5,771 matches
-
măsura apariției lor. Dacă neorealiștii s-ar îndepărta ulterior de această poziție astfel încât să-și salveze analiza teoretică centrală, neorealismul ar putea concura cu alte perspective beneficiind de avantajul "terenului propriu". Argumentul lui Wohlforth ar putea deveni mai coerent și convingător dacă ar fi capabil să plece de la fundamente epistemologice mai cuprinzătoare și mai riguroase. Mai ales, ar putea avea de câștigat dacă ar fi legat mai explicit de un model realist structural elaborat, care integrează sistematic în cadrul waltzian convențional un
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din critica lui Carr la adresa liberalismului o școală de gândire în cadrul disciplinei (Carr, 2001). Criticile lui Carr la adresa direcțiilor utopice ale gândirii liberale încă au ecou în prezent, și orice încercare de revigorare a tradiției liberale trebuie să poată răspunde convingător la afirmațiile realiste. Versiunea teoriei liberale operaționalizată în studiul de față dezaprobă elementele utopice ale acestei școli de gândire. În schimb, ea este influențată de încercarea lui Keohane de a dezvolta un "liberalism sofisticat", care ține seama de constrângerile impuse
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
înțeleasă, astfel, în termenii retroacțiunii negative produse în sistemul internațional. Din această perspectivă, "balanța este sistemică în sensul că normele sunt internalizate prin socializare, pe măsură ce actorii îi analizează pe ceilalți și interacționează cu ei" (Jervis, 1997, p. 136). Cele mai convingătoare exemple ale auto-reglementării reflexive în cadrul sistemului internațional apar atunci când state importante se comportă aparent "irațional". Actori importanți sunt uneori eliminați ca unități semnificative din cauza eșecului lor de a imita practicile rivalilor. Un caz specific este conflictul anglo- olandez din secolul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
propunere să se opteze fie pentru o abordare raționalistă, fie pentru una reflectivistă, în cazul studiului politicii mondiale. Dar acest lucru pare puțin probabil întrucât afirmația lui Keohane citată mai sus specifică în mod clar că instituționalismul încorporează cele mai convingătoare elemente ale perspectivei neorealiste și ale celei liberale. Modelând cooperarea pe baza premiselor raționaliste, Keohane caută o cale de mijloc instituționalistă. O astfel de analiză presupune o conceptualizare "liniară" a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism. Se consideră că instituționalismul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
2: opțiunile Germaniei În termenii evaluării durabilității politicii externe a Germaniei, există limitări importante ale pozițiilor adoptate de analiștii instituționaliști și de cei care explică strategiile germane post-unificare prin referire la "puterea constitutivă". Atât neorealiștii, cât și istoricii subliniază argumente convingătoare potrivit cărora în anii 1990 au avut loc schimbări la nivelul orientării strategice a Germaniei. Cei care adoptă argumentele puterii civile subestimează semnificația schimbărilor importante ale politicilor de securitate germane din anii 1990. Atitudinile Germaniei față de instituțiile de securitate s-
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
-și maximiza interesele și, în același timp, a-și minimiza angajamentele. Dimensiunea economică a strategiilor Japoniei oferă și indicii care favorizează predicțiile neorealiste despre politica sa externă. Începând cu 1989 există tensiuni în relațiile SUA-Japonia. Gilpin identifică într-un mod convingător cauza acestor tensiuni în statutul Japoniei, de rival politic și economic al SUA. În timp ce conflictele generate de dezechilibrul comercial SUA-Japonia au fost estompate în anii 1990 datorită revenirii economice a SUA, condițiile de bază rămân propice unui conflict structural (Gilpin
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
global. La nivel global, Japonia se folosește foarte mult de instituțiile internaționale economice și de securitate. La nivel regional, ea se folosește mai puțin de instituții, dar totuși suficient. Într-adevăr, sub aspecte importante, explicația oferită de instituționalism este mai convingătoare decât cea oferită de modelul neorealist. În timp ce neorealismul poate evidenția semne ale tensiunilor din relația Japoniei cu alte puteri, instituționaliștii pot să afirme că angajamentul ei față de instituțiile internaționale globale pare să rămână puternic, având în vedere comportamentul japonez după
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
căruia, deși China se comportă tot mai asertiv, acest fapt este moderat de cadrele instituționale. Așa cum s-a discutat, există dovezi conform cărora instituțiile internaționale afectează aspecte importante ale politicii externe chineze după 1989. Totuși, este dificil de susținut un argument convingător pozitiv, conform căruia instituțiile internaționale au modelat trăsăturile fundamentale ale politicii externe chineze după 1989. Liberalism 1: variația internă Liberalismul prevede că un grad ridicat al variației culturale și instituționale va fi încorporat în dinamica sistemului internațional emergent. Aceasta se
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
alternativele neorealiste și instituționaliste, realismul identității surprinde clar modul distinct prin care politica externă chineză reflectă complexitatea relației dintre autoritatea internă a regimului și mediul extern. În linii mari, predicțiile modelului liberal cu privire la strategiile Chinei după Războiul Rece pot fi convingătoare. Aceasta nu înseamnă că China și-a conturat un set în general liberal, de preferințe strategice. În schimb, comportamentul Chinei în politica externă trece dincolo de predicțiile neorealiste și instituționaliste datorită influenței puternice a preferințelor sale strategice asupra comportamentului în plan
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
vreodată gândirea conservatoare tradițională. În mod similar, neoconservatorismul sugerează că apelul la patriotism ar fi mai eficient decât ideologia socialistă tradițională pentru realizarea integrării sociale. Totuși, neoconservatorismul are limitări importante ca direcție politică viabilă pentru că [...] încă nu a prezentat argumente convingătoare care să abordeze eficient problemele identificate în societatea chineză. ... Neoconservatorii încă nu au explicat cum poate sentimentul lor de naționalism să concorde cu nevoia vădită a Chinei de a importa capital și a exporta bunuri în continuare. (Fewsmith, 1995, p.
