord () [Corola-website/Science/311506_a_312835]
-
a făcut un raport favorabil despre Biserica din România și Biserica de stil vechi din Grecia a fost de acord să stabilească relații cu Biserica din România. Ca urmare, în 1979, episcopul Silvestru Onofrei a semnat declarația de intrare în comuniune euharistică cu sinodul condus de mitropolitul Kallistos de Corint, în timpul unei vizite în Grecia. Cu prilejul aceleiași vizite, a fost confirmată validitatea hirotoniilor episcopale din ierarhia română. În anul 1983, mitropolitul Glicherie a devenit grav bolnav. Nu a fost numit
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
mitropolitului Gherontios, dar mitropolitul Kiprianos de Oropos și Fili a refuzat să accepte acest lucru și a fondat un nou sinod împreună cu episcopul Giovanni de Sardinia. Datorită relațiilor sale personale cu românii, mitropolitul Kiprianos i-a convins să rămână în comuniune cu aceștia și astfel Biserica Ortodoxă de stil vechi din România a intrat în comuniune cu Sinodul Kiprianit. PS Cozma a protestat, fiind nemulțumit de intrarea în comuniune cu mitropolitul Kiprian de Oropos și Fili, considerându-l eretic, deoarece era
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
și a fondat un nou sinod împreună cu episcopul Giovanni de Sardinia. Datorită relațiilor sale personale cu românii, mitropolitul Kiprianos i-a convins să rămână în comuniune cu aceștia și astfel Biserica Ortodoxă de stil vechi din România a intrat în comuniune cu Sinodul Kiprianit. PS Cozma a protestat, fiind nemulțumit de intrarea în comuniune cu mitropolitul Kiprian de Oropos și Fili, considerându-l eretic, deoarece era considerat modernist și susținea o ecleziologie "falsă". El susținea păstrarea tradiționalismului ortodox, refuzând orice element
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
sale personale cu românii, mitropolitul Kiprianos i-a convins să rămână în comuniune cu aceștia și astfel Biserica Ortodoxă de stil vechi din România a intrat în comuniune cu Sinodul Kiprianit. PS Cozma a protestat, fiind nemulțumit de intrarea în comuniune cu mitropolitul Kiprian de Oropos și Fili, considerându-l eretic, deoarece era considerat modernist și susținea o ecleziologie "falsă". El susținea păstrarea tradiționalismului ortodox, refuzând orice element de modernitate. În luna martie 1984, a avut loc un puternic incendiu la
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
al mănăstirii. La rândul său, PS Cozma i-a acuzat pe cei doi episcopi că dau vina pe el pentru incendiu cu scopul de a-l alunga din mănăstire, deoarece el susține o ecleziologie strictă și nu dorește intrarea în comuniune cu Sinodul Kiprianit "al Rezistenței". Ca urmare a acuzațiilor celor doi episcopi, PS Cozma a fost obligat de furia poporului să se retragă la casa părintească pe lângă Vatra Dornei . Nu i s-a permis să comunice nici cu mitropolitul Glicherie
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
mierță” de grâu, zile de clacă precum și pielicele de miel în ziua de Sfântul Gheorghe, Ispas și Rusalii, lucru nerespectat de fapt întotdeauna. Cu toate promisiunile făcute de către promotorii Unirii cu Roma, situația materială a clerului care a intrat în comuniune cu Roma, nu s-a îmbunătățit substanțial după 1700, deși Sinodul din acest an a prevăzut ca fiecare casă era datoare să dea preotului o claie de grâu, o „feldără” de ovăz și două zile de clacă. Din aceste venituri
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
ul (din greaca veche μυστικός - "mystikos", un inițiat în Misterele Eleusine; μυστήρια - "mysteria" însemnând "inițiere") este căutarea atingerii comuniunii, identității sau conștienței realității ultime, divinității, adevărului spiritual, sau a lui Dumnezeu, prin experiență directă, intuiție sau înțelegere pătrunzătoare. Tradițiile pot include credința în existența propriu-zisă a variate realități dincolo de percepția empirică, sau credința că "adevărata" percepție umană a lumii
Misticism () [Corola-website/Science/311409_a_312738]
-
