6,500 matches
-
în comun întocmite și acceptate, verificând la sânge statele de plată, cheltuielile curente, cursele șoferului etc., deloc zgârcit în observații, în reproșuri inechivoc adresate, glumind mult mai rar decât se aștepta de la el și fiind mai degrabă „acru“, „antipatic“, poetul contrazicea flagrant, iar pentru unii scandalos, imaginea care se impusese despre el în viața așa zicând civilă. Dar seara se petre cea minunea, de îndată ce ieșeam împreună pe poarta clădirii din Ana Ipătescu, spre a ne opri câteodată la Turist, în bistroul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
era el însuși tânăr în anii de care vorbesc, fiindcă nu împlinise patru zeci de ani) luau repede formele prieteniei. Paul Georgescu nu arbora aere profesorale sau de șef de grupare, era familiar și co loc vial, admitea să fie contrazis, replicând însă șfichiuitor, ce-i drept, în termeni a căror causticitate câteodată rănea. Reputat pentru maliția, pentru sarcasmele sale, pentru plăcerea de-a inventa, atât amicilor, cât și inamicilor, porecle stârnitoare de râs, care făceau ocolul lumii literare, rău de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de versuri proaste care compromit patriotismul și ideea națională, despre prigonirea criticii când aceasta dorește să spună adevărul despre aceste lucruri - un discurs care, rostit în acel cadru, mi s-a părut fulminant. N-a fost întrerupt, n-a fost contrazis, ci ascultat într-o tăcere sumbră de acela care, în fond, patrona toate acele manifestări. I-a fost limpede lui Crohmălniceanu că vorbise de prisos. Și acum urmează, în rememorarea acelui moment, însemnarea care mă privește: „M-am așezat jos
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Mircea Ivănescu, iar de la un moment încolo Eugen Simion. Ne retrăgeam în vreo încăpere mai ferită a redacției, din multele de care dispunea, să punem țara la cale, adică să vorbim despre literatură. Întorceam situația ei pe toate fețele, ne contraziceam, duelam dezordonat cu idei, în spiritul unei libertăți de atitudine care încă nu-și avea corespondentul în ceea ce ajungeam să publicăm, din când în când, în Gazetă sau prin alte părți. Gerul de afară al iernii dogmatice încă nu se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
revină asupra măsurii, Voiculescu fiind om cu trecere la Casa regală, lucra la Fundația Culturală, nu? Numai că și Voiculescu avea necazurile sale. Fusese chemat de regele Carol și rugat să primească el postul rămas liber. Vodă nu putea fi contrazis, refuzat în intenții sau hotărâri, iar prietenul lui Maniu a trebuit să accepte noua funcție. Suficient ca Maniu, lezat în interese dar și în orgoliu, nici să nu-l mai salute. În cele din urmă, edificat, Maniu și-a reluat
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
epicureismului a fost la Lucrețiu mult mai sistematică și mai elegantă decât în orice altă glosare anterioară pe marginea textelor anticilor. Umaniștii secolului al XV-lea au avut o serie de motive să fie precauți în diseminarea unei opere care contrazicea explicația scripturala și aristotelica a universului, ca și morală creștină. Cu toate acestea, Despre natura lucrurilor a fost citită intens și una dintre persoanele care au copiat acest poem se știe acest lucru dintr-un manuscris al său care a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ansamblu de mici erori ar fi că Ricci, după ce a citit "septembrie" în loc de "noiembrie" în transcrierea scrisorii din 9 aprilie, a prezentat grefierului pentru copiere o scrisoare pe care a datat-o din greșeală 10 septembrie. Apoi, pentru a nu contrazice o anume consecventă a acestor instucțiuni ale clientului, copistul a schimbat în scrisoare "septembrie" acolo unde era "noiembrie", iar la nivelul semnăturii a introdus un "oct." unde apărea foarte clar litera "D", de la "Decembris". 4. "Exilul" lui Machiavelli Încă de la
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
priveste Fortuna la sfarsitul Capitolului 25, în care Machiavelli scrie: "Și mai socot că e mai bine să fii violent decât prevăzător, întrucat soarta e ca și femeia: daca ții să o stăpânești, trebuie să o bați și să o contrazici. Și-mi dau seama că se lasă învinsă mai mult de aceștia, decât de cei care o fac cu cumpătare și chibzuința. Și fiind femeie, ea este totdeauna prietena celor tineri, deoarece aceștia sunt mai puțin prevăzători, măi violenți și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
corespondență privată a perioadei. 23 L'asino, eh. 5, în Tutte le opere, ed. Martelli, p. 966; Vită di Castruccio Castracani da Lucea, p. 626. Analiza atentă a limbajului lui Machaivelli în aceste două pasaje confirmă faptul că niciunul nu contrazice concluzia generală din Discursuri. 24 Discorsi, Îi 6, p. 86. 25 Din nou, un tu însoțește alegerea inferioară. 26 Discorsi, îi. 6, p. 86. Pocock, Machiavellian Moment, p. 199, a explicat corect opțiunea lui Machiavelli pentru Romă și nu pentru