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
seriile mai vaste de comportament ce pot fi asociate cu concepțiile întipărite despre sistemul internațional. În cazul primului eveniment, există precedente clare în dezbateri consacrate din domeniu. Această afirmație nu este valabilă și pentru al doilea eveniment. Așadar, este mai convingător să se afirme că sfârșitul Războiului Rece, și nu 11 septembrie, prezintă o provocare fundamentală la adresa modalității de conceptualizare a dinamicii pe termen lung a sistemului internațional. Consecințele atacurilor de la 11 septembrie 2001 și urmările lor pentru sistemul internațional au
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
au stat așa. Datorită profunzimii și originalității gândirii sale, ideile lui Wittgenstein sunt foarte greu de înțeles și chiar mai greu de încorporat în gândirea proprie a cuiva. În același timp, magia personalității și stilului său erau foarte atrăgătoare și convingătoare. A învăța de la Wittgenstein fără a ajunge să adopți formele lui de exprimare și cuvintele lui favorite, și chiar să imiți timbrul vocii sale, mina și gesturile lui, era aproape imposibil. Primejdia era că gândurile puteau degenera într-un jargon
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
adresată lui Malcolm: „Ați făcut o remarcă asupra «caracterului național» care m-a șocat prin primitivitatea ei. M-am gândit atunci: la ce servește tot studiul filozofiei dacă câștigul nu este mai mare decât acela de a putea vorbi oarecum convingător despre o anumită problemă abstrusă de logică etc., dacă modul nostru de a gândi asupra problemelor importante ale prezentului nu se îmbunătățeșteă Îmi este clar că nu este ușor să gândim corect despre «certitudine», «probabilitate», «percepție» ș.a.m.d. Dar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Aici el precizase că Sachverhalt este ceea ce corespunde unei propoziții elementare atunci când ea este adevărată, iar Tatsache este ceea ce corespunde produsului logic al propozițiilor elementare, atunci când acest produs este adevărat. (Vezi L. Wittgenstein, Briefe, p. 252.) 56 Pentru o argumentare convingătoare, în acest sens, vezi Newton Graver, „The Metaphysics of «Tractatus»“, în op. cit., p. 88. 57 Br. McGuiness, op. cit., p. 172. În studiul lor, consacrat „metafizicii Tractatus-ului“, L. Goddard și B. Judge disting trei straturi: 1) faptele obișnuite, ale căror „imagini
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
comportamentul nostru poate fi greșit sau irațional. Filozofia are dreptul să evidențieze acest lucru.“ Dummet apreciază drept dăunătoare ideea căreia i-a conferit autoritate autorul Cercetărilor, aceea că străduința de a formula teorii filozofice nu poate fi justificată.20 Argumente convingătoare în favoarea susținerii existenței unei reorientări radicale a gândirii lui Wittgenstein au adus și autori care, spre deosebire de Russell sau Dummet, nu înclină câtuși de puțin să subaprecieze însemnătatea operei lui mai târzii. Greu atârnă mărturiile unor foști studenți și prieteni, persoane
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
poeziei, 1985), vădind o percepție sigură a valorilor care specifică lirismul acestuia în panorama poeziei românești. Poezie. Destin, dramă (1982) este, în context, o panoramă esențială a poeziei românești de la Eminescu și Macedonski, la Ștefan Aug. Doinaș și Leonid Dimov. Convingătoare la nivelul ipotezei de lectură, cartea e scrisă febril, în spiritul criticii de identificare, vizând un tematism existențial. Cercetătorul continuă seria edițiilor de documente cu Jules Michelet și revoluționarii români în documente și scrisori de epocă (1846-1876) (1982), volum „de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
să depășească limitele pe care adulții le impun, adeseori tocmai din dorința de a nu se supune lor, căci ideea e să trăiești cât mai diferit și mai presus de ceilalți. Experiența proprie este dovada ceea mai puternică și mai convingătoare, care ține loc de întrebările fără răspuns la care adulții, în general, nu se sinchisesc să caute soluții. Tânărul adolescent simte însă și dorința de a se retrage în sine ca la semnalul unei voci interioare mai presus de voință
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Magdalena Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92813]
-