partea dreaptă a intrării în cimitirul satului, unde prin anii 1960 se mai vedea încă bine pietre din temelie. Se crede că primele începuturi au fost chiar sub ,Bulzul, cel înalt numit și ,Degetul lui Dumnezeu”, loc de rugăciune și comuniune cu Sfânta Treime, la poalele căruia se pot observa și acum grote care au găzduit pe primii pustnici Cu timpul aceștia au coborât de sub stânca de calcar la numai 150 de metri spre sud-est unde și au construit o bisericuță
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
paralel, lucrează și la publicația "Banater Tagblatt" (1941-1942). În 1942, o dată cu moștenirea atelierul fotografic al părinților săi și a casei părintești, devine posibilă o nouă reîntoarcere la Orșova, în apropierea meleagurilor în care scriitorul poate trăi o existența „reală“, în comuniune cu natura. În 1943 publică, atât cu mijloace proprii, cât și cu ajutorul prietenului său Heinrich Anwender din Timișoara, al treilea volum cu povestiri despre animale "Die Bärin. Besinnliche Tiergeschichten" ("Ursoaica. Povestiri despre animale pașnice"). Este o selecție de articole publicate
Otto Alscher () [Corola-website/Science/309696_a_311025]
-
al teologiei. În privința fundamentării metafizice a teologiei lui, Scheffczyk este legat de tradiția metafizică, într-o abordare personalistă. În acest sens, realitatea omului este descrisă ca întâlnire între persoane, ajungând la punctul culminant în prietenia cu Isus Hristos, cu Omul-Dumnezeu, în comuniunea Bisericii. Abordarea personalistă, care aseamănă teologia lui Leo Scheffczyk cu cea a lui Joseph Ratzinger și a lui Hans Urs von Balthasar, ajunge la punctul culminant în tratatul teologic despre har, prietenia personală devenind aici o cheie pentru aprofundarea raportului
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
dar și al expresiei estetice, dând echilibru materialelor tipărite. Ion Butnaru Grafician al tranșeelor și al arsenalelor, Dion vine la o tribuna încununată cu lauri, vorbind la milioane de microfoane cu grafitul sau, o limbă esperanto a păcii și a comuniunii umane. În anii sumbrii ai comunismului, Dion, cu spiritul sau ascuțit și cu lucrările sale a zgâriat subtil dictatură. George Stâncă Ironic, malițios, inteligent, Dion ne apare că un moralist cu o determinare precisă decât un umorist în sensul larg
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
Timișoara. Episcopul , Episcop romano-catolic de Timișoara, s-a născut la data de 17 octombrie 1942 în localitatea Satchinez (germ. Knees, jud. Timiș). A fost botezat la 25 octombrie 1942 în satul natal de către pr. Franz Amschlinger și a primit prima comuniune la 16 septembrie 1956 în aceeași localitate de la pr. Konrad Kernweisz, Ordinarius-substitutus de Timișoara. Părinții săi erau etnici germani care proveneau din localitatea Sânpetru German (germ. Deutsch-Sankt-Peter; ung. Németszentpéter) și Szeged. Numele lor fusese maghiarizat, fiind ortografiat Roosz. Tatăl său
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
săptămână, episcopul diecezan stă în câte o parohie, unde are întâlniri cu autoritățile locale, cu reprezentanți ai cultelor, conducători de instituții. Însă cele mai importante contacte sunt cele cu preoții și credincioșii, precum și vizitele acasă la bătrâni și bolnavi. Promovarea comuniunii spirituale a fost dezvoltată în ultimii ani prin pelerinajele organizate la lăcașurile de cult de referință, adevărate simboluri pentru Dieceză: Catedrala Episcopală, Basilica Maria Radna, bisericile Maria Ciclova și cea din Cenad. Deși numărul pelerinilor este mai mic decât în
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
populației și a raporturilor sociale. Aceste idei sunt reluate și aprofundate în "Sinuciderea" (1897). O altă lucrare importantă („Formele elementare ale vieții religioase”) definește esența religiosului prin sacru. Sacrului trebuie să-i adăugăm credințele, ritualul și o Biserică, simbol al comuniunii credincioșilor. Sacrul este un element colectiv și impersonal. Integrarea este un concept cheie pentru sociologia educației și a familiei, două instituții care contribuie la socializarea indivizilor.