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sub genericul Totul este problemă [...] Eminescu procedează ca și Heidegger spre a găsi drumul de ieșire din labirintul contradicțiilor:se împacă cu contradicțiile iscate, le adâncește chiar, depunând eforturi de a le reuni "într-o unitate comprehensibilă, unitate care se contrazice în sine, în felul acesta contradicțiile anulându-se una pe alta". Poetul nostru, în postură de filosof, recurge la această procedură numită de Heidegger "dialectică"". Cât privește Filosofia indiană, poetul a mers intuitiv spre ea, cunoscând sanscrita. În privința abordării chestiunilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se poate stabili un alt scop al educației decît acela al unei continue creșteri a capacității de reconstrucție a experienței. c) În sfîrșit, ideea scopului educației presupune impunerea lui din exterior; existența însă a unui scop extrinsec, impus de societate, contrazice ideea de democrație. Scopurile exterioare, fiind rigide, limitează manifestarea inteligenței, obligînd-o la o alegere mecanică a mijloacelor. Din punctul de vedere al lui J. Dewey o singură accepțiune a scopului educației poate fi admisă: "să-i facă pe indivizi capabili
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Piaget, actul învățării presupune: a) depistarea operațiilor implicate în noțiunea ce trebuie asimilată; b) crearea unei situații care să permită construirea operațiilor (o problemă); c) efectuarea acțiunii; d) interiorizarea acțiunilor și construirea operațiilor. O astfel de înțelegere a actului învățării contrazice sistemul tradițional de instruire, axat pe transmiterea și receptarea structurilor cognitive. H. Aebli, unul din cei care au aplicat în procesul instruirii din învățămîntul primar teoria piagetiană, a găsit, în ceea ce el numește "exercițiul operațional" o modalitate nu numai de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din categoria acelor tendințe filosofice și psihologice care, în jurul anului 1900, aspirau spre o înțelegere a comportamentului total al omului (filosofia vieții, fenomenologia, gestaltismul). Sigmund Freud aduce în psihologie un punct de vedere nu numai nou, dar și unul care contrazice în mod brutal o filosofie asupra omului, adînc înrădăcinată, mai ales în conștiința celor educați în spiritul culturii franceze carteziane. De la Descartes, viața psihică însemna viață conștientă. Aluziile la inconștient ale unor psihologi în secolul al XIX-lea (H. Höffding
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogia română nu s-au manifestat tendințe de promovare exclusivă a unora sau altora dintre metode. Chiar din primele contacte cu instruirea programată au fost relevate atît elementele care sînt în concordanță cu obiectivele învățămîntului românesc, cît și acelea care contrazic aceste obiective. Totodată, instruirea programată a fost analizată, încă de la început, din perspectivă cibernetică, ceea ce a oferit o bază largă de interpretare a fundamentelor sale teoretice, depășindu-se limitele behaviorismului (STANCIU STOIAN, VASILE BUNESCU) (7). În aceeași perioadă, s-au
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
poștei rapide internaționale, vezi Flynn (2000). 6. Un argument asemănător este cel al lui Naylor în privința țelului activ de spălare a banilor, pe care acesta îl consideră ,,o crimă artificială" (Naylor 1999: 61). Naylor remarcă: ,,Puțini sunt cei care ar contrazice principiul moral fundamental că societatea ar trebui să aspire la deposedarea criminalilor de câștigurile ilegale. Oricum, în privința aspectului auxiliar ce vizează cantitatea pagubelor colaterale pe care societatea ar trebui să fie dispusă să o suporte pentru a implementa acel principiu
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
teama de criminalitate are o influență hotărâtor mai mare asupra comportamentului electoral decât controlul corupției internaționale. Totuși, în timp ce activitățile de cooperare internaționale sunt adesea descrise ca manifestări ale interdependenței globale, acest concept, prin faptul că implică o egalitate a dependenței contrazisă de dezechilibrul economic și politic dintre lumea dezvoltată și cea mai puțin dezvoltată, invită la neglijență analitică și este folosit aici cu economie. Nu este totuși un concept care poate fi ignorat. La un nivel banal, are forță în politica
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