1975) și Pelerin la templul Lunii (1990) vădesc deopotrivă sensibilitate și capacitate imaginativă. În locuri copleșite de istorie, B. descoperă semnificații noi, meditând la succesiunea civilizațiilor, propunând trimiteri la istoria artelor, științei, filosofiei, dar, mai ales, evocând o atmosferă vie, convingătoare. Doar aparent pe linia preocupărilor pentru mitologie, Vacanță în Olimp (1981) este un roman plasat în contemporaneitate, la malul Mării Negre, în stațiunea Olimp. Personajele, oameni din felurite medii sociale, se încadrează într-o atmosferă de vacanță, asumându-și mentalitatea ludicului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
miraculos de a le deschide inimile spre afectivitate. Cu o mișcare narativă naturală și alertă, scriitoarea își urmărește alternativ eroii, intersectându-le poveștile într-un mod, nu total verosimil după legile vieții, dar posibil după cele ale ficțiunii. Cartea este convingătoare în primul rând prin atmosferă și atrage prin amestecul de căldură și umor. În Drum bun, Simina! (1987), eroul-narator rememorează dragostea pentru Simina, acum iremediabil pierdută. Naratorul scrie o carte despre controversata personalitate a lui Seneca și, fără să-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
care le obțin de la alții, tot așa ei încearcă să transmită mesaje referitoare la propria comportare și la calitățile pe care le posedă. Sociologii se referă la acest proces ca fiind prezentarea persoanei ori managementul impresie. În acest sens, sunt convingătoarea spusele sociologului american Robert Park, unul din întemeietorii Școlii de la Chicago. Unul din lucrurile care distinge omul de animale este realitatea că are o concepție proprie despre el însuși și, odată ce și-a definit rolul, încearcă să trăiască conform acestuia
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
și cel nonverbal pentru conducerea eficientă a organizației. Fără a înțelege puterea și efectele limbajului, liderul nu poate opera în mod optim pentru a regla și sincroniza eforturile individuale ale subalternilor. În acest sens, el trebuie să fie un vorbitor convingător, un ascultător eficient și un conducător capabil de a rezolva un conflict prin dialog. Din aceste motive, el trebuie să-și formeze abilitățile necesare comunicării eficiente. În acest sens, în literatura de specialitate se vorbește de "comunicare managerială" (Dale, Level
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
mesaje corecte într-o formă potrivită, un aspect esențial al procesului comunicării îl reprezintă înțelegerea persoanei cu care discutăm, modalitatea în care descifrăm ceea ce cealaltă persoană încearcă să ne spună. Orice om trebuie să fie în egală măsură un vorbitor convingător și un ascultător eficient. Trebuie însă să spunem că în procesul educațional pe care îl parcurge orice individ, prin forme și metode diverse, se cultivă prioritar calitățile necesare unui bun transmițător. Instruirea, formarea și perfecționarea specialiștilor, managerilor și liderilor organizațiilor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
a vorbitorului. Expresiile feței, gesturile și inflexiunile vocii sunt modalități de a accede la înțelesuri. Ascultarea activă este un proces care nu se îmbunătățește semnificativ prin simpla rutină cotidiană, ci necesită un travaliu conștient. Capacitatea de a fi un vorbitor convingător și un ascultător eficient se educă și se autoeducă. Întregul spectru al procesului de comunicare (limba, atitudinea, ascultarea activă, feedback-ul) este marcat de tendințe de interpretare greșită a semnelor și simbolurilor. Din această cauză, procesul comunicării frustrează dar și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
surprizele, schimbările, varietatea retrasă în colțuri obscure. Încordarea însăși a ideii e marcată de stilul conversațional, „abstract” și reflexiv până la proză. Misterioasele viziuni despre oraș ar putea fi, dacă roua harului ar arde pe blocuri, și mai impresionante, și mai convingătoare. NICOLAE MANOLESCU În mod paradoxal, teatrul lui Vișniec, deși ține de literatură prin materialul de construcție ce rămâne, totuși, cuvântul, este un teatru transverbal ce comunică nu prin autonomia replicilor, ci prin solidaritatea lor. Este nu numai rezultatul deprecierii extreme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
sau poate părea ermetică". Vom cita întregul pasaj despre poezia ermetică și matematică, raportul întru înțelegere dependent de mentalități și nivel de receptare, în fond, apelînd la operatorul transdisciplinar al lui Basarab Nicolescu (autorul uneia dintre cele mai aplicate și convingătoare monografii asupra poetului, Ion Barbu. Cosmologia "Jocului secund" - 1968) de capacitatea de a transcende/ transla pe alt nivel de realitate: "O primă cauză trebuie văzută în punctul de criză în intersecția acestor două categorii: experiență și notație. Se poate foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]