Émile Durkheim () [Corola-website/Science/306343_a_307672]
-
Date de referință în istoria rugăciunii pentru Unitatea Creștinilor cca. 1740 - în Scoția a luat ființă o mișcare penticostală cu legături în America de Nord; această mișcare adresa tuturor mesajul de reînnoire a credinței pentru care invita la rugăciune pentru și în comuniune cu toate bisericile. 1820 - reverendul James Haldane Stewart a publicat “Sugestii pentru unirea generală a creștinilor prin revărsarea Duhului Sfânt” (“Hints for the General Union of Christians for the Outpouring of the Spirit”). 1840 - reverendul Ignatius Spencer, anglican, care mai
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
reverendul James Haldane Stewart a publicat “Sugestii pentru unirea generală a creștinilor prin revărsarea Duhului Sfânt” (“Hints for the General Union of Christians for the Outpouring of the Spirit”). 1840 - reverendul Ignatius Spencer, anglican, care mai apoi a intrat în comuniune deplină cu Biserica Romei, a propus instituirea “Uniunii de rugăciune pentru unitate”. 1867 - în Preambulele rezoluțiilor sale, la prima întrunire a episcopilor anglicani de la Lambeth sublinia importanța rugăciunii pentru unitatea creștinilor. 1894 - Papa Leon al XIII-lea încuraja oficial “Octava
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
încuraja oficial “Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor” în contextul Rusaliilor (Penticostal). 1908 - Celebrarea “Octavei de rugăciune pentru unitatea Bisericii” la inițiativa reverendului Paul Francisc Wattson, pastor și fiu de pastor anglican din America, care mai apoi a intrat în comuniune deplină cu Biserica Romei. 1926 - Mișcarea catolică „Fede e Costituzione” (Credință și Constituțiune” începe publicarea „Sugestiilor pentru Octava de rugăciune pentru Unitatea Creștinilor”. 1935 - în Franța, abatele Paul Couturier, promovează „Săptămâna universală de rugăciune pentru unitatea creștinilor”; discursul său se
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
ilustrat plastic adunările Oastei Domnului cu conceptul: „Liturghia de după Liturghie”. ""Oastea Domnului" este un copil al Bisericii. S-a născut și trăiește sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frățietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învățăturile Bibliei și ale Bisericii." Ne trudim doar să ieșim din comunul vieții, să creștem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenție dogmatică sau
Oastea Domnului () [Corola-website/Science/305928_a_307257]
-
că Paul a refuzat să părăsească palatul episcopal până în 272, când cauza a ajuns la împăratul Aurelian, care a decis să dea câștig de cauză (deci să încredințeze imobilele bisericești ale Bisericii din Antiohia) „credincioșilor și clericilor care erau în comuniune cu Biserica Romei”. La 30 mai - Sfântul Felix I, Papă și Martir, a cărui zi de naștere este amintită pe 30 decembrie, el a guvernat Biserica pe timpul Împăratului Aurelian care a ridicat cultul zeului soare, "sol invictus", la rangul de
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
și de revenire la puritatea credinței, depunând pe toți episcopii simpatizanți ai arianismului, fără a lua în seamă amenințările și preferințele împăraților; el a formulat principiul conform căruia semnul de recunoaștere a unui catolic și a unui episcop legitim este comuniunea cu Episcopul Romei. Timpul pontificatului său este caracterizat printr-o adevărată explozie de sărbători, formule de rugăciuni, îmbogățire a ritualului, serii de predici solemne și de cateheză metodică, activități ce au alimentat din belșug viața creștină. În timpul pontificatului său, Papa
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
au alimentat din belșug viața creștină. În timpul pontificatului său, Papa Damas a continuat lupta predecesorului său, Papa Liberiu, atât împotriva ereziei ariene care avea o influență tot mai mare la curtea împăratului roman, cât și împotriva episcopilor care nu păstrau comuniunea cu "Scaunului Apostolic". Toată osteneala Papei Damas a avut un succes neașteptat, când împărat roman Teodosiu cel Mare prin Edictul de la Tesalonic 380, sprijină hotărât Creștinismul care devine religia de stat obligatorie pentru toți supușii imperiului, îndepărtându-se de arianism
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]