care avea să domnească pînă la sfîrșitul primului război mondial. Acest ultim conducător al Muntenegrului se născuse în 1841 și fusese educat în Franța. El a moștenit un principat care ajunsese să dețină o poziție remarcabilă în relațiile internaționale care contrazicea total mica lui întindere și sărăcia lui extrem de mare. Am discutat despre disponibilitatea Rusiei de a mări subvențiile, principalul sprijin al administrației centrale. Austria acorda de asemenea o atenție deosebită evenimentelor din regiunea aceasta. La vremea respectivă circula în Europa
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pe acest statut, s-au ținut în iarna 1858-1859. Adunările speciale (divanurile ad-hoc n.t.) din ambele provincii l-au ales pe același candidat, Alexandru Ioan Cuza, un liberal pașoptist. Cu toate că prevederile convenției nu interziceau o astfel de situație, ea contrazicea flagrant spiritul întregului document, care urmărea menținerea separării Principatelor. Dubla alegere era un triumf al politicii liberal-naționale, dar se punea problema dacă puterile o vor accepta. Încă o dată, protectorii și-au luat răspunderea luării unei hotărîri legate de afacerile interne
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
unei ieșiri la Marea Adriatică. Naționaliștii români năzuiau la unirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu cele două provincii autonome. În cadrul Imperiului Habsburgic, suporterii ideii ilire susțineau unirea tuturor slavilor de sud, "de la Villach la Varna." Nu numai că aceste programe se contraziceau reciproc, dar era evident că ele implicau totodată interesele marilor puteri. Cea mai dificilă problemă era cea aflată în fața naționaliștilor români. Era puțin probabil ca Imperiul Habsburgic să renunțe la Transilvania și la Bucovina sau ca Rusia să cedeze Basarabia
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
asta beau.“ Ce să-i faci? Puiu are o certitudine de nezdruncinat. Cât timp nu se ia de oameni pe stradă, totul e în regulă. „2. Bărbatul fără drăguță are mintea cam slăbuță.“ Știe Puiu ce știe. Nu-l putem contrazice. Ton justificativ. Sau profetic. Puiu răspândește lumină. Înțelepciune. „3. Lenuță, dragă, Lenuță.“ Epopeea lui Puiu continuă. I-a venit mintea la cap. A apărut mândra. Tot diminutivată, mititica. „4. Tu ești jumătatea mea.“ Uite că s-a și însurat. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-o pe calea religiei. Odată îmi povestea, profund mișcat, ce virtuți extraordinare are mirtul cutare pe care i l-a adus un coleg de la muntele Athos. Eu nu pot înțelege așa ceva și oricum am o propensiune nebănuită, incredibilă să îi contrazic pe habotnici. Nu că R.T. ar fi automat un habotnic, dar dacă îi citești textele din Miorița, cam la asta te-ar duce gândul. Vorbește stins. La început, m-a enervat cumplit vorbirea asta a lui moleșită. Am făcut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
stăpână pe destinul tău. Totuși erau și niște diferențe. Pentru o țață, tu nu ai absolut nici un secret. Ea și-a format de mult o părere despre tine și nu ți se permite să te abați de la ea, să o contrazici. Altfel ai dezamăgi-o. Tu ești doar un ghimizdroc, o tiriplice de trei lei pe care ea l-a priceput de mult, a înțeles cât îI poate pielea. Dar dacă ghimizdrocul ăla face imprudența să dea de înțeles că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
De când Irina devenise iubita lui cu tata se întâmpla un fenomen greu de explicat după logica firească: întinerea, întinerea la propriu, accelerat. Ceea ce, evident, îi plăcea teribil, așa cum îți place la un spectacol de circ cine știe ce număr de acrobație care contrazice legile gravitației, dar îl și îngrijora teribil, fiindcă era convins că natura nu poate fi înșelată, mai devreme sau mai târziu, va plăti, va plăti neapărat pentru acest mers împotriva curentului, pentru această vremelnică, amăgitoare suspendare a timpului. Tata s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
al editurii nu o realizam. Copiat, cum s-ar spune, „pe curat“, romanul avea o cu totul altă prestație emoțională decât în condiția dintâi de manuscris cu sute de intervenții de toate naturile. Proverbele săracilor, care ne marcau tinerețea, erau contrazise din când în când de viață: haina îl face pe om. Cu o altă așezare în pagină, textul devenea și el altul. Aceiași oameni, când se mută în casă nouă, devin alții. Li se luminează privirea, deși ochii rămân la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scria.“ Soția romancierului e convinsă că personajele feminine au un model în prietenele familiei și că toate poveștile de amor din romanele bărbatului ei ascund lucruri pe care o nevastă e mai corect să nu le știe. „Bine, bine - a contrazis-o un critic literar -, dar imaginația e altceva decât realitatea.“ „Ei, pe dracu’ altceva - i-a zis soția romancierului -, dacă nici eu nu-mi dau seama ce-i în capul lui, atunci cine, amantele?!“ Copiii romancierului nu-i citesc nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]